e-revista EgoPHobia
de Paul Tudor O cameră micuţă de spital, fără ferestre, tapiţată cu burete. Doi bărbaţi care se înfruntă. Patru ochi tulburaţi de ceea ce ar putea vedea căutând prea adânc…. 1.600 de milioane de suflete indiferente. – Am descoperit numerele mai mari decât infinitul!, ţipă Cantor. – În acest caz, nu pot decât să te […]
de Lucian-Vasile Szabo Vii dinspre catedrală, treci de crucea frântă, o ţii înainte pe lângă tisele imense tunse sferic, depăşeşti fântâna ornamentată cu peşti din ciment, laşi în urmă ceasul şi o coteşti la stânga. Lângă uşa impozantă ce asigură accesul în rectoratul universităţii de ştiinţe tehnice se găşeşte una mai modestă, mai scundă decât […]
de Ioana Vişan M-am trezit cu o mâncărime în palma stângă. Ia te uită, mi-am zis, o să iau bani. Sau trebuia să fie dreapta? Nu-mi aduceam aminte. Am căscat şi m-am chiorât la tavan câteva minute încercând să mă trezesc. Phiii, ce de crăpături! Dacă mă mai inunda o dată vecina de deasupra cu […]
de Adrian Diniş Astăzi m-am trezit pentru controlul de după şase luni de la operaţie. E o zi banală de toamnă aşa cum nu ar putea s-o vadă un poet, care ar încadra perfect alaiul de frunze moarte şi probabil le-ar aranja pe cele roşii tot drumul până la spital ca pe un covor roşu […]
de Ovidiu Ivancu I. Aici m-am născut. De fapt, dacă vreau să fiu sincer cu mine însumi, trebuie să admit că nu ştiu dacă m-am născut; am doar certitudinea că exist. Deci, reformulând, aici exist dintotdeauna. Nu cunosc un alt decor în afara acestei peşteri şi sunt sigur că, dacă aş cunoaşte într-o bună zi […]
de Robert Marius Dincă Canapeaua era din piele fină de un alb imaculat. La origini îi aparţinuse unei persoane din lumea interlopă, care o trimisese „pachet” unui nea’ doctor. În felul ăsta, canapeaua ateriză în spital şi rămase acolo, în ciuda faptului că nu suferea de probleme de sănătate. Oricum, nenea doctorul nu era un […]
de Radu Părpăuţă Pierduţi în spaţiul din spatele blocului şi-au tot dat târcoale, ca doi câini ce vor să se miroase. Pe urmă, vrând-nevrând, s-au apropiat ca să se uite la porumbeii de pe bara de bătut covoare. I-au admirat cu ochii strălucind de încântare. Apoi, lăsând ochii în jos, fără să se uite […]
de Bogdan Mureşanu Imediat ce închisese uşa de la apartament, pusese cheile împreună cu cele de la maşină, dar când a venit vremea să deschidă portiera, în buzunar nu a mai găsit decât cheia hidoasă, semăna cu o scoică de plastic negru, a Citroenului. S-a întors de câteva ori către scara blocului, măsurând cu paşi […]
[fragmente de roman neterminat -IV-] de Cristina Nemerovschi (Morgothya) Vestea mi-a dat-o chiar D. Eram foarte beat când am răspuns la telefon, deşi era abia prânz. Am auzit nişte bolboroseli şi m-am gândit că e vreun retardat de coleg al lui B., care se ţine de glume de cocalari. Pe urmă mi-am dat seama că […]
de Carl Solomon 1 martie 2009 Am ieşit la plimbare acum o jumătate de oră. Peste tot, noroi putrefact, oameni hidoşi care văzându-mă se ascundeau în unghere, să-şi continue cu nonşalanţă scobitul în nas, un soare hodorogit, pătat şi mai rău, perechi de îndrăgostiţi. Am încercat dinadins sa evit aglomeraţiile dar mulţimea se autozămislea în […]