Postmodernitate versus postmodernism [V]

Gorun Manolescu

- Un (al doilea) intermezzo: Castaneda şi Shamanii Tolteci -

"În textul ce va urma (EPH # 8), voi încerca să aflu (să aflăm) dacă în cadrul nivelului "Realitate micro" se întrevede sau nu o anumită "legitate" care guvernează "impredictibilitatea" (altă legitate decât cea propusă de cunoscutele relaţii de "incertitudine" ale lui Heisenberg). "Impredictibilitate" care, în prezent, a ajuns să se manifeste şi în cadrul nivelului Realităţii "macro-empirice". Pe care ce eu o numesc "Realitate Postmodernă" (şi care trebuie să fie abordată într-o manieră Postmodernă şi nu postmodernistă)". Aşa încheiam textul din numărul trecut (#7) al EPH. Daţi-mi voie să nu respect (încă) promisiunea. Şi aceasta deoarece în lunile iulie şi august ale acestui an am fost în Canada. Şi, cu această ocazie, printre altele, am zăbovit îndelung în Stanley Park din Vancouver şi anume în zona numită "Totem Poles". Zonă în care sunt expuse totemuri ale populaţiei native (indieni) care au fost găsite de-a lungul coastei Pacificului a actualei provincii canadiene British Columbia până în Juneau, Alaska. Ar fi multe de spus despre cultura populaţiei native care "Long, long ago, obscured by the passage of time, people living along the Pacific Coast of North America developed a culture based on abundance surrounding them" (Kramer, 2004). Dar, în mod deosebit, mi-a atras atenţia relaţia omului cu păsările şi, îndeosebi cu vulturul. Căci "The eagle plays an estimeed role within many native groups. All North American aboriginals use eagle feathures and down for ceremonial costumes, headdresses, and decorations....Eagle are noted for their lomgevity, swiftness, ken vision, and dizzying heights to which they soar" (Kramer, 2004). Iar Vulturul mi-a reamintit de Shamanii tolteci şi de Carlos Castaneda. Carlos Castaneda care, pe drept cuvânt - până la un punct - este unul dintre cei "vinovaţi" de apariţia New Age-ului. Dar de un New Age genuin, nepoluat încă de ocultismul eterogen ulterior care l-a invadat, mai ales, din tenebrele Evului Mediu European, dar şi de esoterismul Extrem Oriental (e.g. Grof, 1998). Si e considerat "vinovat" pentru relevarea utilizării, de către Şhamanii tolteci, a unor plante halucinogene (e.g. Datura sau yerba del diablo, Psilocybe mexicana, peyote etc.) (Castaneda, 1972). Dar, atenţie: folosirea acestor plante nu era un scop in sine - cum va degenera ulterior prin folosirea drogurilor, mai ales în societăţile occidentale actuale, pentru a se ajunge într-o realitate iluzorie de care devii dependent. Dimpotrivă, Şhamanii tolteci foloseau astfel de plante numai în prima perioadă a iniţierii pentru a se "depolua" de realitatea cotidiană (empirică) şi pentru a putea percepe o nouă "realitate", extrem de "reală" în care, ulterior, puteau "intra" fără nici un ajutor al unor astfel de plante. Într-un anumit sens, modul în care Şhamanii tolteci foloseau (şi, probabil, folosesc şi astăzi) plantele halucinogene, este similar cu cel al psihiatriei actuale care utilizează iniţial, de exemplu, amitalul de sodiu, pentru a "decondiţiona" bolnavii fobi-obsesivi şi pe cei maniaco-depresivi pentru ca, ulterior, să le aplice tratamentul adecvat pentru a fi reinsertaţi în societate (iar, în aceste cazuri, nici vorbă nu poate fi de crearea unei "dependenţe" de amitalul de sodiu). În plus, cărţile lui Castaneda (douăsprezece la număr) constituie, după părerea mea, o adevărată abordare antropologică postmodernă, care nu are nimic în comun cu una postmodernistă, obiectiv-textualizantă, la modă în prezent (un fel de limbaj de grad "zero" cum a fost el promovat de "Noul roman" francez) (a se vedea, în acest sens, Troc, 2005).

