Ce-a mai rămas din Franţa

(jidovul rătăcitor)

de Paul Belce

Sunt orb. Sau un chior în ţara orbilor, diferenţa fiind dată de ochiul ciclopic care-şi proiectează perspectiva asupra clişeelor.

Să recapitulăm deci: Parisul, oraşul luminilor, şansonete, viaţă boemă pe terase, cu un croissant şi o cafea, ziarul Le monde, expoziţii de artă contemporană, promenadă pe Champs-Elisées, şampanie şi cină la Hippopotamus, un randevu pt diseară cu o dameză în cochetul meu studio, m-am suit în taxi şi-am plecat.
Pula.

Ficţiune pură. Studentul străin se învârte în altă sferă a existenţei: un caiet Herlitz roşu în care sunt înregistrate metodic orele de curs, concertele de metal pe trupe, preţ şi zile din lună, un memento în fiecare vineri pentru orele 18-21 când e intrare liberă la Luvru. Filme văzute în cinema-uri de pe vremea lui De Gaulle, cu 3 spectatori în sală (Gothic-ul din 86). Alte ieftineli, manifestări culturale la disco de ziua studentului Erasmus, unde zdrăngănesc chitări şi ai impresia c-ai nimerit în babilon.

Paris, cartier de negri şi evrei. Când te dai jos din metro în Créteil, capăt de linie 8, te izbeşte mirosul de urină şi cel al compatrioţilor mei care cerşesc în gangul de acces. Dacă adulmeci atent, poti distinge izul de sânge şi creieri lăsat de sinucigaşii împrăştiaţi sub şine.

Singurul lucru care te mai binedispune după o zi petrecută în cele 3 biblioteci majore ale Parisului şi călătoria în subteran alături de muncitori abrutizaţi, este persoana Maestrului.

Maestrul este o creatură boemă. Este de asemenea colegul meu de cameră şi cel cu care împart micile mizerii şi bucurii din exil. Stă toată ziua în cameră şi fumează tabac din pipă, lucrează noaptea la disertaţie cu metalele zbierând pe laptop. Dacă ar fi fost neamţ, l-ar fi chemat Hans sau Jens şi ar fi umblat în curu gol prin cameră când veneam cu prietena. Dar aşa e oke. Seara ne strângem câţiva români şi francezi în cameră şi fumăm un joint-două, după care ne uităm la film şi purtăm discuţii interesante. Noaptea târziu Maestrul îşi ia rămas-bun şi se retrage în baie ca să se masturbeze, iar noi ceilalţi îi strecurăm bileţele si desene pe sub uşă, pentru inspiraţie. Câteodata izbucnesc tensiuni între colegii de cămin şi poţi asista la o păruială colectivă. Totuşi, spiritele se calmează, se desfac berile de fructe şi cidrul iar viaţa revine la normal.
Pentru încheiere, câteva aforisme din acea perioadă:

La France, en tant que source de la culture et civilisation, a mis au-dessus de ses portes: “La plaisir avant tout!”. Or, cette distillation des matières n’a put pas être mise en scène qu’au condition d’avoir satisfait les besoins primaires : securité, alimentation, education. Le gaspillage était précisèment la pouvoir et la grandeur de la nation française. Aujourd’hui, manquant des resources et faible, le peuple français a mis en commerce ses plaisirs et il a inscrit dans une oeconomie ce qui était par sa nature hors de l’économique.
Ces pensées ont été accompagnées par un rire modern, puissant et amère, qui tient la partie de “l’ordre ancienne des choses” mais qu’il partage aussi le Zeitgeist.

Ce-a mai rămas din Franţa

4 thoughts on “Ce-a mai rămas din Franţa

  1. Amazing! Not clear for me, how offen you updating your egophobia.ro.
    Have a nice day

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top