(cronica nihilistei)
de Morgothya
Se face în ultimul timp tot mai des auzit din partea tinerilor autori (fie că este vorba de poezie sau proză) argumentul potrivit căruia nu au vreme pentru lectură şi preferă, în schimb, să folosească puţinul timp liber pe care-l au la dispoziţie pentru propriile lor creaţii, pentru a scrie. Rezultatul? În peste 95 la sută din cazuri, creaţiile astfel ivite, fără o lectură puternică în spate, sunt copii lipsite de valoare ale unor cărţi deja existente, sunt platitudini, intuiţii superficiale, vagi, texte care nu impresionează decât tot pe cei care nu prea “au timp pentru citit”. În restul de 5 la sută din cazuri, să zicem, tânărul autor chiar are ceva interesant de spus şi, mai devreme sau mai târziu, va ajunge să fie îndrumat (sau se va orienta singur) spre anumite cărţi, singurul mod în care scriitura sa ar putea căpăta valoare reală. Read the rest of this entry »
(cronica nihilistei)
de Morgothya
Două “surse de inspiraţie” au născut reflecţiile pe care le veţi citi în continuare: afirmaţia unor tineri scriitori în devenire conform căreia arta postmodernă şi poezia în special reprezintă o “târâre în noroi” a adevăratei muze, că ea este o bătaie de joc sinistră faţă de Adevărata Artă şi afirmaţia – e drept, în alt context, demnă de a fi complet ignorată – a unui prezentator tv-măscărici, Dan Negru, care a susţinut că preferă să asculte manele în loc să meargă la teatru să vadă cum actorii şi regizorii îşi bat joc de piesele clasice, obligând spectatorul să îngurgiteze înjurături şi scene scandaloase precum cea în care Romeo şi Julieta (clasicii Romeo şi Julieta!) fac schimb de sms-uri. Read the rest of this entry »