Prin urmare, am hotărât ca înainte de a încerc să vă transpun în contextul Extrem Oriental Budist, este binevenit un popas în contextul Şhamanilor tolteci care propune şi el o anumită ierarhizare a "Nivelurilor Existenţei" în cadrul căreia apar şi unele "realităţi" distincte. Ierarhizare care, extrem de surprinzător, se aproprie, uneori, de cea Budistă. Şi aceasta, deoarece întrebările "mai există şi altă realitate/realităţi, în afara celei empirice, singura luată în considerare de Postmodernism? şi dacă DA, atunci, nu cumva, rădăcinile Postmodernităţii în care trăim (şi nu ale Postmodernismului) se afla în cadrul acestei/acestor realităţi/niveluri ale Realităţii?" sunt întrebările cheie la care încearcă să răspundă prezenta serie de texte.

* * *

Toltecilor, un popor de luptători şi cuceritori, nu li se cunoaşte originea. Ei au venit în sec. Al X-lea, era noastră, de la nordul actualului Mexic, fixându-şi capitala la Tula (la circa 90 Km de actualul Mexico City) dominând, până în secolul al XII-lea, Mexicul central şi Yucatan-ul. Se consideră că venirea lor marchează debutul militarismului în America centrală. Conform descoperirilor arheologice, cultura Toltecă, formată nu se ştie unde, apare ca una matură, puternică şi conştientă de ea însăşi. Ea a influenţat cultura Maya cu care s-a interferat şi al cărui declin începuse. Toltecii, ca şi Aztecii, apăruţi mai târziu în acelaşi spaţiu geografic, credeau în zeul Quetzalcotl. La Tolteci simbolul lui Quetzalcotl era Vulturul atotstăpânitor şi dominator al spaţiului infinit din care se năşteau oamenii şi în care se întorceau după moarte. În onoarea lui Quetzalcotl, care era considerat un reprezentant pe pământ al Vulturului, oarecum similar cu Isus sau Buda, Toltecii au instituit sacrificiul uman care regenera natura, regla anotimpurile şi permitea continuarea vieţii. Shamanii sau Vrăjitorii, generic denumiţi luptători, puteau, prin tehnici speciale şi o disciplină riguroasă să acceadă în sferele Existenţei la care oamenii de rând nu aveau acces.

*

Carlos Castaneda (1925 - 1998), de origine peruană, este cunoscut astăzi prin cele 12 cărţi dedicate Învăţăturilor lui Don Juan Matus.

Beneficiind de o formare universitară solidă, căpătată la Universitatea din California, Los Angeles (B.A. 1962; Ph. D. 1970), el doreşte să se dedice, încă din timpul studenţiei, studiilor antropologice. Întreaga sa viaţă şi creaţie este marcată de întâlnirea, în 1960, în timpul unor studii de teren în Mexic, cu şhamanul yanqui Don Juan Matus. Ce fel de ''antropologie'' va practica Castaneda este greu de clasificat din punctul de vedere ortodox al disciplinei respective. Scrierile sale reprezintă mai degrabă o autobiografie iniţiatică dirijată de nagualul (un Maestru al maeştrilor şhamani tolteci) Don Juan. Astfel, deşi pleacă de la premise antropologice (în sens clasic, ortodox) pe parcurs opera sa devine o mixtură extrem de coerentă de experienţe iniţiatice precedate şi urmate de un discurs filosofic interpretativ, extrem de original şi adecvat contextului cultural al Şhamanilor tolteci.

