e-revista EgoPHobia
de Carl Solomon 1 martie 2009 Am ieşit la plimbare acum o jumătate de oră. Peste tot, noroi putrefact, oameni hidoşi care văzându-mă se ascundeau în unghere, să-şi continue cu nonşalanţă scobitul în nas, un soare hodorogit, pătat şi mai rău, perechi de îndrăgostiţi. Am încercat dinadins sa evit aglomeraţiile dar mulţimea se autozămislea în […]
de Carl Solomon 7 decembrie 2008 Nu mai scriu nimic, mă uit ore în şir la tv, fac proiecte delirante (ieri, un roman despre Beethoven, azi, un tratat despre ploaie), iar anul 2009 mă ispiteşte cu virtualitatea sa, cu timpul său nelimitat parcă, în care aş putea scrie şi lucra la filozofie. Azi totul este […]
de Carl Solomon 9 noiembrie 2008 Îmi pare ca nu găsesc un precedent pentru mine în istoria şi literatura universală. Toţi cei care au suferit sunt nişte prefăcuţi, suferinţa lor fiind un pretext pentru a evita falsitatea care îi covârşeşte. Pe când durerea mea reală, intensă, adevărată, singura certitudine, singurul reper în viaţă, singurul Dumnezeu. […]
de Carl Solomon 8 octombrie 2008 Muzica imunizează haosul, transformă moartea într-o dimensiune noua şi agreabilă, muzica, odată ce o percepi, te poate înţelege şi anticipa, oricât de unic ai fi. Dacă Marşul Funebru, Imperialul, Moartea lui Aase ori Egmont nu mi-ar fi furat gândurile şi nu mi-ar fi captat atenţia şi imaginaţia, zorii unui […]
de Carl Solomon 1 septembrie 2008 Aveam de gând să dau gata manualul de organică în aceste ultime două săptămâni de vacanţă. Dar e un eşec. Chimia nu mă mai atrage deloc, m-am îndrăgostit de poezie şi nici nu merită să-mi pierd timpul cu altceva.
de Carl Solomon 29 aprilie 2008 Se naşte un geniu mare în fiecare secol –unul în filozofie, unul în poezie, unul în dramaturgie. Secolul 20 a fost uimitor de darnic (şi în final răzbunător) cu România, dăruindu-i acesteia două laturi ale triunghiului etern, Cioran şi Ionesco. Tristeţea mă cuprinde la gândul că ambii au sfârşit […]