Unde noaptea

de Gabriel Nedelea

M-am gândit la frig şi la sfinţi
Şi nu este să fie unde noaptea se noapte
Iar iubita mea se crede că este o martiră.

Am trecut pe acolo şi nu erau tei
Parcă era o bancă şi poate nişte fulgi,
Însă era loc suficient şi timpul
Se ascuţea ca o voce şi îmi intra în haine.

Am să-ţi dau crezare cu timpu’,
Am strigat eu din frig,
Gândindu-mă pervers la topica unei rugăciuni,
Am să-ţi dau crezare cu timpul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.