Interviu cu Edmond “Hupogrammos” Karban [Dordeduh]

de Sorin-Mihai Grad

 

EgoPHobia: Te inspiră literatura, în special poezia, la conceperea versurilor pieselor voastre?

Edmond Karban: Ziua buna tuturor.

Sa fiu sincer, nu. As fi vrut sa pot sa raspund afirmativ, insa adevarul este ca nu am prea citit niciodata poezie, in afara de cele „obligatorii” in cadrul scolar. Nici nu am cautat poezie si nici nu m-am intalnit cu ceva autori care sa imi capteze atentia.

 

EgoPHobia: În afară de versurile pentru trupe scrii poezie?

Edmond Karban: Nu; nu am scris niciodata poezie si nici nu cred ca am cine stie ce talent in privinta asta, sincer vorbind. Scriu textele pentru Dordeduh, iar in trecut am scris pentru Negura Bunget, insa niciodata nu am considerat ca ar putea fi mai mult decat niste incercari de a pune niste informatii intr-un context oarecum placut.

 

 

EgoPHobia: Care consideri că e cel mai bun text (respectiv vers) al tău?

Edmond Karban: Nu as putea spune ca am un text anume pe care sa-l prefer si sincer nici nu as indrazni neaparat sa trimit un text. Sunt constient ca textele scrise de mine au carente serioase in privinta continuitatii folosirii arhaismelor. Imi dau seama ca la o analiza mai atenta si mai de specialitate nu toate cuvintele folosite apartin aceluiasi context temporal si nici zonal. Cuvintele folosite au fost alese mai degraba pentru particularitatea semnificatiei lor decat pentru ca ar respecta un context lingvistic. Am sa pun totusi aici, textul piesei „Dojana”, care este probabil cel mai direct si cel mai „usor” text de pe ultimul nostru album.

Dojană

 

Din tăcere rupt-s-a gândul

Sfărâmat-s-a întreg cuvântul

Ca prin horbă în glas să crapă,

Turuitul să înceapă

Mintea-n veci să nu mai tacă.

Şi pân viaţă sărit-ai rândul,

Hodinitu-s-a cuvântu’!

Năucit din cale-afară,

Ochi furaţi de lumea amară,

Ţintuiţi in râvnă surdă,

Să nu mai vadă,

Să nu audă,

Prăpăditu-s-a pământu’!

Prăpăditu-s-a cuvântu’!

 

Mai lasă-ţi gându’ să mai tacă,

Mintea-n cap să se mai coacă,

Rămâi neaplecat de spate,

Ne-nduplecat în toate,

De nepovârnit în fapte!

De nepovârnit în toate!

 

Cuvântu-n nou să se întregească,

Imn de pildă neprihănească.

Să dăruieşti cu horbă bună,

De mlădios în vânt răsună,

Să răzbeşti în stăruinţă,

Să plăsmuieşti buna cuviinţă!

 

EgoPHobia: Ați avut sau aveți în plan să faceți și o piesă total altfel (country, industrial, heavy metal…) decât cântați de obicei sau ideile care nu se încadrează în ideea Dordeduh merg înspre alte proiecte?

Edmond Karban: Da. Mai activez si in alte formatii cu un profil muzical oarecum diferit. Mai exista Sunset in the 12th House, care este un proiect aproape in totalitate instrumental, cu doar cateva insertii vocale. Este un proiect experimental care apartine mai mult curentului post rock. Apoi de curand am reinviat primul nostru proiect muzical (serios) ce dateaza inca din ’94, numit Makrothumia. Viitorul acestui proiect este incert; initial l-am gandit ca pe o reuniune pentru un singur eveniment sustinut in clubul Daos din Timisoara, unde au participat aproape toti membrii ce au figurat pe parcursul a 7 ani de existenta (1994 – 2001).

Pe de alta parte, fiind inginer de sunet in viata de zi cu zi si avand la dispozitie un home studio unde ne lucram materialele muzicale, am scris muzica si pentru contexte total diferite. Atat eu cat si colegul meu Sol suntem fascinati de muzica de film si suntem deschisi la tot felul de colaborari in privinta asta. Pot sa las aici un link cu un exemplu de muzica compusa pentru o expozitie de fotografie:

http://www.youtube.com/watch?v=oYqNGKyYbQ0

 

EgoPHobia: Ai scris/scrie versuri pentru alte trupe dacă ai fi solicitat?

Edmond Karban: Sincer, timpul meu nu cred ca permite acest lucru. Nefiind de profesie „scriitor”, procesul de a pune cap la cap niste idei intr-o forma dorit artistica, imi solicita mult timp si atentie. Cu alte cuvinte imi ia foarte mult timp pentru a pune pe hartie niste versuri pe care sa le consider acceptabile.

