te împuţinezi până dispari pisiceşte de Silviu Gongonea

Altcineva te locuieşte cu timpul,
ca un miros ce rămâne în haine,
mişcările acelui animăluţ cald
în mâini nesigure.
e ziua care te alege să-i fii clovn,
e ziua care te alege să fii la fel de frumos
şi caraghios ca un cal care-şi arată dinţii.
m-aş abandona în braţele ei de-aş putea.
vocea ta alunecă pe lângă mine,
nu sunt în stare să mişc un deget,
imaginile se rostogolesc ca în filmele mute.
m-am întrebat adesea dacă sunt în locul
în care ar trebui să fiu şi poate am uitat.

*
Eşti un personaj dintr-o altă carte,
îmi spui, te mişti de ici-colo ca o umbră,
până şi gesturile ţi se împuţinează.
chiar şi orăşelul acesta
ţi se pare mai mic,
cu oameni care nu ştiu unde merg
sau nu au unde merge.
nu pot trece de marginea lui.
dacă ar face-o s-ar risipi
şi nimeni nu şi-ar mai aminti de ei.

*
O dimineaţă de mai,
papuci lejeri pe piciorul gol,
o pasăre moale în spatele retinei,
o lumină pe aşternutul cald,
se scurge între cutele lui.
tu ai uitat disperarea, sufletul
nu mai e flămând, nu mai e speriat,
nu le mai ţine în strună fantomelor.
când ceva alunecă pe sub uşă, zâmbeşti.

*
Nu mă voi înălţa nicicând
fie şi un centimetru de la pământ
şi nici cei care nu se gândesc dar trec
şi se topesc în aerul serii.
o fetiţă îmi zâmbeşte de la balcon,
printre tricouri atârnând şi ciorapi.
nişte ochi mici ca nişte mărgele
negre mi se aşează pe spate.

*
Îţi rămâne să te uiţi la un film,
să faci sex, să te întorci
să pui o majusculă la primul cuvânt.
când nu mai ai decât privirea.
întinsă în pat, la televizor,
deşi nu e nimic de văzut.
în stânga, ciorapii, pernele,
cearşaful mototolit.
la un loc cu ea
îţi rămâne blândeţea morţii,
cum te mângâie pe creştet.

*
În ţinutul nostru iarna nu s-a arătat prea aspră,
legăturile de ceară s-au rupt,
poveştile s-au scurs pe la colţuri.
lasă în urmă zgomotul unor vitrine
sau al paharelor de şampanie
din care n-am gustat. ca o legănare,
ca un gâfâit decapitat,
rânjetul unor antene deasupra.
cămăşile de noapte
trebuie să se fi culcat devreme.
pe paturi întinse corect,
învelite în cearşafuri imaculate
stau frunţile noastre obosite şi grele.

te împuţinezi până dispari pisiceşte de Silviu Gongonea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top