Despre religie în era globalizării

de Lucia Dărămuş

Apărută la editura ”Fundaţiei pentru studii europene”, cartea Religia în era globalizării, autor Andrei Marga, face suportul unor studii temeinice asupra religiei astăzi, asupra evoluţiei acesteia în timp. Ideile cărţii îşi găsesc fundamente în conceptele despre religie aşa cum apar la filosofi, la psihanalişti, la teoreticieni pe diferite domenii. Pentru a sublinia idea depăşirii religiei, Andrei Marga aminteşte de o serie de filosofi şi gînditori ai umanismului, cum ar fi întemeietorul psihanalizei Sigmund Freud.
”Creatorul psihanalizei, Sigmund Freud (1856-1939), va spune Andrei Marga, a avut aceeaşi intuiţie a posibilităţii depăşirii religiei prin expansiunea cunoaşterii ştiinţifice.
Dacă August Comte abordează religia din punct de vedere sociologic, Sigmund Freud se preocupă de religie din punct de vedere psihologic. În viziunea lui Sigmund Freud, religia nu a fost un factor de determinare a moralităţii, după cum subliniază Andrei Marga: ”este îndoielnic că oamenii au fost mai fericiţi decît astăzi pe vremea cînd învăţăturile religioase dominau neîngrădite, dar mai morali cu siguranţă că nu au fost. (…) Dintotdeauna imoralitatea şi-a găsit în religie un sprijin, nu mai mic decît şi-a găsit moralitatea.”
Pentru a evidenţia noua imagine a religiozităţii fondată pe baze ştiinţifice, fondată pe cunoaştere, Andrei Marga epuizează autorii care au teoretizat conceptul de religie. Marga nu face abstracţie de istoricitate, ci, dimpotrivă, subliniază cărţile fundamentale ale istoricităţii religiei.
Astfel el apelează la Nietzsche, arătînd că pentru a accede la autenticitatea oricărui domeniu, omul trebuie să se debaraseze de religie, trebuie să ”fie condiţionat” doar de propria-i voinţă. Nietzsche caută o alternativă la religie şi o găseşte, descriind-o astfel: ”autodepăşirea moralei prin sinceritate, autodepăşirea moralei prin opusul său – prin mine – aceasta înseamnă în gura mea numele Zarathustra.
Depăşirea religiei aşa cum a fost gîndită de moderni ca Hegel, Marx, Comte, Nietzsche, Freud, Feurbach, este astăzi posibilă prin cunoaştere, apărînd o religie a ştiinţei. ”Abordarea ştiinţifică modernă nu numai că nu va lua sub control momentele lumii moderne, dar va fi suficientă pentru o desfăşurare cu sens a vieţii umane”.
Andrei Marga atrage atenţia asupra lui Franz Rosenzweig care produce o cotitură în filosofie, prin cartea sa Steaua izbăvirii. Prin această lucrare nu doar că momentul morţii lui Dumnezeu este depăşit, ci se are în vedere toată umanitatea şi, în aparenţă, lipsa ei de sens, propunînd o replasare a fiinţei omului pe fundament religios, dinspre momentul morţii lui, trăindu-şi ziua de astăzi ca şi cînd ar fi ultima. Rosenzweig repune iudaismul ca fundament al creştinismului.
În modernitatea tîrzie rolul religiei, treptat, este luat de fizică, aceasta fiind teoretizată de Niklas Luhmann. Cidîndu-l pe Luhmann, A.Marga arată că religia poate fi definită ca un anganjament cultural şi instituţional ancorat în societate şi avînd caracter multifuncţional.
Habermas însă propune un nou discurs teologic, o nouă abordare a teologiei, de pe noi poziţii, în funcţie de evoluţia societăţii actuale, recuperînd triunghiul Ierusalim – Atena – Roma ”în raport cu reducerea de către romantismul german şi Nietzsche a moştenirilor Europei la grecii antici”. În istoria Europei, religia a jucat un rol important şi nu poate fi nebagată în seamă. Miza cade pe religie ca domeniu de sine stătător, fără a putea fi înlocuită de ceva anume. ”Mai mult, spune Habermas, nici filosofia în formele ei cele mai înţelegătoare şi mai dezvoltate, nici chiar filosofia postmetafizică, nu vor putea limita sau înlocui religia.” Andrei Marga concluzionează, ţinînd cont de Habermas, Hegel, Comte, Nietzsche şi Freud: ”se poate spune, aşadar, că de la început analizele şi conceptualizarea lui Habermas stau în opoziţie cu teza depăşirii religiei prin filosofie (cum credea Hegel), prin ştiinţă (cum vedea Comte) prin emanciparea socială (cum susţine Marx), prin evoluţii culturale (cum spunea Nietzsche) sau prin procese psihice individuale (cum considera Freud)”
Religia în era actuală va avea repercursiuni directe asupra formelor culturale. În opinia profesorului Marga, diferenţele din interiorul religiilor pot crea ele însele difenţe ”cu privire la problemele politicii, mergînd de la drepturile omului la imigrare şi schimburi, de la comerţ la mediul înconjurător”.
Preluînd modelele puse de Huntington, A. Marga subliniază faptul că, tocmai diversitatea religioasă poate fi linia de demarcaţie a Europei, linia trecînd prin ceea ce astăzi se nuşte graniţă între ”statele baltice şi Prusia,
trasează Belarus şi Ucraina, separînd vestul mai mult catolic al Ucrainei de ortodoxa Ucraină de Răsărit, înaintează spre vest separînd Transilvania de restul Romaniei”
Trecerea timpului provoacă religia la schimbări, însă, aceasta nu se lasă depăşită de absolut nimic, indiferent dacă este vorba de ştiinţă, sau este vorba de filosofie, sau este vorba de antropologie ori psihologie, ”nici de emanciparea oamenilor, nici de iluminarea personală, nici de refacerea tablei valorilor”.
In abordarea statutului religiei în era globalizării, A. Marga aminteşte şi de Hans Kung care era de părere că religia are capacitatea de a garanta valorile supreme. Ca centru al fiinţei umane, religia propune omului, în momentul actual, o schimbare, o reînnoire a minţii, numită de teologi metanoia.
Aşadar, Religia în era globalizării, autor Andrei Marga, este o carte cît se poate de actuală, după cum însuşi autorul ei o spune la final: ”am încercat să reliefez cunoştinţele pe care stă acum credinţa.”

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro » Blog Archive » EgoPHobia #22

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.