de Claudia Ene<\/p>\n
\u00a0<\/b><\/p>\n
<\/p>\n
\nExist\u0103 o legend\u0103 urban\u0103 despre un pitic ce iubea apa. Iubea s\u0103 fac\u0103 baie, iubea \u00eenotul, \u00eei admira de la distan\u0163\u0103 pe cei care se pricepeau at\u00e2t de bine s\u0103 pescuiasc\u0103 mormoloci. Despre m\u0103rimea piticului nu exist\u0103 referin\u0163e exacte, ci doar repere – era \u00eendeajuns de mic ca s\u0103 fac\u0103 baie \u00eentr-un ibric. Le prefera de obicei pe cele de p\u0103m\u00e2nt, \u00een timp ce ibricele de metal \u00eei provocau o senza\u0163ie de g\u00e2dileal\u0103 (\u015fi \u015ftie toat\u0103 lumea c\u00e2t de alergici sunt piticii la a\u015fa ceva). \u00ce\u015fi procurase de pe pia\u0163a neagr\u0103 un ibric vintage, cu model floral \u00eentr-un stil simbolist. Mare amator de art\u0103, piticul \u00ee\u015fi decorase to\u0163i pere\u0163ii exteriori ai ibricului \u00een care locuia \u015fi \u00een care deseori \u00eenota. Avea picturi din curentul suprarealist, romantic, dadaist, minimalist \u015fi impresionist.
\nNu trecea o zi f\u0103r\u0103 s\u0103 le admire ca \u015fi cum el \u00eensu\u015fi le-ar fi pictat cu mult\u0103 migal\u0103 \u015fi dragoste. Apoi, lu\u00e2ndu-\u015fi costumul de baie din colec\u0163ia \u201cFan Alb\u0103-ca-Z\u0103pada\u201d, se arunca lini\u015ftit \u00een ibricul umplut p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate cu ap\u0103 c\u0103ldu\u0163\u0103, \u00een care a\u015feza, \u00een func\u0163ie de stare, plicule\u0163e cu ceai verde, de tei, negru sau de mu\u015fe\u0163el. Alegerea esen\u0163elor era foarte important\u0103 pentru piticul bipolar, pe care teiul \u00eel lini\u015ftea complet, \u00een timp ce ceaiul verde \u00eei d\u0103dea \u00eenchipuiri psihedelice.<\/p>\n
\u00cen ziua despre care insist s\u0103 v\u0103 povestesc piticul tocmai se \u00eentorsese de la o licita\u0163ie de unde ob\u0163inuse la un pre\u0163 de \u015fapte cutii de ceai o pictur\u0103 de-a lui Salvador Dali, la scar\u0103 foarte mic\u0103. Nu era prima oar\u0103 c\u00e2nd participa la o licita\u0163ie de acest gen – toate celelalte picturi fuseser\u0103 achizi\u0163ionate la fel, la pre\u0163uri destul de variate, exprimate \u00een ceai. \u015ei nici nu era prima oar\u0103 c\u00e2nd se r\u0103zboia cu o pitic\u0103 blond\u0103 pentru picturi at\u00e2t de valoroase. Pitica aceea \u00eei fusese un rival demn de luat \u00een seam\u0103, a\u015fa c\u0103 micul amator de art\u0103 o invit\u0103 \u00eentr-o zi s\u0103 treac\u0103 pe la ibricul lui. Aflase c\u0103 rivala – c\u0103reia \u00eei voi atribui prescurtarea R. pentru a nu produce drame, \u00een caz c\u0103 legenda se dovede\u015fte a fi \u00eent\u00e2mplare adev\u0103rat\u0103 – locuia \u00eentr-o conserv\u0103 de pe\u015fte, ce apar\u0163inuse bunicii sale. Piticul – pe care \u00eel voi numi de-aici \u00eencolo Ludo, datorit\u0103 aspectului s\u0103u juc\u0103u\u015f – r\u0103mase de altfel perplex la toate povestirile \u015fi dest\u0103inuirile pe care i le f\u0103cuse R., de la amintiri din copil\u0103rie \u015fi p\u00e2n\u0103 la cump\u0103rarea primei cutii de chibrituri. Petrecur\u0103 astfel mai bine de 7 zile \u015fi 7 nop\u0163i, discut\u00e2nd c\u00e2te-n Lun\u0103 \u015fi \u00een stele, b\u00e2nd ceai \u015fi m\u00e2nc\u00e2nd boabe de maz\u0103re. Nu a fost deloc o surpriz\u0103 c\u00e2nd Ludo \u015fi R. s-au \u00eendr\u0103gostit iremediabil unul de cel\u0103lalt dup\u0103 numai o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de palavre \u015fi r\u00e2sete. R. \u00eel g\u0103sea carismatic \u015fi dibace, Ludo o vedea ambi\u0163ioas\u0103 \u015fi vioaie. Aveau acelea\u015fi gusturi \u00een materie de art\u0103, ceaiuri \u015fi conserve cu maz\u0103re a\u015fa c\u0103, bine\u00een\u0163eles, \u015fi-au jurat iubire etern\u0103, sau m\u0103car p\u00e2n\u0103 la cr\u0103parea ibricului.<\/p>\n
