(egoZaur)
de Sorin-Mihai Grad
Am început luna cu o mică vacanţă la Barcelona. Recomand oricui experienţa. Nu ştiu ce mi-a plăcut cel mai mult acolo. Pot găsi argumente pentru fiecare dintre construcţiile lui Gaudí, acvariul, plaja, portul, paella, parcul Güell, muzeul Picasso, atmosfera, oamenii, clădirile, La Rambla şi chiar sistemul de transporturi publice. La stadionul Nou Camp n-am ajuns, dar nu cred că-i relevant pentru discuţie, nici la alte câteva obiective promiţătoare în fotografii sau prezentări care au rămas pentru data viitoare. Am un presentiment că nici următoarea vizită nu mă va apropia de clarificarea dilemei. De fapt aceasta nici nu-mi aparţine, am fost întrebat, m-am declarat incapabil să răspund concret şi nu m-am mai gândit la ea. Read the rest of this entry »
Tags: articole, EgoPHobia #27, egoZaur, Sorin-Mihai Grad
[interviu cu Gelu Vlaşin]
de Cristina Nemerovschi
Un rol important l-a avut minimalismul francez, pe care am ajuns să-l cunosc foarte bine şi care şi-a lăsat o amprentă puternică asupra scriiturii mele, atât în prima carte cât şi în următoarele
EgoPHobia: La ce vârstă ai scris primele versuri? Ţi le mai aminteşti?
Gelu Vlaşin: Ştiu doar atât: pe la vreo şapte ani, cotrobăind ca orice puşti curios prin sertarele ciudate ale unui dulăpior din camera părinţilor mei, am descoperit un teanc de scrisori – exact în sertarul în care n-ar fi trebuit să umblu, pentru că întotdeauna era închis. De data asta, cineva uitase cheia în sertar şi mai mare fericire pe un copil nu era decât să încerce să facă ce nu avea voie sa facă. Aşa am deschis sertarul şi am găsit scrisorile. Erau scrisori de dragoste pe care ai mei şi le scriseseră în perioada în care taică-miu era plecat la Cluj, la şcoală, şi maică-mea rămăsese cu mine, un bebeluş mic. Erau atât de frumoase şi atât de pline de simţire încât efectiv nu am putut să-mi revin multă vreme de atunci, mai ales că înăuntrul lor erau foarte multe versuri. Mai târziu mi-am dat seama că nu erau versurile lor, ci compilaţii din Eminescu, Minulescu, Bacovia, Labiş şi alţi autori. Dar simplul fapt că erau acolo a însemnat un foarte mare impact asupra mea. Ştiu că la puţine zile după întîmplarea asta, m-am apucat de scris. Am scris primele versuri – bineînţeles, dedicate părinţilor mei. Read the rest of this entry »
Tags: Cristina Nemerovschi, EgoPHobia #27, Gelu Vlaşin, interviu, invitat
[interviu cu Gelu Vlaşin]
de Cristina Nemerovschi
prima parte a acestui interviu poate fi citită aici
#
Autentic înseamnă în primul rând să reuşeşti să transmiţi prin intermediul a ceea ce scrii trăirile tale, stările miraculoase pe care le-ai parcurs, întâmplările existenţiale
EPH: În ce constă autenticitatea unui scriitor astăzi?
G. V.: Oho, grea întrebare. Dacă ar fi să rostim nişte adevăruri asumate, cred că sunt foarte puţini scriitori autentici astăzi. Autentic înseamnă automat să te raportezi la tot ce s-a scris până la tine. Eu am în bibliotecă vreo 3000 de volume. Constat înciudat, cu stupoare, că nu am citit mai mult de 1000. Cum aş putea spune atunci că sunt autentic? Autentic înseamnă să te raportezi la tot ce s-a scris la tine până în momentul respectiv. În acelaşi timp pot spune cu certitudine că autentic înseamnă în primul rând să reuşeşti să transmiţi prin intermediul a ceea ce scrii trăirile tale, stările miraculoase pe care le-ai parcurs, întâmplările existenţiale. Sunt unii care ar putea spune că nu cred în ipostaza asta de a transmite stări. Lor le-aş putea răspunde foarte simplu – şi tu ce faci? Te aşezi la masa de scris şi spui: acum construiesc un poem. Pentru că a scris unu’ un poem despre varză, acum scriu şi eu unul despre conopidă. Te aşezi la masă şi zici: “conopida are nişte frunze şi pe frunze e o omidă şi din ochii ei portocalii tâşnesc nişte fântâni artiziene”. Pac, ai scris un poem, îţi spui că eşti poet. Să fim serioşi. Construcţiile poetice sunt bune pentru constructori şi durează la fel cum durează o construcţie din ziua de astăzi – făcută din elemente care la cea mai mică adiere de vânt se vor prăbuşi. Ferice de noi că nu avem adieri atât de mari şi cutremurele atât de trâmbiţate nu şi-au făcut încă apariţia. După un cutremur în literatura română actuală vor rămâne foarte puţine elemente de susţinere. Read the rest of this entry »
Tags: Cristina Nemerovschi, EgoPHobia #27, Gelu Vlaşin, interviu, invitat
de Ana Bazac
Filosofia şi perspectiva sistemică
Scopul acestor notaţii este dublu: de a pune în lumină importanţa perspectivei sistemice asupra fiinţei umane şi de a lega această abordare sistemică de problema calităţii vieţii.
