de Morgothya
vine seara şi creierul tău se scufundă tot mai mult în negru
vine noaptea apoi şi nu ne mai recunoaştem
…nimic din noi
dimineaţa nu va mai rămâne chiar nimic
mai întâi ai să mă legi de pat
ai să îmi înfăşori încheieturile mâinilor în fâşii de catifea neagră
şi să îţi plimbi limba pe fiecare bucăţică de piele
deveneam cameleonică într-adevăr
şi te căutai în fiecare vers al meu
te regăseai aproape întotdeauna
ciudat, arătai altfel de cum îţi aminteai că arăţi în realitate
erai mai frumos
mai inocent
fumul de iarbă îşi face loc încet prin celulele plămânilor mei
în timp ce îmi atingi sânii
i wouldn’t hurt you, you know i wouldn’t
would not hurt you that bad
te-ai simţi incestuos parşiv şi un pic pedofil poate
cu mine alături
ai şti însă că ai trecut dincolo
că aici poţi fi tot ce ţi-ai imaginat
că pot rămâne a ta
ti-aş face ce nu am mai făcut nimănui niciodată
ar rămâne secretul nostru, inocent şi sălbatic
poeziile şi chestiile pentru tine pe care le-am scris
alcoolizările făcute numai pentru tine
ca să te simt undeva în mine
plimbările cu gândul la tine
pe sub pod
alura de vampiriţă
instinctul criminal care îmi dădea târcoale de fiecare dată când îmi imaginam alte lumi posibile
alte realităţi
din care tu făceai parte necondiţionat
bodegile şi dealerii de iarbă
uneori mai slabă, alteori foarte tare, atât de tare încât dispărea poezia din capul meu două zile după ce fumam
muzica pe care ai ascultat-o şi tu cândva
deja era un fel de tu, aproape tu
vroiai să ştii cum e acolo adânc în mine
cât mai aproape de locul în care îmi ţin nostalgiile şi obsesiile
da, ţi-era frică de mine
ţi-a fost de la început
mi-aş imagina că plutim în sânge
într-o oală pusă pe foc
că până şi tavanul a luat foc
că nu mai putem scăpa decât tu intrând în fiinţa mea şi eu în a ta
invadându-ne unul pe altul ca gemenii lui cărtărescu
aşa vom ieşi în sfârşit
dar fără a ne găsi scăparea
pentru alte partide de sex te-ai inspirat din filme sado-maso
dar asta a fost cândva
cu mine ai fi tu
nu aşa cum eşti tu cel adevărat
ai fi un tu ideal
n-o să se termine niciodată
nu vom mai ieşi de aici –
va fi ca un carusel dement
care se învârte iar şi iar şi iar şi iar
acelaşi peisaj
copaci stropiţi cu sânge, copii cu capete tăiate şi cioturi de mâini în care ţin găletuşe de nisip
alergând fericiţi
până când vei recurge la ultima soluţie pentru a-l opri
îţi vei smulge părul cu scalp cu tot, vei băga degetele înăuntru şi vei rupe bucăţi lipicioase de creier
le vei arunca cât mai departe, să nu mai simţi
să nu mai fii
să scapi din rotirea nebună care îţi provoacă greaţă, care aruncă tot din tine lăsându-te gol
bizar inocentă
ca jocul cu catifeaua neagră, încercând s-o sfâşii
în timp ce încheieturile mâinilor mi se strâng tot mai mult
să mă răsucesc în patul tău ca şerpoaica diabolică din roman
n-o să mă grăbesc, n-o să te grăbeşti
o să mă muşti ca un vârcolac turbat în timp ce mi-o tragi
şi când o să ai orgasm o să ieşi pe balcon, o să spargi geamul şi să urli la lună
după asta nu ştiu ce va mai fi
va trebui să ies prin dâra de neon
să intru într-o altă lume
o altă realitate cu tine
în care să o luăm de la capăt
cruzi, ignoranţi şi perverşi ca doi nou-născuţi