Yehuda Amichai tradus în limba română în premieră mondială

Despre o carte de poezii alese – Un drum printre două culturi.

de Adrian Grauenfels & Emanuel Pope

De la bun început trebuie să recunosc că numele lui nu-mi spunea mare lucru când la începutul anului 2017 i-am cules o carte de pe rafturile unui anticariat din Londra. A fost o zi în care am pescuit, cum îmi place mie să spun – doi poeți: Yehuda Amichai și Rita Dove. Apele erau tulburi. Le-am deschis cărțile și am citit din fiecare câteva poeme. Nu știam nici căror națiuni le aparțin și nici dacă sunt în viață sau nu, cu atât mai puțin dacă au vreo valoare versurile lor. După o săptămână Rita s-a așezat în bibliotecă alături de alți autori, însă Yehuda a rămas lângă mine, zi de zi, timp de șase luni.

M-a fascinat înainte de toate omul pe care începeam să-l cunosc și pe care îl găseam privindu-mă și zâmbindu-mi parcă numai mie, de fiecare dată, din spatele versurilor. Relația asta de intimitate pe care o construia poezia lui ca pe o casă cu mine și pe care apoi tot el mi-o lăuda cu atâta sinceritate – chestie pe care nu o mai întâlnisem decât la Walt Whitman – m-a făcut să nu-i pot rezista și azi sunt mândru că nu m-am încăpățânat lui și pot spune cu mâna pe inimă că descoperirea acestuia a luat loc repede în galeria celor mai însemnate descoperiri din viața mea alături de nume ca Pavese, Walt Whitman cum spuneam, Yannis Ritsos, Dylan Thomas, dacă e să mă refer numai la poezia lumii. Altfel nu m-aș fi apucat ca nebunul să traduc continuu din creația acestuia.

Apoi am început să aflu ușor, ușor cât mai multe despre el și uite așa, în final, am ajuns cu admirația aici unde nu știu ce să-i mai fac și nici cărui fapt îi datorez cel mai mult: sincerității, naturaleții, curajului lui Amichai în viața de zi cu zi sau caracterului puternic umanist al autorului cu vederi morale, esteticii, frumuseții în simplicitate, ironiei și forței sale poetice pe care o răspândește prin versul său ca pe o sărbătoare a omului frumos și liber?! Desigur că am pierdut infinit neputând avea acces la multe dintre poeme în varianta lor originală și aici m-am bazat pe ajutorul prietenului Adrian Grauenfels care a acceptat cu bucurie propunerea mea de colaborare, venind să suplinească această lipsă și nu numai. Acum, că poemele or fi bine traduse sau nu, nu vă pot garanta, însă de un lucru sunt sigur chiar dacă vă va părea de-a dreptul nebunesc: mâine dacă Amichai m-ar vizita știu că am avea amândoi sentimentul că abia ce ne-am despărțit cu o zi în urmă. Altfel rămâne să mă văd cu el în cer și să vorbim.

Un cuvânt măcar, deși aș avea mii, despre desenele ce însoțesc poemele în volum, ele însele niște poeme vii dovedind talent dacă nu chiar crâmpeie de geanialitate. Beatrice Bernath ne-a făcut tuturor o mare cinste și o bucurie pe măsură. Se pare că Dumnezeu când dăruiește unora o face cu atâta poftă încât pe mulți alții îi uită. De aici însă și responsabilitatea acestora, care precum Beatrice sunt nu numai poeți dar și artiști plastici. Multumiri! Şi de asemenea doamnei Otilia Rossetti care s-a ocupat de redactare. Timpului răpit domniei sale i-aș bate valul înapoi cu o mare de flori.

Mii de mulțumiri doamne Hanna Amichai pentru permisiunea acordată, bunăvoință fără de care această carte sub niciun chip nu ar fi fost posibilă.

E.P. – Marea Britanie

**

Iată doi autori în tandem, angajaţi în a traduce din engleză şi ebraică, un mare poet Israelian. Rezultatul este cartea de faţă: “Yehuda Amichai – Poezii Alese – Editura Saga-Israel. Aventura mea cu Amichai începe târziu, poate prin anul 2011, pe când ziarul Yedioth Aharonot publica în ebraică, în fiecare joi, poezii moderne. Pe Amichai este imposibil să nu-l iubeşti de la prima vedere. Limba sa este caustică, avangardistă, spectrul intereselor sale imens: tradiţia iudaică, versetele biblice, cochetează cu sunetele, cu jocul de cuvinte ebraice, ca să treacă cu uşurinţă în modernism, la poveşti urbane, personale şi autobiografice. El atinge spiritul frământat al cetăţeanului laic, omul de zi de zi, obsedat de existenţă, de starea de beligeranţă perpetuă, care face din noi soldaţi şi victime, eroi sau dezertori de la marea aventură care este viaţa israeliană!
Este o experienţă aparte contactul cu acest neconvenţional poet, aparent deschis şi simplu, dar complex în mesajul sau filosofic direct, descojit de menajamente sau elucubraţii: “Să scrii, să bei, să mori. Asta e tot. Deja acţionezi, iubeşti, scrii…” (Sonet). Amichai acoperă cu scrisul său o perioadă de timp (5 decenii) crucială existenţei statului Israel: trei războaie majore, consolidarea unei economii, valuri de emigraţie din trei continente, naşterea terorismului, încercări de pace spulberate prin uciderea primului ministru Itzhak Rabin. Pe fondul acestor ani tulburi Amichai scrie şi publică, proză şi poezie, este nelipsit din spaţiul intelectual care formează şi modelează conştiinţe. Iată un exemplu plin de cinism, inspirat de starea unică, incendiară a Ierusalimului în care se îmbină la un loc istoria, cu viaţa de zi de zi, cu situaţia politică a vremii.

Ecologia Ierusalimului

Aerul Ierusalimului e saturat cu rugăciuni şi vise
aşa cum aerul oraşelor industriale
este irespirabil

În curţi închise, pline cu un bogat iasmin
consulatele străine,
ca nişte mirese vrăjite, refuzate,
veghează momentului potrivit.

Un alt subiect major este dragostea, erotica, relaţionarea bărbat-femeie, subiecte în care poetul se simte liber să zburde cu nonşalanţă sau francheţe, după cum cere momentul:

La muzeul maritim

Am văzut vase de lut, acoperite de lipitori
scoase de curând din fundul oceanului,
şi gândul mi s-a dus la marinarii antici
care şi-au dat jumătate din viaţă ca să navigheze spre aceste amfore
şi cealaltă jumătate ca să le aducă înapoi, acasă.
Au făcut ce le dicta meseria, dar s-au scufundat, aici chiar la mal.

O femeie din lângă mine spune: Nu-i aşa că sunt frumoase!
Şi-a tresărit la vocea ei şi la prezenţa mea.
Apoi a plecat înapoi la viaţa ei
care de asemeni este jumătate plecare
şi altă jumătate, revenire.

Închei mulţumit de minunata oportunitate de a colabora cu prietenul Emanuel Pope la acest volum de traduceri, care sper să arunce lumină asupra marelui poet Yehuda Amichai şi să lase în sufletul cititorilor gustul de “mai vrem”.

A.G. – Israel