Viaductul tîrziului

de Iarina Copuzaru

Şi numai tu
cînd te întorci din celălalt capăt
încerci să uiţi
acel unghi
această distanţă

cercuri asemeni unor scrieri bolnăvicioase
săruturi apocrife adormindu-ne
în oraşul nostru prenatal

deasupra e altceva decît teamă

uneori se întîmplă să nu rămînă
un gol în locul acesta
şi mîinile mele din sticlă
văd ultimii copaci
care mai nasc oameni

dimineaţa ia forma unui duş rece
pielea ca o hîrtie de ziar
pe scalp anunţuri
vînd cumpăr
sufletul are în sfîrşit
un număr de telefon

e puţin trecut de orice oră
singurătatea în plural
ridică din ea arcuri de beton.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.