Cei care, prin prisma unui punct de vedere "academic"- europocentrist - îl acuză pe Castaneda că nu face "antropologie", au dreptatea lor. El face, de fapt, un alt fel de antropologie, una neconvenţională. Antropologia lui este una hermeneutică reuşind astfel să ne transpună într-un alt mod de a vedea lucrurile, diferit de specificul european-occidental, experimentând şi propunându-ne şi nouă să experimentăm acest nou mod. De altfel acest lucru este explicat clar chiar de către autor în (Castaneda, 1998). În acest cadru trebuie arătat că, în ceea ce priveşte cunoştinţele lui Don Juan, ele reprezintă o transmitere orală de-a lungul a mai multor generaţii de Şhamani tolteci şi o astfel de transmitere este oferită lui Castaneda. Este firesc ca pe parcursul unei astfel de transmisii fiecare verigă (individuală sau colectivă) a lanţului să adauge experienţele şi explicaţiile proprii. Mai mult, însuşi Castaneda, pe baza pregătirii sale academice în stil European-Nord American, pare a fi introdus noi concepte care încearcă şi, după părerea mea, reuşesc să facă mai transparentă şi permeabilă înţelegerea de către cei formaţi în acest context cultural a unor lucruri care ar fi rămas altfel complet opace. Să luăm, de exemplu, conceptul de "energie" şi semnificaţia sa prin prisma fizicii clasice şi, mai ales quantice. Este puţin probabil ca tradiţia Şhamană toltecă să-l fi utilizat. În cadrul acesteia se vorbea, probabil, de un anumit fel de "emanaţii ale Vulturului". Şi totuşi, prin re-transmiterea "Învăţăturilor lui Don Juan" de către Castaneda, acestea prezintă un puternic accent de autenticitate şi par a fi în deplin acord cu alte cercetări (Baudez et all, 1984; Chartier, 1979; Freidel et all, 1993; Perm, 1987) păstrând astfel nealterat spiritul Şhamanismului toltec. Astfel, orice argumente, aduse de diverşi specialişti, de forma: că scrierile lui Castaneda ar fi literatură de ficţiune şi nu un tratat de antropologie, că Don Juan Matus nu ar fi existat, el fiind inventat de autor, sau că este imposibil ca Don Juan să fi posedat atât de bine engleza încât să se poată exprima cu subtilităţile şi nuanţele existente în discursul său, etc., îşi pierd orice semnificaţie pentru cititorul care abordează fără prejudecăţi, cu mintea deschisă opera respectivă.
Iată de ce îmi asum riscul de a mă baza pe lucrările lui Castaneda.
Revenind acum la subiectul nostru , prezint, în continuare, citate din (Castaneda, 1984), urmând apoi să le comentez.

'.... Vizionarii (i.e. Vrăjitori/Şhamani tolteci )... au stabilit .... [drept necunoscut] ceva ascuns minţii omeneşti....dar care, totuşi, poate fi pătruns de mintea omului. Necunoscutul devine la un moment dat cunoscut. Pe de altă parte, incognoscibilul este imposibil de exprimat, imposibil de înţeles şi imposibil de atins. Este ceva care nu ni se va dezvălui niciodată, totuşi veşnic prezent, ameţitor de frumos şi înspăimântător în acelaşi timp prin infinitatea sa. ....Dacă ceea ce este luat drept necunoscut se dovedeşte a fi ceea ce nu poate fi cunoscut [i.e. incognoscibil], atunci rezultatul este dezastruos....fiindcă ceea ce nu poate fi cunoscut nu are nici un fel de efect energizant (s.n. G.M.). El este în afara sferei pe care o poate cuprinde mintea omenească şi tocmai de aceea nu trebuie să-i tulburi ordinea neinvitat ... În acest sens, [Vrăjitori/Shamani tolteci] au început să exploreze necunoscutul, cu scopul de a-l identifica şi delimita de incognoscibil....Aplicând constant practicile vizionarismului...au descoperit că necunoscutul şi cunoscutul sunt pe picior de egalitate (s.n. G.M.) deoarece amândouă se situează în câmpul percepţiei umane (s.n. G.M.). ... Ceea ce transcede însă capacitatea noastră de percepţie este incognoscibilul (s.n. G.M.) iar diferenţa dintre acesta şi cognoscibil este crucială.....Primul adevăr despre conştiinţă...este că lumea înconjurătoare nu este ceea ce pare a fi, deci nu este ce credem noi despre ea. Noi credem că este o lume formată din obiecte, însă nici vorbă de aşa ceva. De fapt, totul se reduce la câmpuri energetice (s. n. G.M.)....[Dar] existenţa câmpurilor energetice nu poate fi atestată...de omul obişnuit. Însă, dacă le poţi vedea, atunci însemnă că eşti vizionar, iar în acest caz înseamnă că explici adevărurile despre conştiinţă...Când se foloseşte] cuvântul "lume" el se referă la tot ceea ce ne înconjoară. Vizionarii susţin că ...ceea ce există cu adevărat în exterior sunt emanaţiile Vulturului, fluid în continuă mişcare şi totuşi neschimbat, etern.....Ei au văzut că Vulturul este cel care aduce conştiinţa. Vulturul este cel care creează fiinţele senzitive ca ele să trăiască şi să îmbogăţească conştiinţa pe care le-o hărăzeşte o dată cu viaţa... [Aceasta] nu este o chestiune de credinţă, nici de deducţie. Ei au văzut....Numai o mică parte din emanaţiile Vulturului este accesibilă conştiinţei umane....Această mică parte se divide în două: o sub-parte, dictată de constrângerile noastre de zi cu zi, care reprezintă cunoscutul şi o alta, de asemenea accesibilă conştiinţei umane dar numai în anumite circumstanţe speciale, reprezintă necunoscutul. Ceea ce rămâne (cea mai mare parte) reprezintă incognoscibilul'.

