e-revista EgoPHobia
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu peisajul defilează. da, știm. și în câte pagini încape viața cuiva, depinde de fericire. să nu fim tentați însă a crede că ea ar echivala cu întinderea în narațiune. houellebecq ne spune că-i tocmai invers. tot el spune așa – “condițiile inițiale fiind date și, fiind stabiliți parametrii rețelei […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu pretextul filmului și ceea ce încearcă să argumenteze ia forma unei confiteor – joe/ femeia încearcă să-și demonstreze culpabilitatea în fața bunului samaritean, seligman/ bărbatul [cel care nu a întâlnit un om rău], și în fața fraților și surorilor spectatori. oricât ar fi de condamnabil din punct de vedere […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu geometria și estetica primelor cadre, a capitolului introductiv, îndeplinesc rolul de morfeme în ceea ce poate fi numită o sintaxă cinematografică “kubrickiană”. precum în 2001: a space odyssey, la început nu se vede, se aude. asistăm la încercarea regizorului de a da expresie unei geneze, ca moment în […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu 1.3 “a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.” (2 corinteni 12, 4) în aspectele ei fundamentale convertirea se petrece în zona inexprimabilului, cade în afara structurilor cognitive ale umanului, este terifiantă (“tremurând şi înspăimântat fiind” – faptele apostolilor […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu 1.1 „și scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit saul.” (faptele apostolilor 7, 58) primul contact gramatologic (ca opus pneumatologicului la derrida) al lui pavel cu μαθητὰς Χριστιανούς, a fost pe vremea când el își […]
(bioPHObia) de Andrei-Claudiu Hrişman Într-o ţară în care lipsesc pansamentele din unele spitale de stat – invitându-i pe pacienţi la clinica privată – şi în care se investesc milioane de euro pe frunze turistice, nimic nu pare mai interesant decât un război între cei care se auto-proclamă iubitorii maidanezilor şi oamenii fără suflet care […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu [1] Neo-Noir & postmodernism Richard Martin face distincția între două tradiții de tip neo-noir: cea de tip șablon (noir redivivus), încărcată de formule, interesată de modelele narative populare ce s-au manifestat temporar (sfârșitul anilor 50, începutul anilor 60) pe marile ecrane și în forme de artă conexe, […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu [1] analiza nu generează sinteza Killing Them Softly este în esență un film despre Criză & micile crize din care prima se țese, prin care astfel devine de înțeles, criza din economia mafiotă reflectând-o pe cea din economia mondială (temă tratată nu fără un anumit umor negru […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu umanitatea nu este atât rezultatul unui dar, precum în tragedia lui Eschil (Prometeu înlănțuit), cât consecința unor experimente/ a unui accident/ sacrificiu individual (pe planeta pe care membrii echipajului Prometheus vin să-și întâlnească creatorii există indicii clare ale unor experimente scăpate de sub control). concluzia lui Peter Weyland, […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu Nolan și-a încheiat până la urmă trilogia, The Dark Knight Rises este proiectat în cinematografe. Pentru cei cărora seria le-a stârnit în prima parte atenția (cu interpretări interesante ale poveștii “oficiale”, însă, cu un patetism nu foarte bine livrat pe alocuri, și destul de cuminte per ansamblu, dar remarcându-se […]