poeme

de Marius-Iulian Stancu

selecţie individuală/ de rudenie & altruism reciproc

 
“Conduși de către cine ne stabilim noi în plăcere sau în ceea ce este diferit de ea?” (Śvetāśvatara Upaniṣad)

 

dorințele vin și fac ritmul

păcăne pe ciment

înspre parc doar roiurile de muște amețitoarele

cineva tot învârte la lucruri și nu se întâmplă nimic

cineva tot învârte la lucruri și nimeni nu spune adevărul

că vine amurgul și lucrurile degenerează

că în aer doar condimentele anxietatea

ca să am pace îți dai ochii peste cap

dai drumul la motor și întinzi cablurile

îmi țin respirația

diafragma tresaltă dar în interior nimeni

numai vântul hohotitor

dar când erai tu cu mine Koryŏ

și buzele noastre rosteau tripitaka

pe bicicletele eliptice

până la capătul inimii –

 

 

 

– pe cine așteptați voi pe

plajă cu capetele sprijinite

în pumni de cine vă lăsați

voi cuprinse de leșin și

de greață

de tot ce poate va fi și

poate va face când

băiatul așteaptă la colț dar

la băiatul nimeni nu vine –

 

 

 
– abia ce-am găsit și începe să curgă

ca înghețata în palme

pe coate printre

genunchi –

 

 

 

– până la urmă fac cum am zis

cât încă mai putem să dansăm

și dansăm

pentru că în ce vă privește frumoaselor nu

gândurile mele

nu se pot schimba

niciodată

nu

dar când va veni ea am să știu

va fi ca o întrerupere sau o

probă de microfon –

 

 

 

I phone

 

see you in the may when I’m a boy (Blood Orange)

 

dragostea trecea și trecea prin mașini

urban și irelevant e urban

când ne privim și ne privim doar

prin geamuri cu plastic

și manechine cu

verdele ăla e divin e

ce-mi spui și trec prin google translate

când tot ce-mi doresc sunt explozii solare cu

cerurile strânse de parcă ar fi o

cireașă pe tort

cum ar spune fratele aristot –

are muzica și elementul spectaculos

accesorii prețioase și mijloace foarte sigure –

 

 

 

lo-fi

 

“după ce a făcut toate mijloacele de seducție pentru mine adică lumini de pom neoane haine de mătase megalomanie” (ruxandra novac)

 

când nu dovedește nimic se repliează pe eroare

frumusețea unui cadru în care mai prinzi  doar

galben lichid pentru că violetul s-a încâlcit

în macarale și cabluri

 

iată vin nopțile alea în care tineri vor visa

calorifere căldură și design

când în ultima zi la periferii încercăm

să ținem ochii deschiși dar soarele puternicul

 

și ciorăpei fini trei sferturi neon

cu săndăluțe cu platformă – spune – p e r f e c t

la ce bun să așteptăm felinarele

o luminiță nu mai mare de-un deget a rămas tot –

 

o tu distrugătorule de șolduri

mânia este ultimul lucru care îmbătrânește în om

și asta da și aste e tot –

 

 

 

XOXO

 

dacă ar avea dacă

ar putea avea toate

unde ar mai fi rostul unde

frenezia țâțelor și a bucilor în așternut

așa că de voi depinde voi

cei mai buni bărbați

cele mai bune femei

de cel pe care încă îl aștepți

dar care poate acum stă agățat pe nimic

fără energie sau încă obișnuindu-se cu defecțiunea voi

cei mai buni bărbați

cele mai bune femei

de brațele voastre depinde

luați-ne cu voi hai

să fugim –