Perspectiva sistemică – aceea care discută despre părţile unui lucru legându-le între ele şi legând totalitatea acelui lucru de alte totalităţi – a fost, în fond, presupusă, deşi nu totdeauna exprimată, de către conştiinţa comună [1]. Într-adevăr, conştiinţa umană a însemnat – au arătat nu numai primii filosofi greci ci şi cuvintele cu istoria lor – pentru oameni două operaţii: aceea de distingere, de separare a unui element din cadrul în care el există [2], şi aceea de re-unire a sa cu acest cadru, alte elemente, alte cadre. Totul, pentru a înţelege mai bine semnificaţiile şi ale elementelor luate separat şi ale totalităţilor [3] care le integrează. Read the rest of this entry »
Tags: Ana Bazac, EgoPHobia #27, filosofie
(minDisecţii)
de iQ666
Înaintea anunţării câştigătorilor premiului Nobel pentru pace şi literatură se anunţă şi cotele la pariuri ale favoriţilor. La celelalte categorii nu ştiu dacă îşi bate cineva capul cu eventualii favoriţi, oricum nu-i cunoaşte mai nimeni din afara domeniului lor nici pe cei premiaţi. Anul trecut cota Hertei Müller era dintre cele mai mici, victoria ei neaducându-le celor care şi-au plasat bani pe ea prea mare profit. N-am pariat pe ea pentru că mă lăsasem de pariuri după ce-mi cheltuisem investiţia minimă necesară activării contului pe un site de profil pe diverse surprize fotbalistice care s-au adunat cumva toate în săptămâna în care credeam că îmi voi înmulţi cinstit banii pe seama unor meciuri liniştite cu câştigători nouăşnouălasută clari. Read the rest of this entry »
Tags: articole, EgoPHobia #27, iQ666, minDisecţii
[fragment din dizertaţia Natura necesităţii propoziţiilor matematicii la L. Wittgenstein]
de Cristina Nemerovschi
2. Consecinţe ale convenţionalismului wittgensteinian
Consecinţele poziţiei wittgensteiniene din filosofia matematicii sunt multe. Putem include aici respingerea, în primul rând, a existenţei „reale” a entităţilor despre care tratează enunţurile matematice, apoi respingerea teoriei adevărului-corespondenţă şi a teoriei referenţiale a înţelesului (despre care am vorbit în capitolul anterior), opţiunea pentru “finitism” (sau „strict finitism”). O altă consecinţă directă ar fi o poziţie pragmatistă în filosofia matematicii. În acest capitol ne vom ocupa de prezentarea poziţiei lui Wittgenstein faţă de trei concepte despre care filosoful vorbeşte detaliat şi explicit şi care au legătură cu tot ce ar putea fi inclus în mulţimea consecinţelor convenţionalismului wittgensteinian. Este vorba despre noţiunile de demonstraţie, regulă şi axiomă. Analiza acestor trei concepte este interesantă nu doar pentru că ele stau la intersecţia direcţiilor care pot fi trasate în filosofia matematicii a lui Wittgenstein, cât şi pentru că sunt un exemplu al modului în care filosoful austriac analizează un concept. Read the rest of this entry »
Tags: Cristina Nemerovschi, EgoPHobia #27, filosofie, Morgothya
de Ioana Repciuc
In-cantaţiile şi in-vocaţiile acestei poezii sunt supuneri rituale, subjugări benevole, lamentationes provocatoare ale empatiei proiective. La Brumaru, câteodată, în final de hohot psalmodic, descântecele sau blestemele apelează disperat la resursele magice ale formulelor populare care să dezlege pe cel care le rosteşte, subiectul, nu obiectul; mistogogul e transformat în arlechin încarcerat. De aici amestecul inform, neaşteptat de receptacole retorice, capcane semantice, diatribe şi peroraţii folosite în răspăr, revizuite şi remodelate, creând însă impresia disperatei ajungeri la cuvântul necesar, dezlegătorul, legatarul forţelor oculte: „Melcă, melcă, / Codobelcă…/O dată ca niciodată.” (Descântec, în vol. Dintr-o scorbură de morcov) Read the rest of this entry »
Tags: critică, EgoPHobia #27, Emil Brumaru, Ioana Repciuc
de Igor Ursenco
omnes vulnerant, ultima necat
MEMENTO:
”…condamnat deja să port dintotdeauna, / în trupul // meu trecător, funcţiile // estetice şi // valoarea structuratoare // a cezurii…”, Igor Ursenco, CV Prosodic [text din volumul ”Logos”, tatăl meu : mama mea ”Imago”]
(nu) (ştii) (încă) (poemul) (care)
(te va supravieţui)
(balaurul cu nouă) (capete
de acuzare) (trebuie că merită) (cel puţin)
(o ghilotină pe an) (din aurul)
(cel mai pur) (personaj-negativ-din-basmele-iniţiatice) (îşi cunoaşte) (încă din leagăn) Read the rest of this entry »
Tags: EgoPHobia #27, Igor Ursenco, poezie
de Tiberiu Neacşu
Sebastian şi cureaua
Urcam întruna şi pleoapele atingeau
cerul fâlfâind. Unii ne spuneau păsări.
alţii, întâmplări, ne făceau pale de vânt şi cântec.
Treceam aşa,
ca printr-o caravană orientală,
cu măştile de bună ziua şi leşul
vorbăreţ.
Mai încolo, ce ajungem nu se cunoaşte.
Din urmă, ca un bulgăre de ceaţă, Read the rest of this entry »
Tags: EgoPHobia #27, poezie, Tiberiu Neacşu
