de Ana Bazac<\/p>\n
<\/p>\n
\n <\/b>
\nDeterminarea material\u0103 a intelectualilor \u015fi de aici, oportunismul majoritar, sunt, \u00een fond, clare. Aceste fenomene explic\u0103 structurarea teoriilor de legitimare a statu quo.<\/i><\/p>\n
Diferen\u0163a \u00eentre teoriile de legitimare este foarte important\u0103: clasica diferen\u0163\u0103 \u00eentre conservatori <\/i>\u2013 care \u201enu v\u0103d\u201d criza \u015fi folosesc ca principal mod de prezervare a raporturilor structurale constr\u00e2ngerea<\/i> (at\u00e2t prin reprimare, restr\u00e2ngere a democra\u0163iei politice, c\u00e2t \u015fi prin violen\u0163a simbolic\u0103) \u2013 \u015fi reformi\u015fti<\/i> \u2013 care \u201ev\u0103d criza\u201d \u015fi care, pe l\u00e2ng\u0103 constr\u00e2ngere, au avansat de-a lungul vremurilor \u015fi reforme de \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ire a condi\u0163iilor celor mul\u0163i, inclusiv \u00een plan politic, este emblematic\u0103. Din acest punct de vedere, dac\u0103 de ex. conservatorii sunt la putere, iar reformi\u015ftii \u2013 \u00een opozi\u0163ie, \u00eei critic\u0103, asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 intelectualii reformi\u015fti sunt mai pu\u0163in oportuni\u015fti. Dar sunt, deoarece cu to\u0163ii au aceea\u015fi atitudine fa\u0163\u0103 de prezum\u0163iile \u201emetafizice\u201d comune: raporturile de domina\u0163ie-supunere ca naturale \u015fi eterne<\/i>.<\/p>\n
A\u015fadar, exist\u0103 tipuri de oportunism: de la cel \u201emetafizic\u201d la cel politic. Ele se leag\u0103 \u00een sensul c\u0103 au un criteriu comun<\/i>, de\u015fi desigur manifestat diferit: cel de ignorare<\/i> \u2013 mai mare sau mai mic\u0103, explicit\u0103 sau \u00eenv\u0103luit\u0103 \u00een lozinci sfor\u0103itoare \u2013 a nevoii de reducere a suferin\u0163ei social determinate a unui num\u0103r din ce \u00een ce mai mare de oameni<\/i>. La nivel politic, exist\u0103 desigur \u00een principiu<\/i> un \u201er\u0103u mai mic\u201d \u015fi unul \u201emai mare\u201d: dac\u0103 Puterea este reformist\u0103 \u00een sensul clasic de mai sus, a fi de partea acestei Puteri \u015fi \u00eempotriva conservatorilor \u00eenseamn\u0103 a alege \u201er\u0103ul mai mic\u201d. De ce? Deoarece politica Puterii este mai bun\u0103 pentru majoritatea popula\u0163iei dec\u00e2t politica de tip conservator, iar acest fapt legitimeaz\u0103 satisf\u0103c\u0103tor un timp<\/i> partizanatul de partea acestei Puteri. Dar a nu vedea epuizarea reformelor ca atare, a tr\u0103i \u00een cli\u015feele despre ele, deci a judeca perioada actual\u0103 \u00een cli\u015fee vechi, \u015fi a nu vedea c\u0103 procesele obiective postbelice (din anii 70 \u00een mod deosebit) au dus la convergen\u0163a<\/i> conservatorilor \u015fi liberalilor astfel \u00eenc\u00e2t, indiferent de numele lor (deci de \u00eenlocuirea vechilor liberali cu social-democra\u0163ii) ei to\u0163i realizeaz\u0103 aceea\u015fi politic\u0103, este oportunism.<\/p>\n