Analizând acum citatele de mai sus, voi observa, în primul rând, că se conturează clar, o ontologie a cunoaşterii care are multe tangenţe cu cea Buddistă, deşi este mai puţin elaborată.

În al doilea rând, se propune, din punctul de vedere al unui observator (subiect cunoscător), o împărţire a Existenţei (E) în două domenii disjuncte: E=< PC,IC >,unde: PC este existenţa perceptibilă şi IC - existenţa imperceptibilă.
La rândul său, PC presupune o complementaritate: PC=< RC/RA >, unde: RC este realitatea curentă accesibilă celor cinci simţuri comune, iar RA este o realitate provizoriu ascunsă dar care, în anumite circumstanţe devine accesibilă unui al şaselea simţ, "interior" - un fel de extensie a "văzului" (a se vedea "cel de al treilea ochi" din tradiţia Extrem-Orientală)- prin intermediul căreia "obiectele" realităţii curente posedă, în spatele lor o "matrice energetică" (''...lumea înconjurătoare nu este ceea ce pare a fi, deci nu este ce credem noi despre ea. Noi credem că este o lume formată din obiecte, însă nici vorbă de aşa ceva. De fapt, totul se reduce la câmpuri energetice '' şi, mai departe, ''existenţa câmpurilor energetice nu poate fi atestată...de omul obişnuit. Însă, dacă le poţi vedea, atunci însemnă că eşti vizionar...'').
În al treilea rând, prin dihotomia PC - IC se introduce dualismul Existenţei în materială şi de natură ce nu poate fi precizată (''[IC] care este în afara sferei pe care o poate cuprinde mintea omenească şi tocmai de aceea nu trebuie să-i tulburi ordinea neinvitat ...''). Voi observa însă că se lasă totuşi o portiţă deschisă spre IC ( ''nu trebuie să-i tulburi ordinea neinvitat [s.n. G.M.]...''). Şi această portiţă va fi discutată mai târziu de către autor (Castaneda, 1998).
În al patrulea rând, apare problema conştiinţei a cărei natură nu este, de asemenea, precizată în citatul analizat. Dar şi această problemă va fi ulterior discutată de autor, mai ales în (Castaneda, 1987) (''esenţa dificultăţii noastre...constă în refuzul de a accepta că putem cunoaşte în absenţa cuvintelor şi chiar a gândurilor''), marcând un început de relevare a portiţei spre IC şi a posibilităţii de a intra prin aceasta.
În concluzie, voi reţine, deocamdată, numai ceea ce mi se propune prin definiţia: E=< PC,IC >=< RC/RA,IC >, menţionând că graniţa între RC şi RA nu este, într-un prim sens, o graniţă ci o "complementaritate" sau, într-un al doilea sens, dacă îi acordăm totuşi semnificaţia uzuală de "graniţă" ea nu este una fermă ci, mai degrabă, una permeabilă (în anumite condiţii) sau mai mult, prin prisma cunoştinţelor noastre şi al realizărilor tehnologice actuale, chiar extensibilă dinspre RC spre RA.

Referinţe bibliografice

Baudez, C., F., Becqelin, P., 1984 Le monde précolumbien. Paris: Gallimard
Castaneda, C., 1972 The Teaching of don Juan: A Yaqui Way of Knowledge, Laugan Production
Castaneda, C., 1984 The Fire Within. Laugan Production
Castaneda, C., 1987 The Power of Silence. Laugan Production
Castaneda, C., 1998 The Active Side of Infinity. Laugan Production
Chartier, J., 1979 Civilisations mystérieuse: des Olmčques aux Mayas. Montreal: Stanké
Freidel, D., Schele, L., Parker, J., 1993 Maya Cosmos: Three Thousand Years on the Shaman's Path. New York: Willian Morrow and Company
Grof, S., 1998 The Cosmic Game, State University of New York
Kramer, P., 2004 Totem Poles, Altitude Publishing Canada Ltd.
Nagel, T., 1974 'What is it like to be a bat?' ('Cum e să fi liliac?'). The Philosophical Review LXXXIII (4 ).
Perm, H., J., 1987 Le Mexique ancien: l'hitoire et la culture des peuples de la Mésoamérique. Paris: Bordas
Troc, G., 2005 "Antropologia postmodernă", Noema, vol. IV, nr. 1