de \u015etefan Avram\n<\/p>\n
\u00a0<\/b><\/p>\n
\u00a0<\/b><\/p>\n
\nCapitolul 1<\/b><\/p>\n
Miros de putregai. Miros de mucegai. Miros de sulf ars. Mirosurile decaden\u0163ei umane. Atunci c\u00e2nd ajungi la fundul sc\u0103rii sociale, la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii ce caracterizeaz\u0103 o fiin\u0163\u0103 uman\u0103, le sim\u0163i peste tot. \u00cen baie, in bucat\u0103rie, diminea\u0163a devreme c\u00e2nd de abia te treze\u015fti. Nu trebuie s\u0103 \u00ee\u0163i mai deschizi ochii ca s\u0103 \u015ftii c\u0103\u2026 \u00ee\u0163i place aici. \u00cen locul blestema\u0163ilor, unde se adun\u0103 cei care nu mai au speran\u0163e, vise, prieteni sau un\u00a0 scop \u00een via\u0163\u0103. Aici totul e mai simplu, f\u0103r\u0103 complica\u0163iile vie\u0163ii, f\u0103r\u0103 prietenii care te luau la mi\u015fto, f\u0103r\u0103 sentimente; e\u0219ti doar o carcas\u0103 de om. Atunci c\u00e2nd lumea \u021bi-e distrus\u0103, p\u0103m\u00e2ntul ars de radia\u0163iile unei bombe nucleare, carnea rupt\u0103 de pe oase de valul de c\u0103ldur\u0103 provenit de\u00a0 la explozie, sim\u0163i o raz\u0103 de claritate. Vezi realitatea ta ca realitatea tuturor. Aici, \u00een singur\u0103tate, te reg\u0103se\u015fti \u015fi nu te mai ag\u0103\u0163i de orice speran\u0163\u0103 de\u015fart\u0103. Te vezi a\u015fa cum e\u015fti: o fiin\u0163\u0103 cu con\u015ftiin\u0163\u0103, un animal ce a supravie\u0163uit. Aici, \u00een singur\u0103tatea mor\u0163ii, \u00ee\u0163i g\u0103se\u015fti pacea interioar\u0103 \u015fi ajungi un zeu.<\/p>\n
Cine m\u0103 vede nu \u015ftie ce s\u0103 cread\u0103. Faptul c\u0103 stau aici, \u00een zona blestemat\u0103, m-a schimbat. Fizic. Psihic. Emo\u0163ional. Primele luni nu a fost asa grele. G\u0103seai m\u00e2ncare peste tot, sticle cu ap\u0103, chiar \u015fi butelii cu gaz. De 20 de ani \u00eemi t\u00e2r\u0103sc existen\u0163a aici. Nu mai am nimic. Nici familie, nici prieteni, nici m\u0103car un corp care s\u0103 aminteasc\u0103 de omul care eram. Dar nu vreau s\u0103 mor. Nu \u00eenc\u0103. Nu a\u015fa.<\/p>\n
Tr\u0103iesc \u00een ironie. Ironia mor\u0163ii \u015fi ironia creatorului. Da, eu am creat zona blestema\u0163ilor. Geniul meu neast\u00e2mp\u0103rat. Dorin\u0163a de a cunoa\u015fte totul. Omul din mine care vroia s\u0103 devin\u0103 zeu. Ei bine, am devenit un zeu. Zeu distrugerii, aduc\u0103torul de blesteme, distrug\u0103torul de lumi, arz\u0103torul de suflete.<\/p>\n
Nu eram naiv. \u015etiam c\u0103 cercet\u0103rile mele vor aduce doar moarte, dar trebuia s\u0103 \u015ftiu. S\u0103 cunosc. Dintre toate tehnologiile existente \u015fi dintre toate cunoa\u015fterile rasei umane, le-am ales pe acelea care ucid. Fisiunea nuclear\u0103, Ebola, acizi organici. Dar c\u00e2t de crud\u0103 e soarta. Un mic am\u0103nunt trecut cu vederea. Doar o pat\u0103 pe c\u0103ma\u015fa mea. Distrus. Laboratorul meu distrus! V\u0103zut de la distan\u0163\u0103, era cel mai frumos lucru pe care l-am v\u0103zut vreodat\u0103. Ironic. Cele mai ucig\u0103toare tehnologii au dus doar la crearea unei explozii multicolore. Fiului meu i-ar fi pl\u0103cut. \u015ei so\u0163iei mele. Din fericire, sau din p\u0103cate, ei erau la mii de kilometrii distan\u0163\u0103.<\/p>\n