Aceasta ar \u00eensemna oare c\u0103 numai intelectualii de st\u00e2nga nu sunt oportuni\u015fti? Nicidecum. \u00cen primul r\u00e2nd, \u015fi \u00een istoria st\u00e2ngii a existat \u015fi exist\u0103 oportunism: vezi nu doar atitudinea liderilor[1]<\/a>, ci \u015fi atitudinea necritic\u0103 \u015fi fa\u0163\u0103 de stalinism, dar \u015fi fa\u0163\u0103 de social-democra\u0163ie. \u00cen al doilea r\u00e2nd, exist\u0103 o criz\u0103 istoric\u0103 a st\u00e2ngii dup\u0103 momentul teoretic fondator (Marx-Engels), determinat de capitalismul mondial de 150 de ani \u00eencoace. Pe scurt, st\u00e2nga a vrut dar n-a putut \u2013 deoarece nu au existat condi\u0163iile obiective (\u015fi subiective) pentru \u00eendeplinirea obiectivelor ei \u2013 s\u0103 \u00eenf\u0103ptuiasc\u0103 abolirea exploat\u0103rii \u015fi domina\u0163iei. Ast\u0103zi, aceste condi\u0163ii obiective sunt \u00een curs de realizare, dar din punct de vedere subiectiv nu este deloc sigur\u0103 abolirea. Dar tocmai datorit\u0103 acestor condi\u0163ii obiective, dac\u0103 istoria st\u00e2ngii este plin\u0103 de oportunism, ca \u015fi istoria dreptei, dac\u0103 \u00eentreaga istorie a fost marcat\u0103, din punctul de vedere discutat aici, de antagonismul dintre majoritatea oportunist\u0103 a intelectualilor \u015fi, pe de alt\u0103 parte, minoritatea intelectual\u0103 non-conformist\u0103, critic\u0103 \u015fi umanist\u0103, dac\u0103 oportunismul intelectualilor a avut un rol creator de continuitate <\/i>istoric\u0103[2]<\/a>, oportunismul intelectualilor (\u015fi oportunismul politic) ca atare nu sunt etern fatale.<\/p>\n <\/p>\n Este important s\u0103 sesiz\u0103m \u015fi tipurile de argumente de legitimare a oportunismului.<\/p>\n Problema are o tradi\u0163ie \u00een respingerea valorilor revolu\u0163iei franceze \u015fi iluminismului \u00eenc\u0103 de acum 200 de ani. Ast\u0103zi asist\u0103m la reluarea acestei idei \u00een neo-conservatorismul actual: sunt repudiate \u015fi filia\u0163ia iluminism-Marx, \u015fi reformismul de tip social-democrat, \u015fi chiar adeziunea la valorile liberalismului utopic \u015fi pe care Popper le-a concretizat \u00een ingineria social\u0103 pentru minimizarea suferin\u0163elor.<\/i><\/p>\n Un tip de argumenta\u0163ie este acela al caracterului \u201etehnic\u201d al func\u0163iei intelectualilor[3]<\/a>, exterior discut\u0103rii obiectivelor sociale. \u015ei cu c\u00e2t tradi\u0163ia non-conformist\u0103 a intelectualilor este mai slab\u0103, cu at\u00e2t pozi\u0163ia lor social\u0103 fa\u0163\u0103 de marile probleme sociale este mai jalnic\u0103. De ex. atitudinea fa\u0163\u0103 laicitatea statului, fa\u0163\u0103 de r\u0103zboaiele imperialiste din numai ultimii 25 de ani, fa\u0163\u0103 de presiunile pentru reducerea caracterului social al statului.<\/p>\n Un altul este cel legat de necesit\u0103\u0163ile de ascensiune social\u0103 a tinerilor intelectuali: \u201eunui t\u00e2n\u0103r universitar, un angajament non-conformist i-ar compromite grav \u015fansele de promovare sau recunoa\u015fterea de c\u0103tre colegi\u201d[4]<\/a>. Dar dac\u0103 nici la tinere\u0163e intelectualul nu este non-conformist (am preluat \u00een aceast\u0103 fraz\u0103 \u201eargumentul\u201d celor care legitimeaz\u0103 concep\u0163ia de dreapta ca apar\u0163in\u00e2nd maturit\u0103\u0163ii), atunci ce \u015fanse are spiritul intelectual, care este \u00eenainte de toate, cutez\u0103tor ?