Sonet într-o anumită măsură

de Stoian G. Bogdan

Anei D.

Când m-am despărţit de Raisa

în mine s-a prăbuşit o lume

şi peste mine
alta

(……………………………………………………)

Când m-am despărţit de Raisa

m-am despărţit de mai mult

de
mult mai mult

ca atunci când pierzi banii de lumină
şi de fapt rămâi pe întuneric
fără acces la net şi fără baterie la telefon

Petru că aşa mă simţeam şi eu
fără lumină, fără acces, fără baterie

(……………………………………………………..)

Parcă păşeam într-o lume uitată
undeva departe

în timp

o lume cu maniere străine
cu întâmplări lipsite de haz
cu locuri stranii cu feţe necunoscute
cu drumuri noi şi fără sens

(…………………………………………………….)

Acolo exista o iarbă
care mă ducea mereu în clipa
în care-am pierdut-o

Acolo nimic nu avea înţeles

(…………………………………………………….)

Acolo te-am întâlnit pe tine
şi peste golul lăsat de absenţa ei
a-nceput să crească o crustă

şi lumea aceea
care începuse să pâlpâie
ca un beculeţ când vine curentul

(…………………………………………………….)

Şi parcă vreau mai mult

(…………………………………………………….)

Ce-ar fi să fii tu cea care aprinde lumina
şi-mi deschide accesul
către ceva

ceva alături de tine

[SGB @ Gaudeamus 2009, colecţia personală]