Apoi, nu stiu cum scriu alti oameni texte sau poezie, insa in cazul meu cel mai important aspect il reprezinta intentia din spatele cuvintelor. Am inca acea credinta veche ca gandurile si sentimentele traite in interior, care se materializeaza in cuvinte, au deja o putere de schimare si ele misca lucrurile in univers, la un nivel infim, desigur. Dar totul este infim la nivel individual in fata universului, iar ceea ce conteaza pana la urma este tributul pe care il aduce fiecare om vietii si de ce nu, intregului univers. Si cum stiinta devine din ce in ce mai metafizica in zilele noastre, deja exista sustinere in aceasta privinta in ceea ce priveste faptul ca totul este interconectat in univers si ca fiecare aspect emanat influenteaza devenirea universului. Astfel, eu cred ca balansul lucrurilor se schimba foarte mult in ceea ce priveste responsabilitatea umana. Omul nu mai este un simplu privitor la lucrurile ce se petrec in exteriorul lui, crezand ca nu are nici un acces in ceea ce priveste schimbarea lor. El este de acum cocreator in tot ceea ce se petrece in interiorul si exteriorul sau. Astfel cuvintele ajung sa aiba din nou putere, avand acel impact magic de odinioara, dintr-o lume hiperboreana, sau chiar de mai recent, in cantece si descantece, ritualuri si invocatii…

 

EgoPHobia: Care trupă rock are cele mai poetice versuri după părerea ta?

Edmond Karban: Sincer, neavand o educatie in privinta poeziei, apreciez cand vad un vers armonios, insa mult mai mult ma impresioneaza o intentie impecabila sau o informatie inspiranta. Ce mi-a venit acum in cap este o formatie care s-a infiintat pentru un festival de film si care este compusa din membri ai unor formatii cunoscute pe scena rock si metal. Formatia de numeste Dream of an Opium Eater. Am avut ocazia de a-i vedea la Wacken Open Air festival. Am ramas fara cuvinte. A fost cel mai de impact act scenic pe care l-am vazut vreodata. Formatia este instrumentala si pentru fiecare piesa rula in spate un filmulet de scurt metraj. Mesajul si intentia lor a fost atat de inspiranta incat am terminat concertul in lacrimi. A fost sublim… si a fost pentru mine mult mai mult decat ar fi putut sa transmita ei prin versuri.

 

EgoPHobia: Când textul unei piese nu se lasă finalizat îl lași să dospească oricât are nevoie sau îl forțezi și ulterior retușezi în concerte? Ați abandonat piese cărora nu le-ați găsit versuri potrivite?

Edmond Karban: Ma bucur ca cineva ma intreaba acest lucru. Nu tin minte sa fi fost intrebat vreodata.

Dupa cum spuneam, pentru mine procesul de a scrie texte este anevoios. Nefiind obisnuit sa scriu, lucrurile de cele mai multe ori nu vin spontan. Au existat si acele momente in care pur si simplu m-am simtit inspirat si mi-am scos o foaie de hartie si un creion si m-am pus sa scriu. De cele mai multe ori in astfel de momente nu mai este nevoie de retusuri ulterioare, insa niciodata nu am reusit sa scriu un text dintr-un foc, ca sa zic asa. Cum la noi aspectul conceptual este esential, studiez destul de mult inainte de fiecare album pe care il compunem. Din fericire, odata cu studiul apare si inspiratia in de-ale scrisului si de multe ori las o carte din mana pentru a-mi pune pe hartie macar niste schite pentru ceea ce urmeaza a fi un text. De multe ori ies si versuri; insa de cele mai multe ori revin la forma lor si schimb cuvinte pana cand simt ca ceea ce emana textul respectiv este potrivit cu intentia pe care doresc sa o inserez in el.

Trebuie sa recunosc ca au existat si piese pe care le-am cantat live inainte de a fi inregistrate pe un disc si care au avut texte provizorii. Insa odata ce piesele sunt inregistrate ele reprezinta varianta finala.

Nu am abandonat pana acum nicio piesa pentru ca nu i-am gasit versurile potrivite. Mai degraba am incercat perspective de abordare diferite, care poate ca initial nu s-au ridicat la nivelul cerintelor mele, dar care pana la urma au ajuns sa exprime intentia dorita intr-o forma diferita. In privinta asta, cred ca cel mai pretios lucru pe care l-am invatat in 20 de ani in perimetrul muzical a fost sa pot sa dau drumul la un material chiar daca el nu reprezinta 100% tot ceea ce mi-am propus sa fac din el. Niciodata nu am reusit sa scriu un material care sa fie aproape de 100%, insa capacitatea mea de a materializa o expresie muzicala s-a rafinat, daca pot spune astfel. Pot sa exprim din ce in ce mai mult din ceea ce se afla in interiorul meu. Si de aceea fiecare material, chiar daca nu este 100% ceea ce a fost menit sa fie, reprezinta capacitatea mea de a materializa o idee, un concept, in acel moment. Asadar in timp am invatat sa am modestie in a-mi accepta propriile limite. Si pot spune ca acest lucru se aplica si la versurile mele. Ele spun cat am putut eu sa spun in acel moment.