<\/p>\n Un altul este cel al \u00eemp\u0103r\u0163irii intelectualilor conform atitudinii lor fa\u0163\u0103 de \u201ereformele\u201d neo-liberale<\/i>, inclusiv din post-stalinism, \u00een \u201ereformi\u015fti\u201d \u2013 partizani ai acestor reforme \u2013 \u015fi \u201econservatori\u201d \u2013 adversari ai reformelor \u2013 [5]<\/a>, f\u0103r\u0103 s\u0103 de discute consecin\u0163ele ambelor acestor pozi\u0163ii \u015fi nici perspectivele din care se refuz\u0103 reformele neo-liberale: dac\u0103 \u00een principiu a dori aceste \u201ereforme\u201d (privatizarea masiv\u0103, reducerea rolului economic reglator al statului \u015fi unor institu\u0163ii interna\u0163ionale asupra institu\u0163iilor \u015fi rela\u0163iilor private[6]<\/a>, anularea modalit\u0103\u0163ilor legale de ap\u0103rare a for\u0163ei de munc\u0103 \u00een fa\u0163a capitalului) este o dovad\u0103 de conservatorism social agresiv dar nedisimulat, nici simpla opozi\u0163ie la ele \u00een numele unui deja imposibil \u00een mod obiectiv \u201estat social\u201d al capitalismului \u201ena\u0163ional\u201d postbelic nu este altceva dec\u00e2t tot conservatorism, ce nu face dec\u00e2t s\u0103 creasc\u0103 gradul de confuzie a popula\u0163iei.<\/p>\n Sunt, de asemenea, de re\u0163inut argumentele rolului pozitiv al conformismului intelectualilor. Astfel, oportunismul intelectualilor ar fi rezultatul inerent al tendin\u0163ei spre \u201en\u0103zuin\u0163a ierarhic\u0103\u201d \u2013 spre recunoa\u015ftere \u2013, ar fi benefic pentru adaptarea lor \u015fi pentru adaptarea general\u0103 a oamenilor[7]<\/a>, ar genera o \u201eselec\u0163ie \u00een func\u0163ie de dotare\u201d ca \u015fi o cre\u015ftere a \u201edisponibilit\u0103\u0163ii la supunere \u015fi loialitate\u201d[8]<\/a>, la consens[9]<\/a>, un control mai mare asupra impulsurilor dezordonate[10]<\/a>.<\/p>\n <\/p>\n Critica (indirect\u0103 \u00eens\u0103 a) oportunismului intelectualilor poate fi dedus\u0103 totu\u015fi din sesizarea:.<\/p>\n <\/p>\n Oportunismul se manifest\u0103: a.<\/i> \u00een mod insidios, tacit, b.<\/i> inteligent \u015fi moderat, c.<\/i> excesiv-agresiv. De asemenea, el poate s\u0103 fie de partea ideologiei principale sau de partea ideologiilor secundare. Nici un oportunism, deci nici cel de partea ideologiilor secundare, nu este pozitiv: de ex. sus\u0163inerea ideologiilor de extrem\u0103 dreapt\u0103 nu este non-conformism social<\/i>, a\u015fa cum le pl\u0103cea adep\u0163ilor s\u0103i s\u0103 se \u00eenv\u0103luie cu aura rebelilor utopici care au f\u0103cut ca lumea s\u0103 mearg\u0103 mai departe, ci, dimpotriv\u0103, accentuarea non-democratic\u0103 a statu quo<\/i> \u015fi a conformismului social. Nici oportunismul stalinist nu este pozitiv, \u015fi nici cel social-democrat.<\/p>\n Sau, sus\u0163inerea reformelor neo-liberale din post-stalinism \u2013 \u015fi din lume \u00een general \u2013 oportunism de partea ideologiei principale, poate avea loc \u00een maniera c\u0103ut\u0103rii reformelor de ameliorare a eficien\u0163ei \u015fi accept\u0103rii sociale a acestor reforme neo-liberale[18]<\/a> sau \u00een maniera ortodox\u0103 a adep\u0163ilor declara\u0163i ai unei viziuni neo-conservatoare despre aceste reforme[19]<\/a>.<\/p>\n Oportunismul este negativ deoarece este opus analizei critice, \u201era\u0163ionalismului p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t\u201d[20]<\/a>.<\/p>\n Antinomia dintre majoritatea intelectual\u0103 conformist\u0103 \u015fi minoritatea non-conformist\u0103, ce are loc, din partea majorit\u0103\u0163ii, prin depreciere, def\u0103imare, ignorare, chiar laud\u0103 pervers\u0103[21]<\/a>, este o manifestare a tendin\u0163ei intelectuale actuale dominante spre ira\u0163ionalism[22]<\/a>, adic\u0103 spre instrumentalizarea\/birocratizarea[23]<\/a> ra\u0163iunii: ra\u0163iunea devine \u201era\u0163iune superioar\u0103\u201d[24]<\/a>, spre controlul spontaneit\u0103\u0163ii, spre cre\u015fterea autorit\u0103\u0163ii \u015fi descre\u015fterea competen\u0163ei (da, deoarece competen\u0163a nu poate avea loc dec\u00e2t \u00eentr-un dialog liber de autoritate extra-\u015ftiin\u0163ific\u0103\/extra-intelectual\u0103) at\u00e2t \u00een cercetarea \u015ftiin\u0163ific\u0103 c\u00e2t \u015fi \u00een societate. \u00cen acest sens, oportunismul intelectualilor este un obstacol, pe termen mediu \u015fi lung cel pu\u0163in, pentru avansul cunoa\u015fterii \u015fi este contraproductiv pentru buna administra\u0163ie \u015fi pentru politic\u0103: el scade coeziunea social\u0103 \u2013 impun\u00e2nd drept regul\u0103 un individualism exacerbat \u015fi paralizant \u2013 \u015fi performan\u0163ele stabilit\u0103\u0163ii institu\u0163iilor, impulsioneaz\u0103 dezinformarea \u015fi atomizarea social\u0103. De aceea, ast\u0103zi, o problem\u0103 a de\u0163in\u0103torilor puterii \u2013 \u00eentre care se afl\u0103, \u00eentr-un sistem reticular deosebit de rezistent, \u015fi birocra\u0163ia intelectual\u0103 \u00eenalt\u0103 \u2013 este aceea de a men\u0163ine \u015fi \u00eent\u0103ri un oportunism \u201ebenefic\u201d, discret \u015fi durabil.<\/p>\n <\/p>\n [1]<\/a> Este, paradoxal, \u015fi teoria stalinist\u0103 \u015fi cea tro\u0163kist\u0103 explic\u0103 e\u015fecurile prin tr\u0103darea liderilor. Aceast\u0103 tr\u0103dare a existat, desigur, dar procesele istorice nu sunt reductibile la o singur\u0103 cauz\u0103 \u015fi au existat cauze obiective ale e\u015fecului istoric al st\u00e2ngii. De fapt, dac\u0103 ne g\u00e2ndim mai bine, chiar desele promov\u0103ri de c\u0103tre lideri a unor politici fragmentare, cu b\u0103taie scurt\u0103 \u015fi fie oarbe fie chiar tr\u0103d\u0103toare (mai simplu spus, chiar faptul c\u0103 au fost mai mul\u0163i tr\u0103d\u0103tori sau oportuni\u015fti dec\u00e2t ideali\u015fti) a fost rezultatul condi\u0163ion\u0103rii istorice.<\/p>\n<\/div>\n [2]<\/a> Chiar sub forma conservatorismului luminat\/al reformismului personajului principal al celebrei c\u0103r\u0163i a lui Lampedusa: \u201edac\u0103 vrem ca lucrurile s\u0103 nu se schimbe, trebuie s\u0103 schimb\u0103m totul\u201d.<\/p>\n<\/div>\n [3]<\/a> \u201eProfesorii universitari se pretind a fi \u00een serviciul \u015ftiin\u0163ei\u2026intelectualii de acest tip r\u0103m\u00e2n deci prizonierii unei mentalit\u0103\u0163i a vechiului regim<\/i>\u2026\u00een care ei sunt ridica\u0163i la rangul de reprezentan\u0163i ai adev\u0103ratei opinii publice\u201d, Charle, p. 377.<\/p>\n<\/div>\n [4]<\/a> Charle, p. 376.<\/p>\n<\/div>\n [5]<\/a> \u00cemp\u0103r\u0163ire preluat\u0103 \u015fi sus\u0163inut\u0103 \u015fi de Dumitru Sandu, Sociologia tranzi\u0163iei. Valori \u015fi tipuri sociale \u00een Rom\u00e2nia<\/i>, Bucure\u015fti, Editura Staff, 1996.<\/p>\n<\/div>\n [6]<\/a> Dar ast\u0103zi exist\u0103 o tendin\u0163\u0103 semnificativ\u0103 de \u00eenlocuire a politicii neo-liberale cu o politic\u0103 de control de c\u0103tre institu\u0163ii publice inclusiv interna\u0163ionale a celor private deoarece prima a dus la \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea actual\u0103 a lumii (criz\u0103 economic\u0103 mondial\u0103 \u2013 ce nu trece cu simpla raportare a unor c\u00e2\u015ftiguri ale capitalului \u2013, r\u0103zboaie, deteriorarea vie\u0163ii majorit\u0103\u0163ii \u2013 cu toat\u0103 cre\u015fterea num\u0103rului mondial de oameni care au ie\u015fit din s\u0103r\u0103cia extrem\u0103 sau au intrat \u00een middle class \u2013<\/i>, accentuarea crizei ecologice), vezi doar Yilmaz Akyuz, \u201c<\/strong>Post-2015 Development Agenda and Sustainable Development\u201d, SouthViews<\/em>, <\/em>No. 66, 12 July 2013, http:\/\/www.socialwatch.org\/node\/16081<\/a>. Tendin\u0163a va constitui un teren de confruntare \u00een anii ce vin.<\/p>\n<\/div>\n [7]<\/a> Vezi A. Toffler, care a scris mult despre \u00eenv\u0103\u0163area noilor aspecte ale civiliza\u0163iei, dar care a presupus drept relativ stabile raporturile structurale. \u00cen acest sens, \u00eenv\u0103\u0163area \u015fi integrarea \u00een imaginea despre lume a tendin\u0163elor unei societ\u0103\u0163i a \u201etranzien\u0163ei\u201d sau a \u201ecelui de-al treilea val\u201d a fost socotit\u0103 mai degrab\u0103 ca un mijloc de adaptare a individului la noile condi\u0163ii tehnice care accentueaz\u0103 continuitatea structural\u0103.<\/p>\n<\/div>\n [8]<\/a> Cf. \u015fi Iren\u00e4us Eibl-Eibesfeldt, Agresivitatea uman\u0103<\/i> (1984), trad. de Vasile Dem. Zamfirescu, Bucure\u015fti, Editura Trei, 1995, p. 116.<\/p>\n<\/div>\n [9]<\/a> Dar \u201enu se poate da un singur r\u0103spuns la \u00eentrebarea \u201ecare este principiul de coeziune a structurii sociale\u201d. \u015ei nu se poate da un singur r\u0103spuns pur \u015fi simplu pentru c\u0103 structurile sociale nu au toate acela\u015fi grad \u015fi nici acela\u015fi mod de coeziune\u201d, a criticat acest punct de vedere al partizanilor consensului prin inducerea oportunismului, Mills, p. 85<\/p>\n<\/div>\n [10]<\/a> Vezi \u015fi Virgil M\u0103gureanu, Studii de sociologie politic\u0103<\/i>, Bucure\u015fti, Editura Albatros, 1997, p. 116: \u201econsensul specific<\/i> este cel care se opune liniilor de conflict (clivajelor care despart grupurile, partidele, atitudinile etc.)\u201d.<\/p>\n<\/div>\n [11]<\/a> Vezi Psihologia social\u0103 a rela\u0163iilor cu cel\u0103lalt<\/i> (1994), (coord. Serge Moscovici), Ia\u015fi, Polirom, 1998, p. 104.