de Ana Bazac<\/p>\n
<\/p>\n
\n <\/b><\/p>\n
\u00cen cele de p\u00e2n\u0103 acum a avut loc un vol d\u2019oiseau<\/i>[1]<\/a> deasupra unor momente istorice ale comportamentului oportunist, \u00een esen\u0163\u0103 al intelectualilor.<\/p>\n Oportunismul poate fi analizat \u015fi \u00een cheie de psihologie social\u0103<\/i> \u2013 comportament individual determinat de cauze sociale[2]<\/a> \u00een condi\u0163iile societ\u0103\u0163ilor moderne bazate pe domina\u0163ie-supunere\u00a0 \u015fi, desigur, \u00een cheie de psihologie individual\u0103<\/i>. Oportunismul este\u00a0 o solu\u0163ie de comportament individualist pentru achizi\u0163ionarea confortului psihologic \u015fi social. Dar patologia oportunismului<\/p>\n \u2013\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de la frica de angajare social\u0103, de la dedublarea moral\u0103 repetat\u0103 \u015fi neconfortabil\u0103 la pierderea sensului existen\u0163ei, a rostului propriu,<\/p>\n \u2013\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de la bucuria de a fi devenit \u201eautoritate intelectual\u0103\u201d prin conformism social[3]<\/a> la frica de a pierde pozi\u0163ia social\u0103 c\u00e2\u015ftigat\u0103,<\/p>\n \u2013\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de la sus\u0163inerea con\u015ftient\u0103 a unor privilegii de cast\u0103 (ca acelea din Evul Mediu la care m-am referit, \u015fi care reduc accesul celor de jos la \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul \u015fi condi\u0163ia de intelectual, dar, aten\u0163ie, astfel reduc\u00e2ndu-se \u015fi coeficientul de inteligen\u0163\u0103 folosit\u0103 \u00een societate) la falsa atmosfer\u0103 de critic\u0103 a situa\u0163iei,<\/p>\n \u2013\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de la contribu\u0163ia la \u201emetoda faptului \u00eemplinit\u201d[4]<\/a> prin care autoritatea politic\u0103 ajunge s\u0103 devin\u0103 ap\u0103s\u0103toare \u015fi pentru intelectualii conformi\u015fti la nepl\u0103cerea fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 autoritate,<\/p>\n \u2013\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0de la acomodarea \u00een corup\u0163ie la pervertirea moral\u0103 ce merge de la minciun\u0103 la crim\u0103\/acceptarea tuturor acestora, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t nu sunt legate nemijlocit de persoana proprie,<\/p>\n \u2013\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de la preluarea\/\u00eensu\u015firea unor valori unanim respinse sau respinse cel pu\u0163in de majorit\u0103\u0163i \u015fi de demersuri intelectuale ra\u0163ionaliste consistente la promovarea agresiv\u0103, \u00een afara dialogului ra\u0163ionalist \u015fi democratic, a acelor valori anti-umaniste \u015fi anti-ra\u0163ionaliste,<\/p>\n \u2013\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de la lingu\u015feala umil\u0103[5]<\/a> la agresivitatea[6]<\/a> ap\u0103r\u0103rii locului social \u00een care a parvenit, autoritarism p\u00e2n\u0103 la demen\u0163\u0103 \u2013<\/p>\n a cunoscut, de-a lungul timpului, \u015fi contra-r\u0103spunsuri, care, \u00een principiu, pot ajunge \u015fi ele \u00een forme patologice.