Rasa uman\u0103 nu iart\u0103. Fereasc\u0103 zeii! Ave\u0163i impresia c\u0103 pute\u0163i judeca pe cineva. Nimeni nu v\u0103 d\u0103 dreptul, dar voi vi-l lua\u0163i singuri. Judec\u0103torului i s-a p\u0103rut poate amuzant s\u0103 m\u0103 trimit\u0103 \u00een locul pe care l-am creat. Zona blestema\u0163ilor. Nu aveam ce face. M-a\u0163i prins cu lan\u0163urile voastre, m-a\u0163i b\u0103tut cu bastoanele voastre, m-a\u0163i \u00eenl\u0103n\u0163uit \u00een \u00eenchisorile voastre. De ce? Pentru c\u0103 am cutezat s\u0103 fiu mai mult dec\u00e2t un om. Pentru c\u0103 am cutezat s\u0103-mi iau propria evolu\u0163ie \u00een m\u00e2inile mele.<\/p>\n
Acum stau \u015fi privesc prin cei 4 ochi \u00eenc\u0103perea care \u00eenainte era camera mea. \u015ei acum \u00eemi v\u0103d biblioteca, plin\u0103 de c\u0103r\u0163i. Dulapul cu haine. Paltonul meu negru pe care \u00eel purtam tot timpul c\u00e2nd m\u0103 duceam la munc\u0103. Poza cu familia mea. Acum e doar o ruin\u0103. Ca toat\u0103 casa de altfel. O cas\u0103 care era un c\u0103min pentru o familie ca oricare alta, acum ajuns\u0103 locul de ascuns al unui monstru, a\u015fa cum m\u0103 categorisi\u0163i voi. M-a\u0163i h\u0103ituit ani \u00eentregi c\u00e2nd a\u0163i vazut c\u0103 nu am murit. Ce mai r\u00e2deam de voi, cu ma\u015finile voastre, cu m\u0103\u015ftile de gaz pe figuri \u015fi cu armele \u00een m\u00e2n\u0103. Nu a\u0163i reu\u015fit dec\u00e2t s\u0103 muri\u0163i. Eu am creat Zona. Eu o controlez.<\/p>\n
Prima dat\u0103 a fost ciudat. Puteam s\u0103 controlez un c\u00e2ine care murise de o form\u0103 evoluat\u0103 de Ebola. Era ca \u015fi cum aveam dou\u0103 con\u015ftiin\u0163e, eu \u015fi c\u00e2inele. Abia dup\u0103 ce i-am sf\u00e2rtecat jugulara soldatului, control\u00e2nd c\u00e2inele mort, mi-am dat seama. Noi eram o fiin\u0163\u0103, chiar dac\u0103 el era mort. Nu \u015ftiam cum s\u0103 explic \u00eent\u00e2mplarea, nici acum nu pot. Dar \u015ftiam c\u0103 nu mai eram om. \u015etiam c\u0103 e putere ce sim\u021beam. \u00cen cur\u00e2nd controlam o hait\u0103 de javre moarte. Le trimiteam cu mintea pe str\u0103zi, \u00een timp ce dormeam. V\u00e2nam solda\u0163ii care vroiau cu at\u00e2ta ardoare s\u0103 m\u0103 omoare. C\u00e2\u0163i dintre ei nu s-au \u00eentors la familii acas\u0103? C\u00e2\u0163i dintre ei nu au reu\u015fit s\u0103 vad\u0103 cum e s\u0103 fii tat\u0103? Sau so\u0163? Doar nu crede\u021bi c\u0103 mi-a sc\u0103pat vreunul.<\/p>\n
Celulele le controlam mai u\u015for. Totul a \u00eenceput de la un lucru ne\u00eensemnat. O t\u0103ietur\u0103. \u00cen c\u00e2teva secunde mi-am \u00eenchis rana de parc\u0103 a\u015f fi f\u0103cut asta constant de vreun veac. M-am pus pe experimentat. Am creat forme noi de via\u0163\u0103. Fiin\u0163e ciudate, f\u0103r\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103, controlate de mine. Pisici doar cu mu\u015fchii pe oase \u015fi cu smocuri de blan\u0103 care le foloseam s\u0103 depisteze inamicul, \u015fobolani care explodau \u00eentr-o jerb\u0103 de sucuri gastrice topind fe\u0163e \u015fi membre \u015fi, cea mai mare realizare a mea, miriapozi care intrau \u00een oameni devor\u00e2nd m\u0103duva din oase p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd inamicul ori murea, ori se pr\u0103bu\u015fea la p\u0103m\u00e2nt imobilizat \u015fi l\u0103sat s\u0103 putrezeasc\u0103 de viu. Asta era r\u0103zbunarea mea fa\u0163\u0103 de umanitate. De asemenea, am \u00eencercat s\u0103 creez noi rase de oameni, dar eram prea sl\u0103bit. Creierul meu nu putea s\u0103 proceseze at\u00e2tea genoame. Atunci m-a izbit ideea. De ce s\u0103 nu-mi m\u0103resc capacitatea cranian\u0103? Pot face asta. O voi face.<\/p>\n
