Poemul de la mijlocul săptămânii

de Emilian Gheață

 

Ea are părul roşu-aprins,

          de culoarea piersicilor de vie

                    – sau o fi mai degrabă portocaliu,

                    că nu prea le am eu cu nuanţele –

şi pistrui laţi pe faţă şi pe gât,

          care-i dau un iz de cafea prăjită,

                    ideală pentru dimineţile însingurate.

 

Are, de asemenea, ochi verzi,

          de culoarea turcoazelor furate

                    – sau or fi mai degrabă albaştri,

                    că nu prea le am eu cu nestematele –

şi sâni cam de-aici până la Lună,

          care-i dau consistenţa cremeşului franţuzesc,

                    ideal pentru când ţi-e foame.

 

Şi-acei sâni au sfârcurile roz,

          de culoarea crinilor regali otrăvitori

                    – sau or fi mai degrabă trandafirii,

                    că nu prea le am eu cu petalele –

şi vinişoare subţiri şi întortocheate,

          care-i dau învârtejirea spiralelor baroce,

                    ideale pentru când te rătăceşti pe hartă.

 

Şi să nu uit de picioarele ei lungi şi albe,

          de culoarea coloanelor greceşti

                    – sau or fi mai degrabă fumurii,

                    că nu prea le am eu cu istoria –

şi buci ca pumnii de oţel ai destinului,

          care-i dau alura unui înger al răzbunării,

                    ideal pentru când ai vrea să mori aproape de tot.

 

Aşadar, ea e roşcată, şi asta se vede,

          şi aş putea-o visa întreaga viaţă.

Pe de altă parte, cealaltă e o splendidă blondă

                    – sau o fi mai degrabă brunetă,

                    că nu prea le am eu cu îngerii…

 

Decembrie 2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.