<\/p>\n Defularea compensatoare[7]<\/a>, boema, romantismul paseist, spiritul rebel \u015fi critica social\u0103, evazionismul (indiferen\u0163a, pasivitatea, apatia, neangajarea, bovarismul, \u201edelirul nega\u0163iilor\u201d, dezn\u0103dejdea, debusolarea, disperarea, declasarea, autismul, \u201emelancolia, nostalgia \u015fi ironia\u201d, au intrat \u201e\u00een discursul culturii \u015ftiin\u0163ifice \u015fi literare \u00eencep\u00e2nd din 1850\u201d[8]<\/a>) constituind subiectul acesteia tocmai \u00een contextul accentu\u0103rii constr\u00e2ngerilor sociale (economice, politice, culturale) ale unui sistem funciarmente contradictoriu: cel care a proclamat isonomia<\/i> modern\u0103 \u201e\u00een sf\u00e2r\u015fit reg\u0103sit\u0103\u201d \u015fi libertatea \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, a accentuat dependen\u0163ele \u015fi \u00eenc\u0103lcarea demnit\u0103\u0163ii persoanei.<\/p>\n Problemele iscate de oportunism au devenit \u015fi devin explozive atunci c\u00e2nd se schimb\u0103 condi\u0163iile sociale care au determinat formele date\/anterioare ale oportunismului: de exemplu, trecerea de la oportunismul stalinist la oportunismul anticomunist post 1989, iar, \u00een acest ultim context, schimbarea lozincilor politice dominante \u2013 de la cele social-democrate la cele neo-liberale explicite \u2013 poate ilustra probleme care trebuie s\u0103 fie tratate \u015fi cu instrumentele filosofiei dar \u015fi cu cele ale psihologiei. Iar dac\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 bolile psihice sunt cu prec\u0103dere boli ale intelectualilor, boli rezultate \u00een urma a) con\u015ftientiz\u0103rii antagonismelor ireductibile dintre valorile consistente ale cinstei \u015fi respect\u0103rii libert\u0103\u0163ilor \u015fi, pe de alt\u0103 parte, \u00eenc\u0103lcarea acestor valori ca \u015fi b) a dep\u0103\u015firii pragului de suportabilitate a acestor antagonisme, dup\u0103 cum, desigur, bolile psihice se generalizeaz\u0103 \u00een perioade de criz\u0103 societal\u0103 \u2013 ca acum \u2013 rezult\u0103 c\u0103 preocuparea pentru un concept at\u00e2t de inconfortabil ca oportunismul politic (\u015fi constr\u00e2ngerile la oportunism) nu este deloc de neglijat.<\/p>\n <\/p>\n Perspectiva din acest articol nu a relevat o pozi\u0163ie lipsit\u0103 de generozitate fa\u0163\u0103 de opiniile politice contrare celor profesate de c\u0103tre intelectualii non-conformi\u015fti care au purtat steagul drepturilor omului, umanismului \u015fi respectului demnit\u0103\u0163ii fiec\u0103rui om \u00een \u00eentreaga istorie modern\u0103. Pun\u00e2nd \u00eentrebarea: De ce exist\u0103 oportunismul intelectualilor ?, \u015fi eviden\u0163iind faptul c\u0103 oportunismul intelectualilor a fost \u015fi este determinat de calitatea lor \u00een cadrul structurii sociale \u2013 deci de lupta pentru a-\u015fi p\u0103stra autoritatea \u00een spa\u0163iul intelectual \u015fi social cu toate avantajele ce decurg de aici prin alinierea la rela\u0163iile de putere, \u00een sensul structural al acestora de raporturi de domina\u0163ie supunere, \u015fi nu neap\u0103rat \u00een sensul conjunctural al alinierii la unii sau la al\u0163i purt\u0103tori ai acestor rela\u0163ii, am c\u0103utat s\u0103 nu reduc ofertele intelectualilor la un aspect, s\u0103 v\u0103d complexitatea problemelor \u015fi ofertelor intelectualilor, s\u0103 nu ofer prejudec\u0103\u0163i ci s\u0103 pun sub semnul \u00eentreb\u0103rii toate felurile de prejudec\u0103\u0163i. Aceasta \u00eenseamn\u0103, dup\u0103 opinia mea, generozitate, adic\u0103 cercetare \u015ftiin\u0163ific\u0103.