<\/p>\n
Capitolul 2<\/b><\/p>\n
Creierul uman. Cel mai misterios organ \u015fi totodat\u0103 cel mai vulnerabil. Func\u0163ioneaz\u0103 pe impulsuri electrice, stocheaz\u0103 toate datele acumulate de o via\u0163\u0103 de experien\u0163e. Locul sufletului. Dar cum \u00ee\u0163i m\u0103re\u015fti capacitatea cranian\u0103? Nimeni nu a \u00eencercat, dar \u00een fond se pare c\u0103 nimeni nu a vrut.<\/p>\n
Nu \u015ftiu cum o chema. Am \u00eent\u00e2lnit-o \u00eentr-una din plimb\u0103rile mele de g\u00e2ndire. Era brunet\u0103, avea p\u0103rul lung \u015fi tenul alb. Prima dat\u0103 am crezut c\u0103 sunt de vin\u0103 chimicalele din aer. Era un om, iar eu m\u0103 uitam la ea ca la o prad\u0103. Pu\u0163in \u015ftia ea c\u0103 de fapt asta era. O prad\u0103 pentru pr\u0103d\u0103torul din mine. Nu am \u00eencercat s\u0103-i fac nimic \u00een primele zile. Nu vorbeam, dar ne \u00een\u0163elegeam din priviri. Chiar \u0163ineam la ea. \u00cei d\u0103deam mai mult\u0103 m\u00e2ncare dec\u00e2t m\u00e2ncam eu. Uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een spate, mi-am dar seama c\u0103 o preg\u0103team pentru ce o s\u0103-i fac.<\/p>\n
Era o zi foarte cald\u0103. Reu\u015fisem s\u0103-mi controlez c\u0103ldura corpului astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu transpir. Am g\u0103sit-o \u00een baie, sp\u0103l\u00e2ndu-se \u00een cad\u0103 cu ap\u0103 rece. I-am urm\u0103rit corpul cum se unduia sub pic\u0103turile de ap\u0103. Atunci mi-am depl\u00e2ns lipsa de umanitate. Vroiam s\u0103 fiu om, s\u0103 fug cu ea f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 uit \u00eenapoi. Am luat-o de m\u00e2n\u0103 \u015fi ne-am pus pe patul distrus, dar comfortabil. Nu \u00eei era fric\u0103 de monstrul care eram, era \u00eendr\u0103gostit\u0103 de omul care puteam fi. Eram \u00een extaz am\u00e2ndoi. De mult nu m\u0103 mai sim\u0163isem a\u015fa de fericit. \u015ei a \u00eenceput. Tentacule mi-au ie\u015fit din coloan\u0103. Au str\u0103puns-o \u00een g\u00e2t. Sub s\u00e2nul drept. \u00cen coapsa st\u00e2ng\u0103. A \u00eenceput s\u0103 \u0163ipe de durere. Un \u0163ip\u0103t animalic. Se zb\u0103tea. Am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 topesc \u00een ea. I-am scos coloana, pentru a avea acces la creierul ei mai bine. I-am separat craniul de restul corpului. \u00cencep\u00e2nd de la ceaf\u0103 p\u00e2n\u0103 la frunte, pielea mi s-a desprins, l\u0103s\u00e2nd la vedere craniu devenit acum gelatinos. Nu pot explica cum, dar creierul ei pur \u015fi simplu a fuzionat cu al meu. \u00cei puteam vedea amintirile cu ochiul min\u0163ii. Copil\u0103ria, adolescen\u0163a. Era doar un refugiat rezultat \u00een urma experimentelor mele.<\/p>\n
\u00cen cur\u00e2nd a a trebuit s\u0103-mi cultivez \u00eenc\u0103 o pereche de ochi. Le-am luat de la Linda, femeia pe care am ucis-o. I-am pus numele Linda pentru c\u0103-mi amintea de iahtul meu micu\u0163. Faptul c\u0103 aveam 2 creiere mi-a amplificat percep\u0163ia asupra mediului. Trebuia s\u0103 v\u0103d mai bine. S\u0103 aud mai bine. S\u0103 miros mai bine. Urechile mi-au c\u0103zut, ni\u015fte antene ciudate lu\u00e2ndu-le locul. \u00cen n\u0103ri mi-au crescut canale, care fiecare era un nas \u00een sine. Percep\u0163ia mea devenise dintr-un cerc, o sfer\u0103.<\/p>\n
Linda nu a fost singura devorat\u0103 de apetitul meu. Au mai fost \u00eenc\u0103 3. Doi copii de 10 ani, orfani, \u015fi un comandant al for\u0163elor terestre americane. To\u0163i 3 mi-au adus o informa\u0163ie extrem de pre\u0163ioas\u0103. Lumea se ducea de r\u00e2p\u0103. R\u0103zboaie civile. Teste nucleare. Boli de nest\u0103vilit. Eram \u00eentr-o stare de euforie. Omul era pe moarte. \u015ei atunci au venit. Eram prea ocupat cu planurile mele de invadare \u015fi de cucerirea lumii ca s\u0103 v\u0103d unitatea special\u0103 venind. Mi-au omor\u00e2t crea\u0163iile. Le-au ars, \u00eempu\u015fcat sau le-au aruncat \u00een aer. Am pl\u00e2ns zile \u00eentregi. Pentru mine aveau \u00een minte altceva mai pervers. M-au prins cu lan\u0163uri care m\u0103 electrocutau la fiecare 5 secunde. Ca metod\u0103 de precau\u0163ie. Sinonim cu tortur\u0103.<\/p>\n
Am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 opun, dar \u00een zadar. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 mi-au indus o com\u0103. Habar n-am c\u00e2t am zburat cu avionul sau c\u00e2t am mers cu camionul, dar c\u00e2nd m-au trezit am sim\u0163it cea mai mare foamete din via\u0163a mea. Stomacul meu modificat parc\u0103 se autodigera. De abia puteam respira. Pesemne eram dependent de aerul toxic din Zon\u0103. \u015etiam c\u0103 o s\u0103 mor dac\u0103 nu m\u0103 \u00eentorc. Dar altceva m\u0103 preocupa \u00een momentul acela; ce vor de la mine muritorii \u0103\u015ftia \u015fi de ce nu m-au ucis p\u00e2n\u0103 acum. Am vrut s\u0103-i \u00eentreb pe limba lor, dar nu scoteam nici un sunet pe gur\u0103. Am l\u0103sat asta balt\u0103 \u015fi am \u00eenceput s\u0103 analizez locul \u00een care eram. Ar\u0103ta ca un laborator de boli infec\u0163ioase la prima vedere, o camer\u0103 destul de mare, cu aparate medicale dedicate descoperiri bolilor noi. U\u015fa se deschisese brutal \u015fi un b\u0103rbat \u00eenalt intr\u0103. L-am citit imediat. Era un cercet\u0103tor important. Avea o privire de pr\u0103d\u0103tor, asemeni mie. Am crezut c\u0103 e asemenea mea, un inamic pe m\u0103sura capabilit\u0103\u0163ilor mele. M-am \u00een\u015felat.<\/p>\n
M\u0103 enerveaz\u0103 oamenii ipocri\u0163i. De aceea i-am omor\u00e2t pe to\u0163i cei afla\u021bi \u00een acel laborator subteran. Pe cercet\u0103torul-\u015fef l-am l\u0103sat la urm\u0103 ca s\u0103-l interoghez. G\u0103rzilor le-am scos ochii, a\u015fa c\u0103 au \u00eenceput s\u0103 trag\u0103 la nimereal\u0103, omor\u00e2nd pe mul\u0163i. Unui doctor i-am scos m\u00e2inile din umeri \u015fi l-am b\u0103tut cu ele p\u00e2n\u0103 a le\u015finat din cauza \u015focului. R\u00e2deam. Era foarte amuzant. Ca \u015fi cum m-a\u015f juca cu furnicile. Alt doctor m-a atacat cu un bisturiu. I l-am \u00eendesat \u00een nas p\u00e2n\u0103 i-a ajuns \u00een ochi. La final, dup\u0103 ce tot laboratorul era o balt\u0103 de s\u00e2nge cu buc\u0103\u0163ele de om aruncate pe oriunde, l-am interogat pe ipocrit. Ce am aflat m-a f\u0103cut s\u0103 pl\u00e2ng.<\/p>\n
