e-revista EgoPHobia
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu când suntem împreună – élan vital, apoi vine timpul pentru vita contemplativa, într-o eternă reîntoarcere a aceluiași. să reprezinte oare erosul ultima structură performativă a mitologicului pentru contemporaneitate? un ultim zeu ascuns în carne ce poate fi readus la viață printr-o inițiere adecvată?
de Iulian Dobrinescu prima parte a acestui text poate fi citită în EgoPHobia #78 Se spune adesea că existența – faptul în sine de a participa la existență – are o valoare intrinsecă și că, astfel prezentându-se lucrurile, existența ni se recomandă cu deplină evidență ca fiind preferabilă neantului, care prin definiție nu are nici […]
[aforisme] de Mihai Bogdan Lupescu „Am fi mult mai în siguranță dacă guvernul și-ar scoate banii din știință și i-ar pune în astrologie și în citirea palmelor. Numai în superstiție există speranță”. [Kurt Vonnegut] * Viaţa calculului şi calculul vieţii. Guvernul-19, după ce a cheltuit tot, s-a împrumutat, iar a cheltuit, astfel că următorul guvern […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu când va fi cel mai dureros, pentru a nu uita niciodată, nu ne vom mai vorbi. încă de pe vremea când a început să își proiecteze dorințele pe pereții unei peșteri, omul a căpătat deprinderea de a-și înveșmânta lipsa în culorile prezenței. să nu ne [mai] amăgim unii pe […]
de Iulian Dobrinescu Libertatea nu este un scop în sine. Nimeni nu-şi dorește „libertate” pur şi simplu, fără alte adaosuri sau precizări. Nu există libertate dincolo de aliniamentul așteptărilor, dorințelor şi temerilor noastre. Un om mort pe dinăuntru, lipsit de orice impuls lăuntric, un om care nu vrea şi nu se teme de nimic, care […]
de Ștefan Bolea Chiar așa, de ce? Și de ce ai fi și tu? Pentru că am încercat să fiu existențialist, iar „pardoseala” sensului s-a prăbușit. Nu îmi amintesc dacă am căzut ori am sărit în abis. Un nihilist este un existențialist pentru care finitudinea e piatra unghiulară – un existențialist turbat.
de Ștefan Bolea Eu este Dumnezeu Eul e psihotic și nu se mai recunoaște pe sine. Pe de o parte, Dumnezeu e ființa disprețuită, pe de alta, Eul simte inevitabilitatea transmutării în Dumnezeu. Identitatea pură e destinul Eului („ego sum qui sum”), chiar dacă această identitate include posibilitatea ființei care nu este. Schizo-identitate, para-identitate, dis-identitate. […]
by Ana Bazac It is more probable that the purpose of knowing how was anterior to knowing what. But would this conjecture be plausible when we all are used to consider that to know means to understand what is in front of us, therefore, the what of things? Well, first we should ask what knowing […]
de Floriana Genes “All the world’s a stage, and all the men and women merely players: They have their exits and their entrances; And one man in his time plays many parts.” [W. Shakespeare, As You Like It, Actul II, Scena VII] Erving Goffman e considerat de mulți ca fiind cel mai influent sociolog american […]
[Alexander the Great and the Gordian knot model] by Ana Bazac Etymologically, to be radical means to go to the “root of the matter”, that “for man, … is man himself”[i]. But this simple explanation is inherently abstract, if it is not developed in its multi facets concreteness. *** One aspect of the radicalness of thinking […]