Capitolul 2: Puştiul

[fragment dintr-un roman în pregătire]

de Eugen Suman

//// la scoala, ca panselutele ////

“Iar l-au batut pe ala micu”. Angela, intr-un halat alb, vorbeste cu asistentii.
“V-am zis sa aveti grija, ce mama dracului!”. Se enervase. D-abia se potolise presa cu scandalurile de la casele de copii. Ultimul lucru de care avea nevoie era sa vina vreun ziarist si sa-l gaseasca pe pusti plin de sange.
“Da doamna, o sa avem grija.”
“Hai, gata, carati-va dracu’ de-aici”.
Pustiul era un caz ciudat. Un copil retras, foarte plapand, aparuse intr-o zi la casa de copii, nu se stia de unde. Mic, asta era cuvantul. Si fiindca era mic, era victima. Angela isi dorea ca el sa invete sa se descurce. Cei care nu se integrau in niciun grup pateau lucruri despre care nu se prea vorbea. Toata lumea stia, ii gaseau cu pete de sange pe te miri unde. Nu puteau face nimic in legatura cu asta. Sigur, aveau suspecti, si ii rupeau asistentii in batai, insa Angela stia ca nu asta e solutia. Nu facea decat sa-i intarate si mai rau.
Ofteaza in timp ce incuie usa. Va trebui sa gaseasca o solutie maine. Poate daca reuseste sa vb cu pustiul? Sa-i spuna sa-si faca prieteni, si inca repede? In timp ce se urca in taxi, isi simte brusc toate organele pulsand. Ceva se intampla. Iar asta o linisteste. Era ceva in ritmul cu care ii pulsa sangele, nu-si putea da seama exact. In fata, taximetristul incepe sa tremure. Angela tremura si ea. Apoi incep sa gafaie si, in timp ce taximetristul isi umezea chilotii, Angela dadea drumul unui tipat micut, un tipat pe care sotul ei il auzise doar de 4 ori de cand erau casatoriti.
Taxiul porneste, intr-un final, iar stopurile i se vad din ce in ce mai vag in ceata bucuresteana.

**

Pustiul nu-si aminteste cum il cheama. De fapt, n-a stiut niciodata. Simtea in cosul pieptului ceva, din cand in cand, si atunci oamenii din jurul lui se purtau ciudat. Invatase repede sa-si provoace singur vibratia dintre coaste. In timp ce se apropia de grasul care-l lovise cu calcaiul in ochi, se gandea deja cum o sa iasa din casa de copii. Grasul dormea, si pustiul avea grija sa fie asa. Simtea cum ii bate inima, sub stratul caldut de grasime, iar acul gros de seringa inainta incet. Inainte sa-i atinga inima, i-a permis grasului sa se trezeasca. Si ala a facut ochii mari, i-a simtit frica. Apoi pustiul a apasat un pic mai mult, era ca si cum ar fi atins un pui de pasare cu degetul, simtea ca se zbate, se incolaceste in jurul acului si ramane asa, incordat. “Muie ba”, se gandeste, si dupa aia rade incetisor.
Se duce si-l trezeste pe Alex. Asta era ca un zombie, aschilambic si cu ochii mari. Era cu doi ani mai mare decat el, si avea niste urme de tigara pe antebrat, semne de la un tata prea zelos cu disciplina.
“Hai, ba pula, hai sa plecam de-aici”, zice pustiul. Adauga “am nevoie de cineva care sa se uite si in spate pe strazi, hai, scoala ca avem treaba”.
Si celalat, nimic, se ridica si se duce dupa pusti.
“S-a udat grasu cand a murit, s-a udat pe pantaloni”, si ala mare, nimic, merge ca un calut pe langa pusti.
In spatele lor, casa de copii ramane scufundata intr-o liniste deplina. Departe, departe de tot, pe Giurgiului, un caine lup fugit de la stapan se pune pe urlat. Si urletul lui se impleteste cu gemetele muncitorilor si vanzatoarelor din cartier.

//// aparatorii patriei e un loc foarte linistit, pentru cine stie sa se poarte ////

Tipul icneste scurt, apoi vomita un lichid negru, vascos. Curtea e bine ascunsa intre altele la fel, iar noaptea involburata, fara luna, face lucrurile mult mai usoare pentru toata lumea. Pe un scaun de plastic, un tigan burtos, plin de aur, trage dintr-un trabuc. Cu fiecare fum tras, i se vede fata, iar aurul de la gat sclipeste rece. In fata lui, doi malai tin bine strans un pustan. Un al treilea sta in fata lui, pregatit sa loveasca.
„Mai poate, Bascula?” Tiganul corpolent vorbeste cu o voce calda, fara accent, cum nimeni din neamul lui nu a mai vorbit vreodata. Batausul ii raspunde relaxat:
„Mai poate, nea Gogule, e tanar.” Gogu isi drege glasul, trage o basina puternica, apoi incepe sa rada.
„Zi ba Lae, mai zi-ne o data cum te-a hipnotizat pe tine un aurolac si i-ai dat tu toata marfa. Marfa mea, ba.”
Adolescentul incepe sa gafaie speriat. ”Gogule, sa moara mama, iti jur ca asa s-a intamplat, nu stiu…”
La semnul lui Gogu, adolescentul primeste inca un pumn in stomac. Zgomotul indesat mai ramane un pic in aer, apoi e inecat de voma.
„Ti-am zis sa nu minti, futu-ti gura lu’ mata.”
„Nu mint Gogule, m-au furat si pe mine baaa.” Incepe sa planga.
„Nu mai plange, ba, ca se termina acus. Ai noroc ca sunt eu generos cu prostii ca tine.”
Tipul isi tremura multumirile printre sughituri mari de plans. Gogu ii face semn lui Bascula, care se duce in casa. Pustiul se opreste din plans, iar Gogu ii zice „Ai o saptamana sa aduci banii sau sa ne aduci aurolacul. Inainte sa te pisi pe tine de fericire, afla ca ne lasi aici ceva ca garantie.”
Exact atunci, Bascula iese din casa. In stanga tine un cleste de taiat via. In dreapta, un calus. Adolescentul incepe sa se zbata, incearca sa urle dar este oprit de cei doi care-l tin. Bascula ii pune calusul, o bila mare, roz, in gura, apoi, cu o miscare bine exersata, ii taie degetul mic de la mana stanga cu clestele de tuns via. Sangele, negru, tasneste din rana proaspata, iar pustanul urla in gol. Gogu mai trage o basina si izbucneste in ras. Deasupra lor, luna iese de dupa un nor. In cartier, pace.