Ludo se sim\u0163ea \u00een al nou\u0103lea cer. Petrecuse cu R. mai bine de cinci ani pitice\u015fti plini de iubire, echivalentul a trei zile pe care le tr\u0103ie\u015fte un\u00a0Homo Sapiens Sapiens<\/i>, ceea ce era enorm pentru un pitic. Se iubeau \u00een ne\u015ftire pe buza ibricului, pe coada acestuia, \u00een\u0103untrul s\u0103u, \u00een afara sa. R. devenea pe zi ce trece mai frumoas\u0103 \u00een ochii lui Ludo, p\u00e2n\u0103 \u00een ziua \u00een care a disp\u0103rut subit. De fapt, nu, am s\u0103rit prea repede la acest fapt. \u00centr-o variant\u0103 mai lung\u0103 \u015fi la fel de adev\u0103rat\u0103, R. \u00eel iubea \u015fi ea nespus de mult la r\u00e2ndul s\u0103u. \u00ce\u015fi proiectase toate planurile de viitor \u00een ochii lui, probabil c\u0103 \u015fi-ar fi dat \u00eentreaga zestre (care cuprindea conserva de pe\u015fte, o furculi\u0163\u0103 folosit\u0103 pe post de tobogan \u015fi c\u00e2teva haine) doar ca s\u0103-i fie al\u0103turi. Din fericire n-a f\u0103cut-o, pentru c\u0103 ar fi r\u0103mas \u015fi f\u0103r\u0103 zestre, \u015fi f\u0103r\u0103 Ludo. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u0103 R. a cunoscut la o licita\u0163ie din Vest un pitic francez, cu musta\u0163a lui Dali \u015fi expresivitatea lui Van Gogh. Nu i-ar fi ajuns ani \u00eentregi de\u00a0Homo Sapiens Sapiens<\/i>\u00a0s\u0103-\u015fi explice sentimentele fa\u0163\u0103 de acest pitic francez – pe care cititorii ar trebui s\u0103-l porecleasc\u0103 dup\u0103 bunul plac – dar nici sentimentele care i-au r\u0103mas pentru Ludo dup\u0103 aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire. Cu toate acestea, ar fi putut foarte bine s\u0103 explice motivele pentru care, \u00eentr-o zi, a p\u0103r\u0103sit pur \u015fi simplu ibricul lui Ludo.<\/p>\n
\u201cIubitule, s\u0103 m\u0103 ier\u0163i dac\u0103 socote\u015fti c\u0103 \u0163i-am gre\u015fit cu ceva \u00eentr-adev\u0103r. Dar eu nu cred c\u0103 am gre\u015fit, pur \u015fi simplu mi-am ascultat inima. Iar inima a decis. Ai grij\u0103 de tine, ai grij\u0103 de picturi, de ibric…<\/i>\u00a0<\/i>
\n
\n\u00ce\u0163i las colec\u0163ia mea de tablouri, sunt sigur\u0103 c\u0103 le vei admira nespus \u015fi \u00een lipsa mea. \u015ei dac\u0103 nu o vei face, b\u0103nuiesc c\u0103 e \u00een regul\u0103 dac\u0103 le arunci \u00een ap\u0103 clocotit\u0103. Mie mi-e totuna. Voi r\u0103m\u00e2ne a ta mereu, p\u00e2n\u0103 ce ibricul va cr\u0103pa pentru totdeauna.\u201d<\/i><\/p>\n
Primul impuls al lui Ludo fu s\u0103 rup\u0103 col\u0163ul de \u015ferve\u0163el pe care scrisese R. ultima sa scrisoare c\u0103tre el. Al doilea impuls \u00eel \u00eendemn\u0103 s\u0103 n-o fac\u0103. C\u00e2nd al treilea impuls se preg\u0103tea s\u0103 plece de la surs\u0103, Ludo deja rupsese scrisoarea.<\/p>\n
Apoi pl\u00e2nse.<\/p>\n
