Ferran Garcia Sevilla

de Adrian Grauenfels

La Muzeul de arta Modernă din Dublin am întâlnit pe Ferran Garcia Sevilla cu picturi produse între anii 1981-2010. Pictor spaniol influent, Garcia domină de 40 de ani peisajul artelor plastice. Artistul este un pasionat al tratării imaginii vizuale. Dialogul său cultural a dus la nenumărate pânze ce reflectă politica şi viaţa. Sursa inspiraţiei sale se declină din folclor, grafiti, spiritul religiilor indiene, cultura Estului, muzica Nord Africană, călătoriile sale prin Orientul mijlociu.

Garcia este captivat în special de artele primitive, arta brută şi cea tantrică care se revarsă copios în simbolurile folosite ca de pildă mâini, picioare, săgeţi, puncte, roţi şi arbori genealogici tribali. Pânzele sale sunt populate de impresii personale: insecte, litere, cranii, dar şi formele abstracte abundă.

Născut în 1949 în Palma de Majorca, Garcia se mută la Barcelona ca să finalizeze studii de artă în anul 1960.
Este un oponent al regimului Franco, şi participă activ în cadrul “Centrului de artă conceptuală Catalană” cu sediul la Barcelona. În anii 70 îl găsim ca un răzvrătit al tradiţiei stilistice, el foloseşte instalaţia în mod provocativ ironizând arta muzeală pretenţioasă, la modă atunci. Într-o îndrăzneaţă apariţie în anul 1976 Garcia prezintă 5 găini sacrificate, mânjite în sânge şi pene,
o aluzie la 5 execuţii politice care şochează intelectualitatea spaniolă.

După anul 1975, căderea regimului Franco aduce eliberare şi democraţie care se reflectă direct în arta spaniolă.
Arta contemporană înfloreşte iar Garcia cu mesajele sale socio-economice este descoperit şi promovat internaţional. Garcia se distinge prin atitudinea artei sale care reformulează esenţa artelor contemplative. Negaţia şi inovaţia sunt ingredientele folosite de pictor în dorinţa de a evita manierismul şi compromisul politic al Modernismului spaniol.
El se înrolează în tehnici mixte, combinând video proiecţia cu fotografia şi instalaţia tridimensională.Spre sfârşitul decadei abandonează instalaţiile preferând desenul şi pictura. Apare în diverse expoziţii: în 1982 la Barcelona şi Madrid, 1986 – Bienala de la Veneţia, 1987- Kassel şi Kilmainham în Irlanda, expoziţii care îi conferă recunoaştere internaţională. Alte apariţii îl duc în Britania, Spania, Franţa şi Japonia. Anii 1980 sunt decisivi picturii moderne iar Garcia Sevilla conduce mişcarea numită ” reîntoarcere la pictură ” într-o paralelă permanentă cu artiştii Postmodernişti consideraţi pe atunci avangardiştii gândirii artistice.

Din nou întâlnim negare şi radicalizare. Pânzele lui sunt amalgamuri de real şi imaginar, explicit si aluziv împărţind acelaşi teritoriu plastic. După 1981 Garcia Sevilla începe să fie interesat de culturile preistorice şi de artă primitivă. O serie de pânze (Dios que describe circulus) sunt influenţate de pictura lui Dubuffet şi Enzo Cucchi, artişti opuşi esteticii agreate de mass media.

Subiectele sunt acum luate din religii non monoteiste, apar şamani, limbi necunoscute, animale mitologice şi doctrine stranii legate între ele doar de raţionalul conştiinţei.
Este aici o metaforă despre multitudinea de lumi şi religii, pluralism şi acceptare. Să concepem o personală viziune a universului! cere Garcia, nu neapărat deterministă, ci lipsită de nevoia de teoretizare.
“Muca “(1984) ne trimite în lumea inscripţiilor graffiti care apar în Europa şi Americi ca un strigăt protestatar. Sarcasmul este încastrat în textul tabloului: “Dacă îmi descoperi secretul sunt sigur că te va deprima..”

În pânza “Pariso 39” Garcia amestecă motivele aflate în conştiinţa colectivă, într-un enigmatic păienjeniş de obiecte şi simboluri sexuale, unele simple ca o lanternă uitată lângă un banal butoi puţin apetisant.

Metoda propusă este juxtapunerea banalului, cu trivialul, cu subconştientul care le deplasează în infinite noi constelaţii. Este o sugestie a explorării de noi terenuri, a încălcării graniţelor culturale, spaţiu şi timp. Obiectele se lasă eliberate de funcţional ele pot deveni metafore, jaloanele unui plan cognitiv aşa cum vedem în “RUC 7” .

Spre sfârşitul deceniului 80 Garcia revine la o serie de picturi în stilul catalan.
Inovaţia se datorează mixului cu obiecte din lemn, sau haine găsite pe străzi.
Arabescurile şi culorile deschise, prezente în arta spirituală spaniolă se regăsesc în picturile seriei XA (1995), XA 74 ne pomeneşte de grilajuri de fier elegant executate în spiritul caligrafiei arabe.

Între anii 1998-2007, profund dezamăgit de comercializarea artei Garcia decide să nu expună în expoziţii solo. Continuă să lucreze asiduu şi la mijlocul acestei decade munca sa suferă o transfigurare esenţială care rezidă în apariţia de linii, puncte şi pete interconectate. Artistul face o tranziţie spre abstractul liric după cum însuşi subliniază :” Şi în timpul lui Pericle oamenii picurau..” Pentru anumite efecte artistul înclină pânza imediat după execuţie
permiţând fluidului acrilic să se scurgă în imprevizibile râuri de culoare ( vezi Bol 17).

Dar spre deosebire de suprafeţele tratate haotic de americanul Jackson Pollock la Garcia pictura este gândită şi regândită frecvent. Este marcată de reprezentarea plană a altor universuri informaţionale cum sunt sporii, structurile moleculare, DNA, polenul, seminţele în vânt .. după cum spune chiar artistul: “Arta trebuie să fie o căutare a purităţii, a perfecţiunii şi a esenţei lucrurilor”.
Expoziţia recent deschisă la Dublin concentrează toate perioadele artei sale polivalente. Munca să se rezume într-un dicţionar al simbolurilor excavate din trecut, prelucrate în tumultosul prezent, dar rămânând circumspect la nesiguranţa viitorului.

Garcia Sevilla prelucrează folclorul planetar în timp ce probează limitele picturii ca metodă de expresie. Trăind într-o lume inundată de mai multă informaţie vizuală decât conştiinţa poate prelucra, artistul caută să adauge excitaţie actului de a vizualiza. Ne invită să ne reconsiderăm viaţa printr-o perspectivă care include recunoaşterea ambiguităţii şi a limitelor umane.

Cu excelenta expoziţie din Dublin artistul pare a atinge starea de simplicitate
mentală pe care o caută şi generos ne-o oferă.

2 Comments

  1. Pingback: a apărut EgoPHobia #28 | BoomLIT

  2. Pingback: a apărut EgoPHobia #28 | FDL.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *