Poeme de Marius Surleac

fum
nu-mi fura momentul acesta
vreau să-l modelez după asemănarea ta
să-i dau foc şi să păşesc în fumul
ce-a îndrăznit să te cuprindă
cenuşa o voi înmuia
în balta ajunsă până la genunchi
cu pensula îţi voi aranja
sprâncenele pe o plachetă de lut – să le poţi
purta în buzunarul gol de la piept
cu fiecare bătaie a inimii
particule fine vor pătrunde prin porii pielii
vor da naştere câte unui tatuaj în relief
ce te va purta
încet
încet
înspre moarte

 

 

rece
începutul e ca o grămadă de pilitură
strânsă în bilă de-a lungul anilor
aştept să formeze conglomerate
apoi să le scot, să fac din ele statui…
mici, neuniforme
să se piardă în praf atunci când uit
că odată cu ele am făcut paşi ireversibili
spre lume
mă sufocă
iar când rămân fără aer
mi le îndes pe gât înfăşurate
în bucăţi de cârpă
cu gust de frică

 

 

Jack’s champagne supernova
sunt momente când privirea ta perversă
trece dincolo – de rama ochelarilor, de eşarfă
dincolo de tricou şi spatele ce înveleşte sânii fierbinţi –
ca un necunoscut în mulţime, doar o atingere
murmurul celor din jur, roşeaţa din obraji,
te fac să te simţi ca o picătură de apă în tigaia încinsă
cu fiecare impuls se naşte în tine fiara celorlalţi
te cauţi de umbre
Jack
tu nu ştii să visezi?

 

 

Cruci
plâng pentru tine asemenea cerului pentru pământ
mă ghemuiesc sub aripa ta precum solul sub nea
și ascult trecerea clipei rostită ușor prin bătăile
inimii atunci când vocea părintelui
e-ntoarsă-n mormânt
copilul din vitrină urmărește umbrele printre lacrimi
întinde mâna firavă să-mi atingă ochiul ce stă
închis în spatele crucilor
și dispare
sub degete clepsidra spartă-și scurge bulgări
de pământ ca niște pumni ce bat
la poarta cerului
între dinți mocnesc cuvintele – pietre din zidul
ce-a săvârșit liniștea nopții
urmele de la baza muntelui s-au pierdut

 

 

Au/_o/ma/_ic
am ajuns de la service miros pereţii
cal strâmb pe tavan un covor mă cuprinde
negru de supărare
monitorul îmi vâră două fire
prin ochi mă gândesc la nimic
cum să zbor departe de caracatiţa prinsă sub fund
lampa cu buton roşu pâlpâie
în spatele meu gratiile
rugina le savurează beau pepsi
stau
pe budă o oră cât timp
o secundă
s-a scurs prin unghia de la degetul mare
sânge
îl pocnesc de-i sar capacele
cada e plină de emoţie
e frig afară
luna a intrat prin buzunare să-l
pândească pe vecinul gigi
cum se pişă scântei
scuipă în piept şi se duce
dincolo
acoperişul ne adună
39 de sinucigaşi plătiţi pândesc
pe margine să fie singuri
în beznă
clocotesc foci
hiene spun bancuri urşilor polari
limba surprinde şireturi
în adidaşi de dimineaţă
trec prin laborator
râd cadavrele sunt
pregătite în sala de mese
la cuptor
în formol bufniţa smulge vene
piele execut paşi
au_oma_on

 

 

fragment
împreună cu Jack levitez
aproape de infinitul cuprins de aripile delfinilor gemeni
deasupra valurilor
lovit de piatra primei nopți
a fost singurul impuls
fără să ştiu toate s-au întors dinspre ea
într-o ploaie de aşchii fum şi cenuşă pe unghii
o seară fără limite
toate necunoscutele într-un slalom
spre nesfârşit s-au strâns
ca doi ochi în palme
urma din mine

 

 

ț rrr
sună-mă când ajungi la poartă
ți-am lăsat în buzunarele pielii firimituri de cozonac
îți vor ține de cald dacă le pui pe umeri
când începe să ningă
ai grijă la gheare … sub umeri să bagi niște fulgi
și să ai pile la tine
în tălpi am lăsat niscaiva boabe de struguri
până ajungi la mine poți bea un strop de licoare
dat fiind că sunt roase să porți încălțări
pe drum să nu scapi sunete
ochi din pădure s-ar putea să apară
vor șopti printre crengi că sunt călăuze
că vor setea ce le taie tulpina să piară
iar boabe-ar putea folosi
pe post de-adăpost
de ajungi la mine
mai sună o dată și-apasă
prin piele vertebra să iasă
de mă vezi întors pe o parte
șezi lung, ascultă ce-ți spun
țrrr … țrrr …
minte-mă!

 

 

Norii din ochi
am palmele atât de uscate încât
nu-mi vor ajunge lacrimile să se prelingă
printre degetele roase în momente de panică
să renasc iar ochii să-mi cadă –
atraşi de pământ
nici zâmbetul tău firav
cu fiecare briză scăpată în vene
nu-mi va întoarce
printre suflări regulate-n perete
oglinda cu flori decojite pe margini
voi spune cerului că-i fac semne din membre
potrivit de minune în patul lui Procust

 

 

Putrefaction goes high
câinele azor şi-a extins ieri viziunea
până în prânzul comunităţii de viermi
a trecut prin ei ca prin defecte de sticlă
până când frezele au devenit rect
iar rectul adiere caniculară
e aproape August
Jack dansează merengue cu mitraliera la braţ
în fecunde cotoare ale valsului deja consacrat
arde haşiş într-un ungher
înecat de alcool şi linii de diferite
frecvenţe modelate-n timpan
e vremea în care florile
înfloresc din cadavre

 

 

mai adânc… întuneric
purtat ca o pană prin plasă ghimpată
păzit printre colți de câine de om
când gurile lor umpleau
creuzete ca zmee în sânge ucise la sol
doar ochii luceau mai negri mai reci
și-un rânjet sculpta silențios
la cătușe
din talpă rămasă … bucată de os
ne străpunge

 

 

Anthropomorphia
câinele meu albastru se plimbă prin Alexanderplatz cu
soţia sa anarhistă … născută pudel
ei mănâncă currywurst şi beau weißbier
apoi privesc din vârful turnului de televiziune
cum un balon roşu împrăştie prin toată piaţa
cutii cu pisica lui Schrödinger
*
au jucat la cacealma cu brigada DPP
şi-au fugit cu banii
*
ploaia fierbinte a lăsat în urmă pisici nebune
jucându-se pe câmpia verzuie
cu şoareci bipolari
roţi se învârt în negură

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.