////pe de alta parte, cineva trebuia sa o faca si pe-asta////

Garsoniera e super terfelita, iar asta se simte inca de pe scara blocului, cand mirosul greu, inconfundabil, te loveste scurt si infundat. Erau pustani, erau punk, venisera sa-si ia ceva de bagat, insa cand au ajuns in fata usii verzi, scorojite, devenisera deja sfiosi. Mirosul ala cadea peste tine ca o patura, te mai zbateai un pic apoi te potoleai. Nu venisera la sigur, pt ca Lae nu mai raspundea la telefon, si zvonul era ca o patise rau de tot. N-aveau ce face, insa, asa ca iata-i in fata usii, indemnandu-se unul pe celalalt sa ciocane. In locul unde se afla, candva, soneria, bazaiau doua fire subtiri, dezgolite. Unul dintre ei ciocane, iar usa se deschide. In cadrul ei, Pustiul, putin nesigur, cu genunchii apropiati.

“Aaaa, Lae e?” intreaba curajosul care ciocanise.

Dupa care totul nu mai face prea mult sens. Punkerasii simt labele lui Bascula pe gaturi, sunt impinsi gramada in apartament, apoi toata lumea zace pe jos, in convulsii. Lae sta printre niste ziare imputite, patate, intr-un colt, alb la fata, miscand ritmic un picior. Un pustan de 13 ani, negricios, e prelins langa un perete, cu ochii dati peste cap. Doua matahale si doi tineri imbracati bine se incolacesc printre sticle, prezervative folosite, dust bunnies si carpe umede. Nea Gogu sta intins pe spate, pe hol, prins in cel mai mare orgasm din viata lui. Fiecare are pete mari intre picioare. Iar intre ei toti, pustiul, putin speriat, micut, o mogaldeata cu ochii mari. Se apropie de Nea Gogu si ii spune:

“Avem ceva de facut impreuna. Sau muriti.”

Reduce intensitatea, incep sa se auda zgomote. Nea Gogu incepe sa-si revina, isi sterge buimac saliva de la coltul gurii.

“C-c-c-e? Prietene, cred ca…”

Nu mai apuca sa zica nimic, pentru ca Pustiul creste din nou intensitatea. Iar acum, colegul lui Bascula are gura umflata si ochii surpati in cap. Nu mai misca.

“Da sau nu. Acum.”
“Bine, bine, bine, bine. Dumnezeule, a fost cel mai bun futai din viata mea”. Nea Gogu rade printre lacrimi, e bucuros ca un tekel care isi roade jucaria preferata.
“Eu iti dau asta tie si cui mai vrei tu. Tu ii cauti pe ceilalti ca mine”
„Da, prietene, facem cum vrei tu. Facem cum vrei tu.”

Spuma de la coltul gurii i se intarise, iar lucrurile nu faceau prea mult sens, insa Gogu stia ca daduse peste o mina de aur. Niciuna din curvele lui nu putea sa futa asa cum o facea Pustiul. Iar daca existau si altii ca el, well, nimic nu il mai putea opri. O singura chestiune ramanea de rezolvat.

//// Tema pentru acasa ////

Evident, Gogu n-a stat degeaba. Berceniul e neiertator cu naivii, iar el avea relatii peste tot. Chimistii romani, recunoscuti in toata lumea pentru priceperea si devotamentul lor, nu sunt decat oameni, in fond si la urma urmelor. Un plic cu fotografii in care seful Institutului de Chimie Aplicata Bucuresti era cu fata ingropata intre fesele unui prepuber a fost de-ajuns ca, la 2 dimineata, o masina neagra sa-i aduca lui Gogu o ladita plina cu fiole verzi.
Pustiul si-a mancat budinca fara sa-si ia ochii din farfurie. Apoi a adormit bustean, a visat primele zile de libertate, inainte sa ajunga in Berceni, la Lae, cand cersea prin centru si apoi se plimba peste tot cu prietenul sau de la casa de copii. Alex. A visat barul de dupa Cismigiu, si pe fata cu ochi negri, patrunzatori, cu care aproape ca se conectase. Roxana, doar numele ii ramasese in cap. L-a visat pe Alex, mort, mancat de niste caini mari, aparuti de nu se stie unde. A visat ce a fost, a visat ce o sa fie. Apoi s-a trezit. Nu mai avea mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.