Timp

(egoZaur)

de Sorin-Mihai Grad

Mi-am propus să investesc ora economisită prin evitarea deplasării spre serviciu (drepturile de autor primite până acum de pe urma romanului îmi acoperă doar chiria pentru aproape trei zile) din cauza epidemiei de coronavirus în scris. La cât de puțin am reușit s-o fac în ultimii ani, cinci ore pe săptămână ar putea reprezenta ingredientul necesar pentru a reuși să duc la capăt unul dintre proiectele literare pe care mă încăpățânez să le schițez în așteptarea unor vremuri în care să le pot oferi timp.

Ca de obicei însă mi-am dovedit rapid că planurile mele nu prea au cum sfârși altfel decât neîndeplinite. Deși mă trezesc cam la aceeași oră ca în zilele în care merg la muncă, reușesc să ajung la masa de lucru cu vreun sfert de oră mai târziu decât de obicei la birou. Iar dacă de la serviciu plec zilnic la aceeași oră, indiferent de ce nu termin, când muncesc de acasă mai stau să finalizez încă ceva și încă ceva până ce mă pomenesc stând la treabă măcar o oră peste program. Și cum nu m-am mișcat toată ziua decât din motive strict necesare, încerc să o fac acum.

O să mă întrebați unde mi s-a fofilat timpul pentru scris. Aș vrea și eu să-i găsesc ascunzătoarea. S-au adunat acolo destule ore pentru a scrie câteva romane și vreo trei volume de poerezii, însă eu voi beneficia de ele precum romanii de pe urma turiștilor care invadează (ce-i drept nu neapărat în aceste zile pandemice) Pompeiul. Așa că nu-mi rămâne decât să încerc mâine să scriu ceva. Cât timp mai avem un mâine la dispoziție nu văd nici un motiv să nu fim optimiști.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.