Ştefan Bolea

Culianu vorbea de mutaţia suferită de univers în 1600, când Luther asasina Renaşterea. Eu vorbesc de mutaţia ce va să vină, din 2000 începând. Tot de o reformă vorbesc, dar de o reformă ce va aduce Renaşterea. Când spun ca Nietzsche şi Bin Laden reprezintă aceeaşi Cale, spun că echivalarea se face în déca-dance, fin de siécle, pe scurt, nihilism. Nietzsche era mai iluminat decât Bin Laden, la fel cum ultimul era mai luminat decât Fukuyama. În fapt, vin să aduc moartea postmodernismului şi cu ea, noua, esenţiala modernitate.. ca şi în poezia lui Crowley, ca şi în poezia mea, dar cu steaua/stema pentagramei îndeptate în sus.
Vorbesc de permanenta revoluţie socială (revoluţie infinită), care înseamnă lege în haos, pertinenţă în perseverenţă, expectanţă în prospect. Eu sunt pacificatorul schizoid: lumină şi darkness, dar şi mai mult decât cele două. Mutaţia ce va să vină va da coajă visării imbecile, va ucide dictatele şi dictaturile, pentru că mantrele vor coexista cu materialele. Vin zei greci, a căror rugăciune (invocatio) este corespondentă cu prezenţa (realisatio).
Am I making sense? Am I insane? May be... Dar vin să aduc era Capricornului. În care munca şi plăcerea sunt acelaşi lucru. În care banii vor fi se-paraţi de muncă... Egophobia asta este o creaţie pură, din care nu ies bani. Intră energie şi iese energie pură. Mă doare'n pulă de Mamoth. Vom fi ceea ce suntem: spirite întâi, apoi suflete, apoi carne, şi vom fi şi amen-ul care ne leagă. Hippioţii ştiau măcar o chestie - Jesus was a rocker; când vă spuneţi rugăciunile ascultaţi Jesus Christ Superstar - Ghetsemani. Este o mantră bună. God's answer: you will become a legend (imago).

Sorin-Mihai Grad

"We are the nobodies,/ Wanna be somebodies...". Un posibil imn al celor care apar de nicăieri şi vor. Totul sau măcar mult la început, firimiturile cuvenite după admiterea în sistem. Am fi putut să-l ascultăm mai departe pe Marylin Manson sau cum creşte iarba aşteptând să crească gloria pe noi precum buruienile pe mormintele celor care şi-au lăsat locurile celor care le ţin calde pentru noi. Dintre milioanele de "ceva"-uri care puteau fi făcute sau măcar visate am ales unul. I-am dat un nume, i-am tras nişte linii în praf şi l-am pus să se joace între ele. Unele le-a depăşit, altele au fost şterse şi le-a redesenat - dar poţi clona o dungă-n praf?, şi-a desenat singur altele, ce e mai important e că se joaca-n continuare.

N-am stârnit nici o revoluţie, n-am darâmat nimic. Nu toţi cei care v-aţi interesat sau apropiat de noi aţi rămas cu noi. Nu suntem suficient de radicali, de organizaţi, de puternici. Totuşi voi ne faceţi să ne simţim importanţi şi încrezători în ce ne străduim să clădim aici. Chiar dacă nu ne-aţi scris-o mereu ştim că existaţi, că ne citiţi, că ne aşteptaţi să scoatem odată numărul la timp. Oricât de narcisişti am fi tot n-am fi putut accesa www.egophobia.ro de peste 12 mii de ori.

N-o să urmeze o listă cu realizări după un an de EgoPHobia, deşi chiar şi eu mă aşteptam s-o fac. Mai degrabă aş înşira eşecurile şi ideile şi proiectele abandonate sau nefinalizate, poate-poate ne-am determina astfel să le ducem la capăt, dar o să-mi reprim pornirea lăsând doritorilor plăcerea de a ne dori decedat animalul, oricare ar fi el. Mulţumiri celor care ne citesc, celor care ne scriu, celor care au încredere în noi şi ne încredinţează din textele lor, celor care ne-au sprijinit şi sperăm c-o vor face şi mai departe şi nu în ultimul rând celor ale căror nume apar sau au apărut la secţiunea "redacţia". Iar ultimele cuvinte le las unui înţelept care poate fi oricare dintre noi: nu vă lăsaţi să distrugeţi ce-aţi făcut bun...