Constantin Virgil Bănescu

Not To Be

de Ştefan Bolea “The more I drink, the more I see That suicide could be the key To the place called paradise Where pain not dwells, not hate nor lies…” [Tiamat, Sleeping Beauty] L-am cunoscut pe Virgil la primul Prometheus din 2003. Era de departe cel mai talentat poet de-acolo dar n-a luat nici un […]

La plecare

de Claudiu Komartin Am scris o singură dată, chiar în EgoPHobia, despre Constantin Virgil Bănescu: tocmai îi apăruse acelaşi cer ce nu e, căreia-i fusesem, cred, primul lector. După trei ani, Bobiţă a ales să încheie de unul singur conturile cu o existenţă care devenise pur şi simplu prea greu de îndurat. Ne îndepărtaserăm în […]

Constantin Virgil Bănescu [1982-2009]

de Oana Cătălina Ninu Cred că îl ştiam din 2000, dintr-o tabără de poezie la Poiana Pinului. Nu am făcut cunoştinţă atunci. Ştiam doar că la 17-18 ani deja câştigase premii de literatură şi participase la festivaluri în Germania. Printre noi cei de atunci, era un fenomen. Printre noi, cei de acum, continuă să fie […]

Sufletul lui Bobiţă

de Mihail Vakulovski am fost acasă, în linişte, departe de oraşe şi fără internet, abia m-am întors şi am deschis netul, să văd Suplimentul Tiuk! de la Observator Cultural, dar am zărit, pe partea dreaptă: Constantin Virgil Bănescu (1982-2009). Bobiţă? NU cred… nu-mi vine să cred… nu vreau să cred… nu am fost prieteni, ne-am […]

Bobiţă, Virgil, Bănescu

de Un_Cristian La început a fost Bobiţă. Un tânăr care-mi povestea cu calm despre iubiri pierdute şi dragoste neîmpărtăşită. Se mutase-n Bucureşti şi făcuse ceea ce numai Ianuş mai îndrăznise să ceară – legitimarea prin poezie. Mersese la decanatul facultăţii de litere şi-i ceruse decanului să fie admis la facultate pentru că era poet.

Scroll to top