<\/p>\n <\/p>\n Con\u015ftiin\u0163a semnifica\u0163iilor unor fenomene nu apare de la \u00eenceputul acestora, sau, cel pu\u0163in, nu \u00een \u00eentregimea sa rotund\u0103. Ci numai dup\u0103 ce acel fenomen s-a dezvoltat, ba chiar a \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, suficient ca oamenii s\u0103 poat\u0103 s\u0103 aib\u0103 o imagine a leg\u0103turilor, a dialecticii continuitate-discontinuitate. Ast\u0103zi, a reflecta asupra oportunismului intelectualilor este nu doar necesar ci \u015fi posibil. Con\u015ftiin\u0163a oportunismului intelectualilor este o arm\u0103 de lupt\u0103 nu numai \u00eempotriva oportunismului ci \u015fi \u00eempotriva fenomenelor care au generat prezum\u0163iile \u201emetafizice\u201d ale oportunismului intelectualilor. Critica oportunismului intelectualilor este o form\u0103 de lupt\u0103 politic\u0103.<\/p>\n <\/p>\n Critica oric\u0103rui oportunism este necesar\u0103, fire\u015fte. Ea are loc \u00een cadrul analizei etice ce descrie tr\u0103s\u0103turi generale ale valorilor \u015fi comportamentelor \u015fi urc\u0103 la registrul normativ al prescrierii celor dezirabile. Dar perspectiva de filosofie social\u0103, ce inser\u0103 dezbaterea etic\u0103 \u00een structura social\u0103 \u015fi d\u0103 culoare concret\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103rilor morale prin concentrarea asupra purt\u0103torilor sociali ai valorilor, este mai st\u00e2njenitoare \u015fi mai necesar\u0103 dec\u00e2t etica. Dup\u0103 cum se \u015ftie, nici analiza etic\u0103 nu este abundent\u0103 \u2013 necum popular\u0103 \u2013 \u00een perioadele de criz\u0103 social\u0103: de exemplu, de 23 de ani locul acestei analize a fost preluat de\u2026\u201detica afacerilor\u201d. Cu at\u00e2t mai pu\u0163in practicat\u0103 este filosofia social\u0103 ce, de pild\u0103, eviden\u0163iaz\u0103 tendin\u0163e de comportament ale grupurilor sociale \u00een raporturile lor concrete. Oportunismul a ap\u0103rut \u00een lucrarea de fa\u0163\u0103 drept o tendin\u0163\u0103 istoric\u0103<\/i> definitorie a celor din sfera, definit\u0103 acum economic a, serviciilor, de a se alinia \u015fi de a-\u015fi justifica alinierea la comandamentele categoriilor de\u0163in\u0103toare de putere: din moment ce oamenii ocupa\u0163i \u00een aceast\u0103 sfer\u0103 depindeau de aceste categorii, medierea pe care ei o f\u0103ceau \u00eentre clasele st\u0103p\u00e2nitoare \u015fi cele lucr\u0103toare (\u00een munca fizic\u0103) a fost mereu \u00een favoarea primelor. Iar intelectualii, constitui\u0163i \u00een categorie social\u0103 odat\u0103 cu modernitatea, \u015fi-au asumat tocmai rolul de a legitima <\/i>\u015fi \u00eent\u0103ri<\/i> raporturile de putere \u015fi, astfel, au devenit inerent purt\u0103torii cei mai vizibili ai oportunismului. (Modelele celebre de comportament lingu\u015fitor din literatur\u0103, de la acel personaj din Dickens, deja citat, la figurile de arivi\u015fti din Rom\u00e2nia sau Rusia secolului al XIX-lea, nu infirm\u0103 teza de mai sus: c\u0103ci odat\u0103 scopul atins, averea \u015fi pozi\u0163ia social\u0103 cucerite, nu servilismul, ci lipsa de scrupule agresiv\u0103 a devenit tr\u0103s\u0103tura determinant\u0103 a burgheziei, f\u0103r\u0103 de care tenacitatea spiritului activ nu ar fi dus la cucerirea capitalist\u0103 a lumii).<\/p>\n Critica puterii \u015fi \u00eendep\u0103rtarea de pozi\u0163ia conformist\u0103 au fost caracteristice intelectualilor mai degrab\u0103 \u00een perioade de criz\u0103 societal\u0103: atunci mul\u0163i dintre ei au reflectat epuizarea vechilor elemente de legitimare \u015fi le-au dat glas; ba, mai mult, au construit \u015fi alternative de valori \u015fi de modele societale.