Convertirea

de Karel Cispic

Când m-a părăsit prietena, am hotărât să devin satanist. Am început uşor, cu LaVey. Citeam Biblia satanică la 6 iunie 1996. M-a pasionat fenomenologia viciilor, dacă pot s-o numesc aşa. Fiecare viciu e de fapt o virtute ascunsă. Lăcomia e temperată de mândrie – şi, deşi fusesem aspru umilit şi plânsesem şase ore în baie, simţeam cum devin mai van şi maiestuos într-un mod aproape mistic. Ştiam că diavolul rodea în mine – mă simţeam tot mai eu, până la identificarea cu nimicul. Ignoram argumentele prietenului meu cel mai drag, care-mi spunea că şi satanismul e tot o prostituţie, ca prozelitismul creştinilor, habotnicia lor oarbă. Simţeam că ceva precreştin se dezvoltă în viscerele mele. Am participat la o anchetă despre satanism sub pseudonimul Anti-Dionis, în care m-am lăudat cu experienţele din tinereţe, când dezgropam morţi şi rupeam cruci cu lopata. Beat mort, aveam impresia că mă urmăreşte Dumnezeu şi că sunt vânat la fel ca Iisus pe cruce. Alteori, inversam rolurile şi-l bântuiam pe Dumnezeu ca glonţul de argint destinat unui vampir. Bătrânul Moş Crăciun se ascundea atunci, dar îmi spuneam asemenea lui Baiazid, că o să-l prind odată şi o să dau cu ranga în zăbrelele de la fereastra sa.

Viaţa mi s-a schimbat. Doream o femeie satanistă cu ochi albaştri, puternică, sigură pe ea, care mi-ar fi deschis toate uşile. Vroiam s-o privesc în ochi şi să am sentimentul că două oglinzi impenetrabile se sondează, până când cea mai slabă clipeşte şi se sparge. Ştiam oricum că Diavolul este mai bun decât Dumnezeul cel rău al gnosticilor şi că o iubire pură trebuie să se nască numai din ura vie pe care o simţeam pentru toţi retardaţii, care mă hăituiau. Fiind un tip sportiv, trişam la handbal şi la polo, închinându-mă lui Satan pentru a mai înscrie un gol decisiv şi nu ratam niciodată. Aveam succes în toate şi regăseam efigia stăpânului meu în toate lucrurile banale: un plasture, un şobolan, un Mercedes nou. Vedeam semne peste tot şi mă închideam mai mult în mine, dedicându-mă secretului, ca un vulcan care tace mii de ani, ca să-i prindă într-o pânză de paianjen pe oamenii, care se sclifosesc la buza sa, construind fabrici, zgârie-nori şi casino-uri. Visul meu cel mai aprig era să fac sex cu Satana, mai ales după ce-am văzut un film slăbuţ al lui Polanski. Ştiam că dacă asta are să se întâmple, mă voi trezi în Grădina Eden şi fiecare vorbă pe care aş scoate-o ar fi preluată de Noua Tora. Aş fi grăit şi totul s-ar fi materializat. Trupul meu s-ar fi racorda la mantra suflată.

L-am studiat pe Crowley, am învăţat puţină ebraică, am început să scriu o nouă biblie în coduri. Fiecare cuvânt putea fi despărţit în cifre şi cuvinte pe care numai eu reuşeam să le descifrez. Aveam acces la TOT prin stăpânul meu, pentru că mai ales creierul lui era conectat la creierul lui Dumnezeu, într-o asemenea măsură încât erau imposibil de despărţit. Comunicam în fiecare noapte, după rugăciune şi îmi trimitea imagini, pe care le decriptam imediat şi mi le notam adânc, pentru a le reconstitui dimineaţa. Îmi trimitea mai ales cruci (şi nu întoarse, cum cred măgarii), aflând astfel că Iisus era un mesager al stăpânului mei, care a fost deturnat de corporaţia Petru & Vatican. Iisus a câştigat puterea acestei lumi şi asta pe veşnicie. Iisus i-a sărutat mâna lui Torquemada. Restul e marketing. Am început să traduc Biblia lui LaVey în română şi am întocmit note de subsol din revelaţiile personale. Mi-am înscris sufletul în cartea morţilor şi am început să întocmesc un Black List pentru satisfacţia mea. Lumea murea şi eu creşteam.

Eram admirat şi adulat, dar nu pentru calităţile mele ascunse, ci pentru succesul în afaceri, sport şi viaţa privată. Aduceam femeile în orgasm înainte de a intra adânc în ele. Mă iubeau prea mult dar n-am întâlnit-o pe satanista pe care o doream cu ardoare. Vroiam acei ochi albaştri, vroiam să ne lingem în timp ce ne duelam cu albeaţa ochilor, vroiam să-i ejaculez pe al treilea ochi şi să plângă cu sânge în timp ce-i apăreau stigmatele ascunse ale Fecioarei Negre. Mi-era silă de tot şi când contemplam ieşirea Iuda, pe care îl admiram pentru bărbăţia şi voinţa lui belicoasă, mi-a venit o idee: să cer ajutor satanic pentru a trece la nivelul următor. Eram în derivă: să dau foc la patriarhie, să asasinez un preot celebru, să-mi public biblia, şamd. M-a retras departe de metropola asurditoare şi am început să postesc şi să meditez. Citeam în Vasile Lovinescu un fragment despre compătimirea diavolului, când, dintr-o căpiţă de fân a ieşit o viperă de un metru jumate, care m-a muşcat brutal de deget. Ştiind că mult nu mai am, m-am întrebat de ce maestrul meu mi-a refuzat ofranda şi m-a făcut pierdut pentru lumea aceasta. Auzeam vag refrenul de la U2, she moves in mysterious ways şi parcă am simţit că sunt supt într-un vagin imens care se cimenta în jurul meu ca buza de mormânt. Asemenea unui spermatozoid norocos, mi-am zis ca singurul meu scop este să explodez în creierul cuiva. Ai ochi de spermă azi, iubito…

1 Comments

  1. rudotel xanaxescu

    in sfarsit ceva foarte pe gustul meu pe aici! nu pot spune despre restul textelor ca-s proaste, dar asta m-ar fi uns la inima, daca aveam asa ceva

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *