La mulţi ani, EgoPHobia

de Andrei Voica

îţi mulţumesc că ai avut curajul să te laşi desenată de mine din când în când; mereu am apreciat deschiderea asta a ta către scriitori, artişti în general, care sunt la început.

Cu ocazia asta profit şi trimit şi ceva liric scris, nu doar desenat cum te-ai obişnuit de la mine. Sunt cateva versuri; nu au titlu.

[©2009 Andrei Voica]

Târziu, când copiii se pregătesc de culcare
Şi bătrânii de poveşti,
Te aşezi pe prispă şi priveşti,
Odată şi tu ai reuşit.

Am alergat Pământul de 7 ori înapoi,
Ca să te-ntorc.
Am inventat Echinocţiuri ca să te opresc.

Şi apoi când se lasă seara,
Am alergat şarpele ca vara,
Ca să nu îl mai găsesc.
Şi când se ridică ceaţa
Şi a mea era dimineaţa,
Toată roua o sorbeam în sticluţele
Pentru care sticlarii au orbit.
M-am înhăitat cu 7 cai
Şi m-am certat cu Cerurile;
Amintindu-mi că merii dorm în rai,
Am plecat iarăşi de la masă.
S-au găsit geometrii multe,
Şi mulţi Domni să mă descânte,
În legături să-mi dea leacuri de somn,
Ajungând să mă asculte.
Şi pentru ce…
Fiindcă altcândva Erai.
e Rai.