<\/p>\n Perioada actual\u0103 din istoria lumii \u2013 care nu s-a \u201esf\u00e2r\u015fit\u201d \u2013 este extrem de interesant\u0103 \u015fi din punctul de vedere al comportamentului intelectualilor. Dar el trebuie legat de schimb\u0103rile obiective ale tehnologiei, productivit\u0103\u0163ii, muncii. Revolu\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103-tehnic\u0103 actual\u0103 (inclusiv cea din domeniul informa\u0163iei \u015fi comunic\u0103rii), intelectualizarea muncii \u015fi dispari\u0163ia diviziunii sociale dintre munca fizic\u0103 \u015fi cea intelectual\u0103, toate acestea fac ca un num\u0103r din ce \u00een ce mai mare de oameni s\u0103 deprind\u0103 modul de a g\u00e2ndi critic \u015fi liber, non-conformist. Acela\u015fi proces are loc \u015fi la nivelul intelectualilor. Dar ritmul \u00een care oamenii \u00een general ajung la con\u015ftiin\u0163a de sine, ca s\u0103 preiau termenul lui Hegel, este alert: pe m\u0103sura ritmului prefacerilor obiective. Dup\u0103 cum, \u00een acela\u015fi timp, este vizibil\u0103 \u2013 inclusiv la nivelul intelectualilor<\/i> \u2013 iner\u0163ia vechilor deprinderi de \u201ea nu-\u015fi bate capul\u201d, de evadare \u00een lumi \u015fi problematici colaterale, de \u201eneutralitate\u201d, de a nu vedea realitatea ci cli\u015feele comode despre ea, de a nu duce ra\u0163ionamentele p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u015fi astfel, de a nu lega lucrurile. Este vorba, desigur, de alienare <\/i>\u00a0a tuturor categoriilor sociale (Marx): dar atunci c\u00e2nd glasul intelectualilor persevereaz\u0103 agresiv, c\u00e2nd ei \u00ee\u015fi asum\u0103 cu obstina\u0163ie func\u0163ia de laudatores tempori acti<\/i>, ceea ce sare \u00een ochi este oportunismul <\/i>lor vis \u00e0 vis <\/i>de nedumerirea, triste\u0163ea, revolta timid\u0103 \u015fi t\u0103cerea \u201eoamenilor simpli\u201d, adic\u0103 de sinceritatea <\/i>acestora.<\/p>\n A avea instrumente intelectuale \u015fi a nu le folosi: nocivitatea oportunismului \u00een sfera cunoa\u015fterii este evident\u0103, c\u0103ci ce \u00eenseamn\u0103 altceva a nu merge cu ra\u0163ionamentele p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, a fragmenta realitatea, a nu uni lucrurile, dec\u00e2t fr\u00e2narea \u00een\u0163elegerii?<\/p>\n De aceea, a vorbi \u00een general despre oportunism \u2013 \u00een maniera abstract\u0103 a eticii \u2013 \u015fi nu despre oportunismul concret al unor categorii sociale nu ne ajut\u0103 defel s\u0103 sesiz\u0103m situa\u0163iile concrete, ci doar s\u0103 continu\u0103m s\u0103 plutim \u00een tiparul perimat al rupturii dintre via\u0163a real\u0103 \u015fi lumea imaginat\u0103 a teoriilor.<\/p>\n \u00cen sf\u00e2r\u015fit, \u00a0a vorbi concret despre oportunismul intelectualilor[9]<\/a>, mai grav dec\u00e2t al non-intelectualilor, \u00eenseamn\u0103 \u015fi a fi mai sensibili nu doar fa\u0163\u0103 de valori, ci \u015fi fa\u0163\u0103 de aspectele relevate de oportunismul \u201ecelor cu carte\u201d: nu doar cel de imoralitate ci \u015fi cel de incompeten\u0163\u0103. Nu este astfel \u201eproductiv\u0103\u201d discu\u0163ia despre oportunismul intelectualilor?<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n [1]<\/a> Cu \u201eVillon \u015fi Erasm despre oportunismul intelectualilor\u201d, EgoPHobia #<\/i>32, 2011, http:\/\/egophobia.ro\/?p=7353<\/a>, acest serial despre problema oportunismului intelectualilor a ajuns la episodul al VII-lea.<\/p>\n<\/div>\n [2]<\/a> C\u0103t\u0103lin D\u00eer\u0163u, \u201eInfluen\u0163e ale factorilor psihosociali asupra structurilor de personalitate\u201d, \u00een Psihologia social\u0103<\/i>, Buletinul laboratorului \u201ePsihologia c\u00e2mpului social\u201d, Univ. \u201eAl. I. Cuza\u201d, Ia\u015fi, nr. 12\/2003: \u201e\u00een ciuda tendin\u0163elor pe care le au psihologii personalit\u0103\u0163ii de a accentua rolul factorilor interni \u00een determinarea comportamentului, ei nu pot evita s\u0103 se refere chiar \u015fi numai implicit la rolul important pe care-l joac\u0103 factorii sociali, situa\u0163ionali \u00een determinarea aceluia\u015fi comportament\u201d, p. 129.<\/p>\n<\/div>\n [3]<\/a> Mai ales \u00een \u0163\u0103rile slab dezvoltate \u015fi cu tradi\u0163ie birocratic\u0103, a\u015fa cum este Rom\u00e2nia.<\/p>\n<\/div>\n [4]<\/a> Vezi Mills, op. cit<\/i>., p. 81.<\/p>\n<\/div>\n [5]<\/a> Vezi, \u00een literatur\u0103, clasicul model Uriah Heep, din Dickens, David Copperfield<\/i> (1849-1850).<\/p>\n<\/div>\n [6]<\/a> Vezi \u201eagresivitatea premeditat\u0103\u201d la Nicolae Mitrofan, Agresivitatea,<\/i> \u00een vol. Psihologie social\u0103.\u00a0 Aspecte contemporane,<\/i> ed. cit., p. 429.<\/p>\n<\/div>\n [7]<\/a> Vezi realizarea unor piramide de substitu\u0163ie<\/i> a autorit\u0103\u0163ii intelectuale reale, \u015fi la Iren\u00e4us Eibl-Eibesfeldt, op. cit.<\/i>, p. 116.<\/p>\n<\/div>\n [8]<\/a> Jean Starobinski, Melancolie, nostalgie, ironie<\/i> (1963, 1966, 1977, 1982, 1983, 1984, 1985), trad. Angela Martin, selec\u0163ia textelor \u015fi prefa\u0163\u0103 de Mircea Martin, Bucure\u015fti, Meridiane 1993.<\/p>\n Vezi \u015fi Ana Bazac, \u201ePower and sentiments. Introduction to a research about the power of nostalgia\u201d, Romanian review of political science and international relations<\/i>, 2, 2007, On Power, pp.75-89.<\/p>\n<\/div>\n [9]<\/a> Vezi \u015fi Ana Bazac, \u201eCe fel de intelectuali publici? \u201ealternativele\u201d \u201eelitei\u201d\u201d, EgoPHobia #<\/i>28, 18 septembrie 2010,\u00a0 \u00a0<\/b>http:\/\/egophobia.ro\/revista\/?p=5413<\/a><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Ana Bazac \u00cen cele de p\u00e2n\u0103 acum a avut loc un vol d\u2019oiseau[1] deasupra unor momente istorice ale comportamentului oportunist, \u00een esen\u0163\u0103 al intelectualilor. Oportunismul poate fi analizat \u015fi \u00een cheie de psihologie social\u0103 \u2013 comportament individual determinat de cauze sociale[2] \u00een condi\u0163iile societ\u0103\u0163ilor moderne bazate pe domina\u0163ie-supunere\u00a0 \u015fi, desigur, \u00een cheie de […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1005,27],"tags":[613,1165,1117],"class_list":["post-10052","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-39-40","category-filosofie","tag-ana-bazac","tag-egophobia-39-40","tag-filosofie"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2C8","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10052","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10052"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10052\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10053,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10052\/revisions\/10053"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10052"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10052"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10052"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
<\/p>\n
\n