Pl\u00e2nse 3 zile doar ca s\u0103 r\u00e2d\u0103 ca un maniac 3 nop\u0163i. Tablourile r\u0103mase \u00een urma lui R. z\u0103ceau undeva \u00eentr-o conserv\u0103 de maz\u0103re, departe de ochii lui Ludo. G\u00e2ndea lucruri murdare la adresa lui R., de care \u00eei era ru\u015fine \u00een secunda urm\u0103toare. Apoi totul se risipea \u015fi pl\u00e2ngea iar. Noaptea nu mai putea s\u0103 doarm\u0103. \u00centr-una dintre ele vis\u0103 doar ape tulburi, probabil aromate de un plicule\u0163 de ceai, care parc\u0103 \u00eel chemau. Miroseau a eliberare, a ceva superior lumii obi\u015fnuite. C\u00e2nd se trezi, Ludo \u015ftia exact ce avea de f\u0103cut.<\/p>\n
Transpirase at\u00e2t de r\u0103u \u00eenc\u00e2t sim\u0163ea nevoia unei b\u0103i. Umplu ibricul p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate \u015fi s\u0103ri cu capul \u00eenainte, preg\u0103tit. \u00cenot\u0103 circa 10 minute, ie\u015fi la suprafa\u0163\u0103, \u00eenot\u0103 din nou la fundul ibricului, ie\u015fi, url\u0103. Era at\u00e2t de singur \u00eenc\u00e2t propria umbr\u0103 p\u0103rea s\u0103 fie un musafir nepoftit. Plicule\u0163ul de ceai de tei ar trebui s\u0103-l lini\u015fteasc\u0103… Da, totul va fi mult mai bine dup\u0103 baia asta…<\/p>\n
Adormi \u00een ibric \u015fi vis\u0103 frumos pentru prima oar\u0103 \u00eentr-o lun\u0103. Se visa undeva la un b\u00e2lci, vara. Se rotea nebune\u015fte \u00eentr-un carusel, apoi deodat\u0103 m\u00e2nca vat\u0103 de zah\u0103r pe b\u0103\u0163, apoi ceva se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi p\u0103r\u0103si b\u00e2lciul. Ajunse pe o uli\u0163\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103. Nu era nici \u0163ipenie de pitic, nici m\u0103car o floare pe marginea drumului. Ludo \u00eencepu s\u0103 alerge, uit\u00e2ndu-se la casele \u00een\u015firate de-a lungul uli\u0163ei. Nicio lumin\u0103 nu era aprins\u0103. Apoi, dintr-o dat\u0103, nu mai sim\u0163i sub picioare nimic. Zbura. Aerul respirabil se rarefiase. Parc\u0103 se \u00eeneca cu c\u00e2t urca mai sus. Nu se putea opri, nici nu avea rost s\u0103 mai \u00eencerce s\u0103 coboare \u00eenapoi pe uli\u0163\u0103. \u00cen n\u0103ri nu mai sim\u0163ea dec\u00e2t aroma florilor de tei, iar \u00een urechi \u00eel invadase o ap\u0103 c\u0103ldu\u0163\u0103, ca cea din ibricul \u00een care f\u0103cuse baie de at\u00e2tea ori \u00eentr-o via\u0163\u0103 anterioar\u0103.<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Claudia Ene \u00a0 Exist\u0103 o legend\u0103 urban\u0103 despre un pitic ce iubea apa. Iubea s\u0103 fac\u0103 baie, iubea \u00eenotul, \u00eei admira de la distan\u0163\u0103 pe cei care se pricepeau at\u00e2t de bine s\u0103 pescuiasc\u0103 mormoloci. Despre m\u0103rimea piticului nu exist\u0103 referin\u0163e exacte, ci doar repere – era \u00eendeajuns de mic ca s\u0103 fac\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1005,15],"tags":[1008,1165,1115],"class_list":["post-10059","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-39-40","category-proza","tag-claudia-ene","tag-egophobia-39-40","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Cf","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10059","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10059"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10059\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10060,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10059\/revisions\/10060"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10059"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10059"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10059"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}