e-revista EgoPHobia
Poem de spus Ce mă împresoară pe mine acum este labilitatea. Sunt un bărbat bun, fac tot ce pot, Vreau să fac şi mai mult. De multe ori pântecul meu recită poeme absconse Pe care le reproduc cu fidelitate, în absenţa inimii mele.
Altcineva te locuieşte cu timpul, ca un miros ce rămâne în haine, mişcările acelui animăluţ cald în mâini nesigure. e ziua care te alege să-i fii clovn,
Monstrul Şi acum că Voronin nu mai e, pe cine o să urîm în continuare? – am tresărit spunînd chestia asta în faţa tuturor. Ei, miraţi, îşi întoarseră ochii înapoi spre ecranul televizorului. Hipnoză. Unicul mod prin care văd lumea. Ei bine, acum că comuniştii au căzut,
A memorable Fancy Am căzut în pahar, şi acolo pluteau neştiuţii. În tăcere-i cunosc. Dar cuvântul mă strigă. Ce fancy E-acum lumea cea roz. Mă întorc. Mă înec printre nimeni.
de Victor Ţvetov K> îneacă-mi dorinţele într-o cană cu compot cald îneacă-mi mâinele în chiloţii tăi roz eu vreau să fiu putere ca elicea de la avion te văd cu ochii deschişi în faţa mea
… va avea loc vineri 27 august 2010 la ora 17:00 la librăria Diverta (fostă librărie a Universităţii) din Cluj-Napoca în prezența autorului; volumul de poerezii SUROGAT, al cărui blog poate fi citit la www.surogat.egophobia.ro reprezintă debutul literar al lui Sorin-Mihai Grad (editorul EgoPHobia) și este prima carte scoasă pe piață de noua editură Herg […]
de Igor Ursenco omnes vulnerant, ultima necat MEMENTO: ”…condamnat deja să port dintotdeauna, / în trupul // meu trecător, funcţiile // estetice şi // valoarea structuratoare // a cezurii…”, Igor Ursenco, CV Prosodic [text din volumul ”Logos”, tatăl meu : mama mea ”Imago”] (nu) (ştii) (încă) (poemul) (care) (te va supravieţui) (balaurul cu nouă) (capete […]
de Tiberiu Neacşu Sebastian şi cureaua Urcam întruna şi pleoapele atingeau cerul fâlfâind. Unii ne spuneau păsări. alţii, întâmplări, ne făceau pale de vânt şi cântec. Treceam aşa, ca printr-o caravană orientală, cu măştile de bună ziua şi leşul vorbăreţ. Mai încolo, ce ajungem nu se cunoaşte. Din urmă, ca un bulgăre de ceaţă,
de Gheorghe Mocuţa jurnal dimineaţa când mă trezesc hotelul de imigranţi scârţâie ca o corabie beată vecinii se ceartă într-o limbă necunoscută tipul de la trei se dă iar cu capul de pereţi metecul îşi scoate progeniturile la plimbare indianca împuşcată în frunte vine de la cumpărături au trecut cinci luni de când florence aubenas […]
de Leonard Ancuţa psychocandy te-am dat cu capul de pereţi tată, am izbit pînă-ţi curgea ceară din nas dar nu te-ai supărat, aveai o linişte cumplită, ţineai buzele închise pleoapele odihneau într-un somn de statuie. îmi părea atît de rău că m-am revoltat, că m-am împotrivit felului tău de a fi – dar erau toţi […]