e-revista EgoPHobia
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu Oslo, 31. august (Joachim Trier) “zilele frumoase s-au terminat, toamna se apropie, urmează iarna, întunericul şi frigul. pentru mulţi norvegieni, întrebarea-ritual este: “vom mai putea suporta încă o iarnă?” (Joachim Trier).
[val chimic, umilirea animalelor, ed. Casa de pariuri literare, 2010] (ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu Umilirea animalelor are loc pe parcursul a două capitole ample: zilele cu femeia chimică, urmat de capitolul care dă şi titlul volumului.
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu I. În loc de introducere – câteva teme aproape folositoare Potrivit tradiţiei creştine a vedea înseamnă a cunoaşte. “Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă […]
(ca prin oglindă) [Cristina Nemerovschi, Sânge satanic, Herg Benet Publishers, 2010] de Marius-Iulian Stancu “falsitatea lumii în care ne închipuim că trăim este lucrul cel mai cert și mai stabil pe care îl poate sesiza ochiul nostru…” [Friedrich Nietzsche, Dincolo de bine și de rău] Citatul ales de Cristina Nemerovschi în deschiderea romanului […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu Într-o lume însufleţită de spiritul cinematografic (Gilles Lipovetsky, Jean Serroy, Ecranul Global), într-o lume a fiinţelor “born digital” (Maria Engberg [“îmi intră un ram de păr pe geam” – cineva să ne-mpuşte]), în cadrul unei societăţi cinematografice (Norman K. Denzin), poezia momentului mizează la rândul ei pe o cinematizare […]
de Marius-Iulian Stancu (ca prin oglindă) 1. “Adu-ţi în faţa privirii următoarea imagine: într-o încăpere asemeni unei peşteri, se află oameni.”[1] Precum în starea originară imaginată de John Rawls, ei nu ştiu cine sunt. “Ei nu îşi cunosc propriile nevoi, dorinţe, capacităţi, şi poziţia lor socială. Nu ştiu dacă sunt bătrâni sau tineri, bărbaţi sau […]
de Marius-Iulian Stancu (ca prin oglindă) Dacă în Fight Club absenţa Tatălui constituie fundamentul pentru apariţia “geamănului” fantasmatic – Tyler, construcţie paranoică menită să mascheze distrugerea universului simbolic, în Sufocare absenţa figurii paterne dă naştere ficţiunii supreme – ficţiunea Fiului (“Binecuvântata şi perfecta întruchipare muritoare a Domnului”). Incă din primul capitol al romanului lui Palahniuk, […]
de Marius-Iulian Stancu (ca prin oglindă) Regizorul călătoriilor cinematografice hipnotice revine în Antichrist la spațiile nevrotice conturate cel mai pregnant în trilogia Europa. Originea răului trasată în interiorul ființei umane, personaje aflate sub o lege de tip kafkian, în căutarea unei ispășiri niciodată conturată transparent, ce ficționalizează terapeutic în speranța vindecării/cunoașterii, iată doar câteva dintre […]
de Marius-Iulian Stancu (ca prin oglindă) “Şi iată copilăria mea de mult a murit, iar eu trăiesc. Tu însă, Doamne… mereu trăieşti şi nimic nu moare în Tine…” (Augustin, Mărturisiri). În împrăştierea şi curgerea existenţială, Augustin trasează reperele unei memorii absolute în care nimic nu se trece. “Timpul a trecut, posibilitatea exista şi Avraam a […]
de Marius-Iulian Stancu (ca prin oglindă) Din insomnia lui Tyler Durden se naşte Fight Club. Insomnia este instrumentul prin care eroul lui Palahniuk descoperă caracterul inautentic a ceea ce desemnăm folosind noţiunea de “realitate” (“o copie a unei copii a unei copii). Totul, până şi dragostea, se întemeiază pe o ficţiune (faţeta literară a nimicului): […]