Jurnal de Hacker (II)

de Ștefan Bolea

06.05.21 (plictiseala)

 

plictiseala îți retează sentimentul că lucrurile sunt posibile, care e combustibilul vieții

din plictiseală lipsește abilitarea: ți se pare că nu poți să poți

poate nici măcar nu-ți dai seama de asta, dar sfera capacităților tale e profund redusă

plictiseala e un soi de crucificare în timpul zero, într-o sahara unde nu adie nicio boare

din stigmatele tale nu curge sânge, ci tot nisipul adunat în clepsidră

sentimentul că înălțimile te-au părăsit, că urmează eonul micimii, e derutant și pedepsitor

nu mai există viitor, iar prezentul nu are sens dacă nu e corelat cu acest vector, dacă nu e prezent-viitor, care te deschide

potențialitatea e apă vie: fără ea, respirația ta e sepulcrală

ai nevoie de aripi pentru a ieși din plictiseală, de minima terapie, pe care ți-o poți aplica: să-ți spui (și să te faci să crezi) că întunecimea nu va dura, că poți traversa orice abis, că nu ești tu această versiune a ta diminuată, agresată, pironită de timpul mort

nu-i datorezi plictiselii fidelitate ­– dacă simți pornirea de a-ți schimba starea, fă-o

acțiunea, chiar dacă își are originea în plictiseală, e o săgeată, al cărei venin are efecte tămăduitoare

arcul încordat în infern țintește nu neapărat paradisul, ci traversarea purgatoriului

 

(înlocuiește plictiseală cu depresie în textul de mai sus și vezi ce-ți dă)

 

 

 

31.07.21 (conștiința de sine)

 

eu este un altul și pentru că pentru foarte multă vreme n-am fost noi înșine

în copilărie, există interdicții și recompense, supraeu și id, dar prea puțin eu

conștiința de sine se naște prin derivație, prin referința la celălalt

uneori mă inspir din rudimentara oglindă pentru a sonda problema identității: mă deriv din copia mea, nu din ipoteticul sine

dacă nu sunt cel ce sunt, dacă nu există o întemeiere cvasidivină a ipseității, înseamnă că sunt cel ce nu sunt și nici măcar atât, pentru că nu sunt

pentru identitate există numai alteritate, dar alteritatea nu are o identitate în sine

celălalt nu există decât mijlocit, pentru că doar existența mea o pot demonstra trăind

dar existența mea nemijlocită nu înseamnă nimic fără (in)existența celuilalt

 

 

 

25.08.21 (dubla negație)

 

joker e ¬a și ¬¬a

pare că e un soi de ¬a și a

dacă ești ¬a și a, ești ambivalent

dar nu e atât de simplu

prin ¬a și ¬¬a, cele două negații se cumulează

de fapt, joker e ¬¬a, dubla negație negatoare, Nimicul care nu are un deficit de ființă ci un surplus de neant creator-distructiv, nu-nu-ul

logica ne arată că negațiile se autoanulează, iar psihologia că ele se adâncesc

 

#

Prima parte a acestui text poate fi citită aici:

http://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2021/n2/a11/

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.