 

EgoPHobia: Ce muzici asculți? Contează pentru tine și textele sau muzica e decisivă? Dacă îți sunt importante și versurile, le preferi pe cele personale sau pe cele inspirate din diverse legende, poeme, cărți,…?

Edmond Karban: Consider muzica un tot, asadar versurile contribuie la acel tot. De multe ori versurile sunt complementare muzicii si spun ceva ce muzica nu a reusit sa spuna. Din pacate insa de cele mai multe ori versurile reprezinta ceva ce „trebuie” facut in industria muzicala actuala. De aceea isi au carentele si superficialitatea pe care le au in ceea ce priveste mesajul.

Inspiratia in cazul meu este un colaj intre informatia si forma in care le intalnesc in momentul in care construiesc conceptul unui album si evenimentele ce mi se manifesta in viata mea de zi cu zi. Fiecare album pe care l-am scris este graitor pentru etapa in care se afla viata mea. Si cum fiecare a avut un concept numerologic in spatele sau, pot spune ca cromatica fiecarui principiu numerologic abordat s-a reflectat in evenimentele din viata mea personala. Asadar, colajul in sine reprezinta povestea…

 

EgoPHobia: Ți s-a întâmplat să te atragă din cauza textelor cântece ale unor trupe a căror muzică nu te atinge ori să eviți ceva ce-ți suna bine din cauza versurilor proaste?

Edmond Karban: Da, mi s-a intamplat adesea. Sincer, foarte rar pot sa trec peste un mesaj prost si sa ascult muzica.

Cel mai des mi s-a intamplat insa sa intalnesc artisti a caror muzica le-am ascultat-o, dar pe care nu am mai reusit sa o mai ascult dupa ce „am vazut” cine este personajul din spatele muzicii.

 

EgoPHobia: Dă-ne, te rugăm, câteva nume de poeți/scriitori preferați.

Edmond Karban: Cum eu ma numar printe oamenii care citesc pentru informatie si nu de dragul sau placerea de a citi, tot ce pot sa fac este sa enumar niste scriitori mai „tehnici” ca sa zic asa:

–     as incepe cu Vasile Lovinescu, caci este unul dintre putinii autori romani la care ma intorc adesea in studiile mele din-naintea conceperii unui album;

–     Carl Gustav Jung a ramas inca printre preferatii mei, desi perspectivele lui au fost mult completate in ultimii ani;

–     scrierile lui Papus m-au inspirat mult in studiile sale numerologice si nu numai;

–     apoi mai sunt tot felul de autori contemporani pe teme specifice ale caror conferinte le urmaresc si din cand in cand mai spicuiesc din cartile si articolele lor cum ar fi: Stanislav Grof, Rick Strassman, Nassim Haramen.

 

EgoPHobia: Preferi să citești literatură contemporană sau clasică? Română sau străină?

Edmond Karban: Cum citesc pentru informatie, sincer nu ma prea intereseaza provenienta pe cat ma intereseaza calitatea informatiei.

 
 

EgoPHobia: Ești de părere că trupele trebuie să cânte neapărat pe versurile unora dintre componenți sau n-ai nimic împotriva importurilor?

Edmond Karban: S-au infiintat multe trupe care au adus un tribut prin muzica lor la niste idei sau scrieri deja existente. De exemplu ma gandesc doar de cate ori am intalnit in textele formatiilor „infernul“ lui Dante ca tematica principala. Atata timp cat muzica se imbina armonios cu textul, rezultatul final cred ca este mult mai important decat originalitatea unei idei, atata timp cat muzica inspira.

 

EgoPHobia: E neapărat nevoie de rime-n cântece?

Edmond Karban: Atata timp cat se imbina frumos cu muzica, eu consider ca nu e nevoie de rima. Daca este si rima este si mai frumos. Insa sunt contexte unde nu intotdeauna se potriveste o rima.

Eu nu cunosc „trend-urile“ actuale in literatura si nu stiu cat de cautata este rima in zilele noastre, insa totusi consider ca rima este un aspect al frumosului usor si de asemenea un rezultat al talentului. Poate insa ca sunt doar demodat…

 

EgoPHobia: Când să ne așteptăm la un nou album din partea voastră?

Edmond Karban: In cazul Dordeduh acest aspect nu este niciodata foarte previzibil. Noua ne ia mult sa scriem un album iar despre ce proces implica acest lucru, am vorbit partial mai sus. Noi incercam sa iesim cu ceva nou in toamna anului viitor… insa este doar un target subiectiv.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *