{"id":10030,"date":"2013-09-26T21:59:10","date_gmt":"2013-09-26T19:59:10","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=10030"},"modified":"2013-09-26T21:59:10","modified_gmt":"2013-09-26T19:59:10","slug":"fratii-coen-a-murder-story","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=10030","title":{"rendered":"Fra\u021bii Coen: a murder story"},"content":{"rendered":"<p align=\"justify\"><span style=\"color: green;\">(ca prin oglind\u0103)<\/span><\/p>\n<p align=\"right\">de Marius-Iulian Stancu<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=\"justify\">\n<b>[1] Neo-Noir &amp; postmodernism<\/b><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Richard Martin face distinc\u021bia \u00eentre dou\u0103 tradi\u021bii de tip <i>neo-noir<\/i>:<\/p>\n<ol start=\"1\">\n<li>cea de tip \u0219ablon (noir redivivus), \u00eenc\u0103rcat\u0103 de formule, interesat\u0103 de modelele narative populare ce s-au manifestat temporar (sf\u00e2r\u0219itul anilor 50, \u00eenceputul anilor 60) pe marile ecrane \u0219i \u00een forme de art\u0103 conexe, \u0219i<\/li>\n<li>cea de tip revizionist, inspirat\u0103 de o abordare experimental\u0103 a filmului.<\/li>\n<p><!--more-->\n<\/ol>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen timp ce primul model este considerat un soi de update al temelor \u0219i modelelor narative clasice \u00een <i>noir<\/i>, un aggiornamento superficial \u0219i c\u0103ruia \u00eei lipse\u0219te aprofundarea specific\u0103 genului, cel de-al doilea model este privit ca \u00eentruchiparea paradigmatic\u0103 pentru ceea ce neo-noir-ul ar trebui s\u0103 fie: \u201co re\u00eentoarcere spre profunzimea textual\u0103 \u00een locul unui simplu joc la suprafa\u021b\u0103\u201d. Distinc\u021bia pe care Richard Martin o face este totu\u0219i prea rigid\u0103, prea schematic\u0103, pierz\u00e2nd din vedere \u00eens\u0103\u0219i esen\u021ba neo-noir-ului. Diferen\u021ba dintre filmele \u00eencadrate de teoria filmului \u00een categoria noir\/neo-noir este una de grad, nu una esen\u021bial\u0103. Distinc\u021bia \u00eentre un neo-noir de tip \u0219ablon \u0219i unul revizionist este extra-canonic\u0103, ideal\u0103, exemplific\u00e2nd o teleologie ce nu \u021bine seama de expresiile concrete pe care neo-noir le-a c\u0103p\u0103tat \u00een istoria filmului, neo-noir-ul ca gen reflect\u00e2nd una dintre temele centrale \u00een postmodernism: \u201cfascina\u021bia arheologic\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te re\u00eenvierea unui trecut deja privit \u00eentr-o manier\u0103 nostalgic\u0103\u2026ca un imposibil dincolo de dorin\u021ba irezistibil\u0103 de a-l reconstitui\u201d (R. Barton Palmer, <i>The New Sincerity of Neo-Noir<\/i>).<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Compara\u021bia f\u0103cut\u0103 de detectivul particular din <i>Blood Simple<\/i> \u00eentre societatea american\u0103 \u0219i cea de tip comunist din URSS, ca exprimare ce, pentru a uzita terminologia lui Derrida, nu mai <i>semn-ific\u0103<\/i> nimic (\u201cCeea ce \u0219tiu eu este Texas-ul. Aici e\u0219ti pe cont propriu.\u201d), lipsa de referin\u021b\u0103 a exemplului pe care Julian Marty \u00eel d\u0103 detectivului, cu mesagerul ce \u00een Grecia Antica era decapitat atunci c\u00e2nd aducea ve\u0219ti proaste, ne situeaz\u0103 \u00eentr-un univers fic\u021bional construit cu ajutorul instrumentelor specifice filosofiei postmoderne (Texasul este o regiune ce func\u021bioneaz\u0103 potrivit propriilor \u201clegi\u201d, canoanele extra-teritoriale sunt lipsite de relevan\u021b\u0103 aici). Construirea spa\u021biului cinematografic prin intermediul unor <b>comunit\u0103\u021bi bine delimitate<\/b> (din punct de vedere etnografic\/ construite artificial prin intermediul materialelor furnizate de a\u0219a numita \u201cpop-culture\u201d) constituie una dintre principalele caracteristici ale filmelor fra\u021bilor Coen (Paul Coughlin, <i>Joel and Ethan Coen<\/i>). \u00cen mod paradoxal \u00eens\u0103, claritatea \u0219i distinc\u021bia de sorginte cartezian\u0103, nu mai serve\u0219te \u00eentemeierii adev\u0103rului din ra\u021bionalismul modern, cele dou\u0103 caracteristici fiind transformate din elemente specifice gnoseologiei \u00een elemente de estetic\u0103, de stilizare a genului \u00een cinematografie. Postmodernismul renun\u021b\u0103 la utopia organizarii ra\u021bionale \u0219i transparente a lumii, situ\u00e2ndu-se \u201cdincolo de credin\u021ba \u00een progres\u201d, \u00een plan artistic fiind caracterizat ca o art\u0103 a copierii \u0219i a cit\u0103rii (Soren Gosvig Olesen, <i>Postmodernismul<\/i>). Asist\u00e2nd la dispari\u021bia no\u021biunilor de originalitate, autenticitate \u0219i unicitate, la dezintegrarea grani\u021belor dintre arta \u00eenalt\u0103 \u0219i cultura de mas\u0103 sau popular\u0103 (Linda Hutcheon, <i>Politica postmodernismului<\/i>), fra\u021bii Coen nu-\u0219i propun\/ nu propun \u00een niciun moment paradigmaticul, universalul, afl\u00e2ndu-se \u00een permanen\u021b\u0103 de partea jocului (lipsit de miz\u0103 de cele mai multe ori) \u00een cadrul genurilor delimitate de teoria filmului. Potrivit unor \u00eenclina\u021bii asem\u0103n\u0103toare, nici <i>neo-noir<\/i>-ul nu s-a potrivit niciodat\u0103 tradi\u021biei cinematografice \u201e\u00eenalte\u201d, sc\u0103p\u00e2nd \u00een acest oric\u0103rui fel de \u201crevizionism\u201d sau practici dogmatice cu estetism doar pentru \u201cale\u0219i\u201d. <i>Neo-noir<\/i>-ul a migrat \u00eentotdeauna \u00eenspre insulele semnificante, organizate \u00een func\u021bie de competen\u021bele senzuale.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>La nivelul nara\u021biunii <i>Blood Simple<\/i> este caracterizat de o dubl\u0103 confuzie: 1) a spectatorului dezorientat de firul \u00eentortocheat al ac\u021biunii \u0219i 2) a personajelor, a celor patru protagoni\u0219ti ce locuiesc \u00eentr-un spa\u021biu mental \u0219i emo\u021bional diferit, cauz\u0103 a ne\u00een\u021belegerilor repetate (James Mottram), inabilitatea acestora de a comunica efectiv constituind premisa pentru consecin\u021bele tragice pe care ac\u021biunile acestora le au \u00een film (Paul Coughlin). Detectivul angajat de so\u021b pentru a-i ucide so\u021bia \u0219i pe amantul acesteia \u00eel omoar\u0103 pe so\u021b \u00een schimb, iubitul crede c\u0103 so\u021bia acestuia l-a ucis \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 acopere urmele, \u00een timp ce so\u021bia crede c\u0103 uciga\u0219ul este de fapt amantul. \u201cAcesta este idealul irealizabil pe care nevroticul obsedat caut\u0103 s\u0103-l ating\u0103: s\u0103 fie \u201cinclus\u201d (s\u0103 intervin\u0103 \u00eentr-o situa\u021bie), dar \u00een maniera celui \u201cdin afar\u0103\u201d, aceea a unui mediator\/ mijlocitor niciodat\u0103 pus la socoteal\u0103 cu adev\u0103rat, inclus, al\u0103turi de celelalte elemente ale situa\u021biei\u201d (Slavoj Zizek, <i>The Ticklish Subject<\/i>).<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Aceast\u0103 confuzie prezent\u0103 la nivel narativ se \u00eentemeiaz\u0103 pe o pierdere a ra\u021bionalit\u0103\u021bii, pe maniera visceral\u0103 (<i>blood<\/i>) \u00een care personajele fra\u021bilor Coen aleg s\u0103 ac\u021bioneze. Toate personajele sunt lipsite de orice fel de complexitate (<i>simple<\/i>): rela\u021bia dintre Ray \u0219i Abby poate fi redus\u0103 la componenta sexual\u0103, Julian este m\u0103cinat de suspiciunea ce frizeaz\u0103 obsesivul \u0219i patologicul, \u00een timp ce Loren Visser, detectivul, urm\u0103re\u0219te strict componenta material\u0103 a meseriei sale (lucru care \u00eel face s\u0103 treac\u0103 \u201cfiresc\u201d de la a urm\u0103ri la a ucide; \u201cdac\u0103 este pl\u0103tit\u0103 corect o fac\u201d). Ray nu \u0219tie \u0219i nici nu vrea s\u0103 \u0219tie care sunt problemele din c\u0103snicia lui Julian \u0219i Abby, tot ceea ce \u0219tie este c\u0103 a pl\u0103cut-o dintotdeauna pe Abby. Am\u00e2ndoi sunt de acord c\u0103 nu are niciun sens s\u0103 \u00eenceap\u0103 \u201cceva\u201d \u00een prezent, \u00eens\u0103, primul lucru pe care \u00eel fac mai apoi este s\u0103 \u0219i-o pun\u0103 \u00eentr-o camer\u0103 de motel. Avem prezent\u0103 aici o alt\u0103 caracteristic\u0103 definitorie \u00een crea\u021bia fra\u021bilor Coen: <b>alternan\u021ba dintre parodie\/satiric \u0219i momentele de violen\u021b\u0103 extrem\u0103<\/b>, punerea \u00een scen\u0103 a unui \u201crealism magic\u201d, ce nu necesit\u0103 \u00eenchiderea pe care o aduce cu sine verosimilulul\/ logicul (<i>International Dictionary of Film and Filmmakers<\/i>, vol 2 \u2013 Directors), un \u201crealism al crimei stilizat\u201d (Jason Holt, <i>A darker shade-realism in Neo-Noir<\/i>), ca \u0219i caracteristic\u0103 esen\u021bial\u0103 a neo-noir-ului.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><b>[2] Neo-Noir &amp; nihilism<\/b><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Confuzia narativ\u0103 se traduce \u00een ambiguitatea moral\u0103 a personajelor ce populeaz\u0103 crea\u021biile noir\/neo-noir \u0219i de la care <i>Blood Simple<\/i> nu face nici el excep\u021bie. Jean-Pierre Chartier vorbea chiar despre un \u201cpunct de vedere depravat\u201d, specific neo-noir-ului, plin de mon\u0219tri \u0219i criminali ce nu au nicio scuz\u0103 pentru ac\u021biunile lor, ce \u00eent\u0103resc o viziune pesimist\u0103, a dezgustului fa\u021b\u0103 de umanitate. Caracterizat\u0103 fiind de o disolu\u021bie a standardelor de judecat\u0103, de absen\u021ba grani\u021belor dintre adev\u0103r \u0219i minciun\u0103, dintre bine \u0219i r\u0103u, \u00een care standardele \u0219i preten\u021biile transcendente sunt subminate, \u201cturnura nihilist\u0103 \u00een neo-noir\u2026reneg\u0103 justi\u021bia, dragostea \u0219i adev\u0103rul \u00een favoarea unei estetici a crea\u021biei-de-sine\u201d (Thomas S. Hibbs, <i>The human comedy perpetuates itself: nihilism and comedy in Coen Neo-Noir<\/i>). Personajele, ce nu sunt prinse \u00een capcanele pl\u0103cerii \u0219i l\u0103comiei, \u201cpar nu at\u00e2t virtuoase c\u00e2t incapabile de complexit\u0103\u021bile viciului\u201d (Thomas S. Hibbs), un soi de sindrom Forrest Gump, \u201cbanalitatea binelui\u201d, ca punct de vedere opus celui al lui Hannah Arendt, atunci c\u00e2nd vorbea despre banalitatea r\u0103ului.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Punere \u00een scen\u0103 a \u201cmor\u021bii lui Dumnezeu\u201d, a absen\u021bei semnifica\u021biei \u0219i a haosului fundamental al existen\u021bei individuale (\u201cceva poate merge r\u0103u oric\u00e2nd\u201d), <i>neo-noir<\/i>-ul se dovede\u0219te o introducere perfect\u0103 \u00een crea\u021bia fra\u021bilor Coen, iar <i>Blood Simple <\/i>introducerea perfect\u0103 pentru <i>neo-noir<\/i>.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>(ca prin oglind\u0103) de Marius-Iulian Stancu &nbsp; [1] Neo-Noir &amp; postmodernism &nbsp; Richard Martin face distinc\u021bia \u00eentre dou\u0103 tradi\u021bii de tip neo-noir: cea de tip \u0219ablon (noir redivivus), \u00eenc\u0103rcat\u0103 de formule, interesat\u0103 de modelele narative populare ce s-au manifestat temporar (sf\u00e2r\u0219itul anilor 50, \u00eenceputul anilor 60) pe marile ecrane \u0219i \u00een forme de art\u0103 conexe, [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[48,1005,27],"tags":[30,1165,1117,60],"class_list":["post-10030","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ca-prin-oglind","category-egophobia-39-40","category-filosofie","tag-ca-prin-oglinda","tag-egophobia-39-40","tag-filosofie","tag-marius-iulian-stancu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2BM","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10030","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10030"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10030\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10031,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10030\/revisions\/10031"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10030"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10030"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10030"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}