<\/p>\n<\/div>\n [12]<\/a> Ibidem,<\/i> pp. 116, 117.<\/p>\n<\/div>\n [13]<\/a> Ibidem<\/i>, p. 118: \u201eatunci c\u00e2nd este singur, individul \u00ee\u015fi conserv\u0103 integritatea \u015fi judecata, ilustr\u00e2nd prin aceasta \u00eensu\u015fi modelul supunerii publice<\/i>, compensat de independen\u0163a particular\u0103. Numeroase societ\u0103\u0163i cultiv\u0103 la t\u00e2n\u0103ra genera\u0163ie acest model, considerat util la \u015fcoal\u0103, \u00een \u00eentreprindere etc. pentru a evita conflictele cu superiorii sau sanc\u0163iunile grupului\u201d.<\/p>\n<\/div>\n [14]<\/a> Ibidem,<\/i> p. 119.<\/p>\n<\/div>\n [15]<\/a> Ibidem<\/i>.<\/p>\n<\/div>\n [16]<\/a> Ibidem<\/i>, p. 128.<\/p>\n<\/div>\n [17]<\/a> Ibidem<\/i>, pp. 119, 128.<\/p>\n<\/div>\n [18]<\/a> Vezi George Soros, Criza capitalismului global<\/i> (1998), Ia\u015fi, Polirom, Arc, 1999, \u015fi George Soros, Despre globalizare <\/i>(2002), Ia\u015fi, Polirom, 2002.<\/p>\n<\/div>\n [19]<\/a> Vezi pozi\u0163ia inflexibil\u0103 gen Hayek, fa\u0163\u0103 de organizarea societ\u0103\u0163ilor moderne: \u201elimitarea timpului de lucru nu poate fi f\u0103cut\u0103 s\u0103 corespund\u0103 problemei costului implicat \u00een respectiva m\u0103sur\u0103 particular\u0103\u201d, iar \u00e0 propos<\/i> de sistemul cuprinz\u0103tor de asisten\u0163\u0103 social\u0103 \u201esingurul punct poten\u0163ial problematic ar fi m\u0103sura \u00een care el ar fi obligatoriu \u015fi m\u0103sura \u00een care ar putea fi folosit pentru a \u00eent\u0103ri ac\u0163iunile monopoliste ale sindicatelor, pentru c\u0103 aceasta ar fi o cale de a elimina concuren\u0163a\u201d, fiind \u201e\u00eempotriva oric\u0103rui control direct al volumului sau utiliz\u0103rii produc\u0163iei\u201d, \u00een Fr. A. Hayek, Autobiografie intelectual\u0103<\/i> (1994), trad. Cristina Moisa, postfa\u0163\u0103 Miruna T\u0103taru-Cazaban, postfa\u0163\u0103 Cristian Preda, Bucure\u015fti, Nemira, 1999, pp. 144, 145, 147; \u00eencrederea ira\u0163ional\u0103 \u00een virtu\u0163ile realizate autonom \u015fi automat ale pie\u0163ei nu ia \u00een seam\u0103 nici interdependen\u0163ele interna\u0163ionale (adic\u0103 raporturile Centru-Periferie), nici suferin\u0163ele perdan\u0163ilor, nici progresul tehnic (acesta din urm\u0103 aspect fiind luat \u00een seam\u0103 puternic \u015fi de Aristotel \u015fi de Marx \u015fi de Einstein) care eviden\u0163iaz\u0103 caracterul istoric<\/i> \u015fi particular al eficien\u0163ei laissez faire<\/i>-ului. Dar \u015fi \u201ecearta\u201d intelectualilor din Rom\u00e2nia \u00een leg\u0103tur\u0103 cu perspectiva critic\u0103 \u2013 dar liberal\u0103, \u015fi nu de st\u00e2nga \u2013 a lui Sorin Adam Matei (\u00een cartea sa, citat\u0103 aici, Boierii min\u0163ii<\/i>\u2026) asupra viziunii neo-conservatoare, obscurantiste \u015fi intolerante a liniei principale deocamdat\u0103 de orientare intelectual\u0103 \u00een \u0163ara noastr\u0103.<\/p>\n<\/div>\n\n
\n#
\nprimele cinci p\u0103r\u021bi ale acestui text poti fi citite aici<\/a>, aici<\/a>, aici<\/a>, aici<\/a> & aici<\/a><\/p>\n
<\/p>\n
\n