Literatura ştiinţifico-fantastică americană în România: Isaac Asimov – “O piatră pe cer”

[traducere: Horia Nicola Ursu, Editura Paladin, 2012]
(ghidul cititorului de fantastic [2])

de Oliviu Crâznic
 
click here for the English version

 

Probabil cel mai prolific scriitor al tuturor timpurilor, un clasic al science-fiction-ului, profesor universitar, inspirator al unor laureaţi ai Premiului Nobel (precum Paul Krugman) şi un fervent popularizator al ştiinţei, Isaac Asimov, deja cunoscut românilor prin diverse traduceri, revine în atenţia pieţei noastre de carte ca deschizător de colecţie la nou-înfiinţata Editură Paladin, specializată în maeştri SF şi Fantasy, într-o excelentă traducere de Horia Nicola Ursu. Înainte de a trece mai departe cu prezentarea noastră, se cuvine să salutăm aici întoarcerea lui Horia Ursu printre traducători, după o lungă absenţă dar în aceeaşi formă de zile mari – pentru că, după cum uşor poate constata oricine, România actuală nu se poate lăuda cu mulţi traducători de prima mână. Nu îl uităm nici pe iniţiatorul colecţiei sus-menţionate, Michael Haulică, cunoscut pentru alegerile selecte pe care le face în materie de publicare – dar amănunte despre Editura Paladin şi echipa ei, poate, cu altă ocazie. Să revenim aşadar la subiectul articolului de faţă.

O piatră pe cer (Pebble in the Sky), publicat pentru prima oară în 1950, reprezintă primul roman al scriitorului american (şi totodată, în opinia mea, cea mai bună creaţie a sa), făcând parte din seria Imperiul. Personalităţi din domeniu precum L. Sprague de Camp şi Lester del Rey au apreciat cartea ca fiind de nivel extrem de înalt, subliniindu-i complexitatea. Bătrânul croitor Joseph Schwartz, victimă neştiutoare a unui experiment nuclear eşuat, se trezeşte transportat într-un viitor îndepărtat şi îngrijorător (pentru planeta Pământ cel puţin), în care terranii sunt un fel de paria cosmici, dispreţuiţi şi abuzaţi de Imperiu, la rândul lor împinşi către gesturi disperate şi condamnabile de propriile frustrări şi de traiul necorespunzător. Confuz şi speriat, Schwartz este supus unui nou experiment revoluţionar de către un om de ştiinţă – considerat retardat sau cel puţin amnezic, protagonistul este conectat la o maşinărie care sporeşte puterea minţii –, ceea ce îi conferă, surprinzător, control asupra voinţei celor din jur. Din acest moment, el se trezeşte prins într-un complicat joc de interese al pământenilor care încearcă să îşi recâştige „locul de drept” în Univers, şi care îl bănuiesc a fi un agent imperial periculos. În aceeaşi plasă conspiraţionistă se regăsesc involuntar un inocent şi onorabil cetăţean al Imperiului, doctorul Bel Arvardan, şi tânăra pământeancă Pola, love interest pentru acesta din urmă. Pe măsură ce Schwartz începe să se dumirească ce se pune la cale – distrugerea întregului Imperiu de către un grup de pământeni radicali, răzbunători dincolo de limite, maniaci şi egocentrişti –, bătrânul croitor începe să acţioneze pe cont propriu, folosindu-şi facultăţile proaspăt îmbunătăţite, dar şi cunoştinţele despre istoria de acum îndepărtată a Pământului contemporan lui, pentru a restabili un necesar echilibru. Însă deciziile pe care trebuie să le ia îl poartă între loialitatea faţă de pământenii săi şi spiritul de dreptate, într-o lume orbită de prejudecăţi şi în care nimănui nu pare a-i păsa cu adevărat de eroul nostru, pion în jocuri de şah cu miză universală. Un pion care îşi ia însă soarta în propriile mâini, cu această ocazie determinând şi soarta celor două forţe care l-au prins la mijloc: un Imperiu dispreţuitor şi o piatră pe cer numită Pământ…

Răsturnări spectaculoase de situaţii, toate plauzibile, o poveste interesantă şi verosimilă, personaje memorabile şi pline de viaţă, un stil alert şi elegant, o lume întreagă proiectată în mintea cititorului de la fundaţii până la amănunte – tot atâtea elemente care recomandă această carte şi pe care le găsim atât de rar în literatura contemporană, literatură de cele mai multe ori (nu întotdeauna, totuşi şi din fericire!…) scrisă cu o lipsă totală de har… Motiv în plus să ne amintim de clasici.

Aşteptăm cu interes viitoarele publicaţii Paladin. Viitorul începe bine.

2 Comments

  1. Pingback: Salată de linkuri | Galileo Online

  2. horia

    Te rog sa imi dai voie sa te corectez. Romania actuala se poata lauda cu multi traducatori de prima mana.

    Mihai Dan Pavelescu, Irina Horea, Antoaneta Ralian, Cristian Badalita, Gabriel Liiceanu, Serban Foarta, Mircea Pricajan, Irina Mavrodin, Irina Petras si multi, foarte multi altii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *