e-revista EgoPHobia
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu cu fascismul e ca în pilda semănătorului – semințele lui nu au căzut niciodată pe pământ bun. hermann keyserling era ceva mai optimist: “cu siguranță, dacă reprezintă ceva atât de productiv pe cât cred eu, atunci va dispărea într-o zi, precum sămânța. va face loc unei noi construcții, nebănuite […]
de Livia Creț Filmul[1], bazat pe cartea cu același nume publicată de Irvine Welsh în 1993, începe cu monologul personajului principal Mark Renton: „Alege o viață. Alege un job. Alege o carieră. Alege o familie. Alege un televizor mare. Alege mașini de spălat, mașini de condus, cd-playere și deschizătoare electrice de conserve. Alege o sănătate bună, […]
(phobia perennis) de David Mândruț Este oare plictiseala tocmai boala fără de moarte? Este legitim să vorbim despre o plictiseală de moarte? Sau mai bine zis, este plictiseala mai rea decât moartea? Ce simțim când suntem plictisiți, de fapt, sau care este diferența dintre un om plictisit și dintre un om mort? La toate aceste […]
de Florin Cherman [prima parte a acestui text a apărut în EgoPHobia #67] 4. Frica și Greața Cunoaștem de la Aristotel, că uimirea înseamnă ieșirea din subînțelesurile vieții cotidiene; că ea descoperă posibilul, mutând individul din actual în posibil[51]. Frica, similară uimirii în această privință, este diferită prin introducerea unei note de certitudine: frica îl […]
(phobia perennis) de David Mândruț În eseul nostru dorim să stabilim faptul că cea mai mare povară pe care trebuie să o poarte omul cu el o viață întreagă este chiar conștiința sa. Deja mulți gânditori au observat faptul că, în esență, conștiința este un rău inerent existenței umane. Schopenhauer, la fel ca și omul […]
(phobia perennis) de David Mândruț În prezentul articol ne străduim să evidențiem faptul că între experiența sublimului și afectul de angoasa există o asemănare organică, calitativă mai exact. Pentru a ne îndeplini scopul ne vom folosi de textul lui Kant din Critica facultății de judecare, dar și de textul fondator al întregii tradiții legate de […]
de Corneliu Negru O zi în care să mori, o zi în care să renunți. O zi în care să nu-ți aduce aminte de ce te-ai „nenăscut” și de ce învii. O zi de uitare, o zi de dor, o zi de detașare și de-ale tale idei marginale. Ce este uitarea, dacă nu ajutorul ce […]
(antifilosofie) de Mihai Pavel 1 Viața este un coșmar haotic, iar impulsul intern al ființei ce îl aduce pe om la adevărata rațiune a existenței este chipul morții în formele sale cele mai variabile. Gândul morții și al absurdului acțiunii transpun disperul de zi cu zi într-o formă dezintegrată, neverosimilă – o uitare temporală, […]
de Florin Cherman – „Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis!”, a spus Nietzsche – „Zeii s-au sălbăticit, s-au înăsprit, au înnebunit și au fugit în munți și dansează acolo pe piscuri și se uită cu dispreț la oameni”, i-a răspuns Lovecraft 1. Introducere Întâmplarea a făcut așa că eu am început […]
(phobia perennis) de David Mândruț În prezentul eseul vom încerca să delimităm o distincție fundamentală în cadrul filosofiei schopenhaueriene. Pe scurt, pornind de la noțiunea schopenhaueriană de negare a voinței de a trăi, concept fundamental al eticii acestuia, vom încerca să demonstrăm că această negare îmbracă o structură duală, respectiv putem afirma existența unei […]