concertul nr.2 pentru pian şi orchestră
[poem despre un om care suferă fără vină] de Sorin Lucaci tatăl meu bolnav în acel anotimp straniu citea ziarul cu gravitatea momentului hibernând în liniştea sa ierarhică iubea femeile pe tocuri înalte şi pentru acest fapt dorea să iasă cât mai grabnic la pensie