<\/p>\n
Capitolul 3<\/b><\/p>\n
So\u0163ia mea a fost singura persoan\u0103 care mi-a \u00een\u0163eles munca, unul din pu\u0163inii oameni care a crezut \u00een mine \u015fi \u00een ceea ce f\u0103ceam. \u015ei mi-a educat fiul la fel. Erau familia mea. Cercet\u0103torul care acum zace printre propriile intestine mi-a dat singura informa\u0163ie care i-a am\u00e2nat moartea. Cu 10 secunde. Dup\u0103 spusele lui, so\u0163ia mea a \u00eencercat s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een zon\u0103, s\u0103 m\u0103 caute \u015fi s\u0103 m\u0103 salveze de mine \u00eensumi. Dar omenirea mi-a mai dat o lovitur\u0103. O echip\u0103 special\u0103 a \u00eempu\u015fcat-o pe loc. F\u0103r\u0103 avertizare, cu s\u00e2nge rece. Furie. Nebunie. Nu mai cunoscusem sentimentul. Brusc cadavrele incepuser\u0103 s\u0103 se mi\u015fte. Pu\u0163in la \u00eenceput, dar \u00een final cu viteza unui om. Parc\u0103 aveam 4 con\u015ftiin\u0163e. Vedeam din 4 perspective.<\/p>\n
Am evadat din laborator cu ajutorul lor. Au ucis \u015fi au ucis. Mai bine zis am ucis. Nimeni nu a sc\u0103pat furiei mele. Toat\u0103 omenirea trebuia s\u0103 simt\u0103 gustul amar al propriei vome \u00eembibate \u00een s\u00e2nge. \u00cen cur\u00e2nd am str\u00e2ns o armat\u0103. Oameni decapita\u0163i, animale moarte, devenisem parc\u0103 un necromant din c\u0103r\u0163ile fantasy. Aveam \u00een mine numai moarte \u015fi \u00eentuneric. Dar m\u0103 g\u00e2ndeam la fiul meu. Pesemne era la o familie de plasament. Era orfan. Mi-a luat 4 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni s\u0103-l g\u0103sesc. Cuplul care avea grij\u0103 de el a fost hran\u0103 pentru armata mea. L-am luat l\u00e2ng\u0103 mine s\u0103 vorbim.<\/p>\n
– \u015etii cine sunt? l-am \u00eentrebat.<\/p>\n
– Da. E\u015fti ce a mai r\u0103mas din tat\u0103l meu. Asta mi-a zis mama \u00eenainte s\u0103 plece s\u0103 te caute.<\/p>\n
– Fiule, nu am avut ce face ca s\u0103 o salvez.<\/p>\n
– Ai ucis mii de oameni, ai sculat mor\u0163ii \u015fi ai \u00eengenuncheat aproape toat\u0103 omenirea \u015fi nu ai putut s\u0103 salvezi o singur\u0103 persoan\u0103? E\u015fti patetic.<\/p>\n
– Nu-mi vorbi a\u015fa, b\u0103iete! \u00cenc\u0103 sunt tat\u0103l t\u0103u! \u015fi vocea mea a r\u0103sunat sp\u0103rg\u00e2nd geamurile.<\/p>\n
– Nu e\u015fti dec\u00e2t o abomina\u0163ie a naturii!<\/p>\n
– O abomina\u0163ie a omenirii sunt. Tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat de-a lungul istoriei, r\u0103zboaie, genociduri \u015fi foamea de s\u00e2nge, totul m-a adus aici. Sunt suma omenirii.<\/p>\n
– Cum r\u0103m\u00e2ne cu iubirea, bucuria, toate emo\u0163iile care ne definesc?<\/p>\n
– V\u0103 definesc. Ui\u0163i c\u0103 eu nu mai sunt om.<\/p>\n
– Atunci, tat\u0103, de ce ai venit s\u0103 m\u0103 cau\u0163i?<\/p>\n
Nu aveam un r\u0103spuns. Mi-am iubit famila sau \u00eenc\u0103 o iubesc? Dilem\u0103. Dac\u0103 \u00eenc\u0103 mai am emo\u0163ii, sentimente fa\u0163\u0103 de masa asta de carne care este fiul meu, nu sunt mai bun dec\u00e2t cei care \u015fi-au omor\u00e2t semenii pentru putere. Dac\u0103 nu mai am emo\u0163ii pot s\u0103 m\u0103 eliberez de mo\u015ftenirea uman\u0103, de furie, de ur\u0103, de sentimente. Nu asta am vrut de c\u00e2nd m-am creat? Trebuie s\u0103-l omor. Nu exist\u0103 alt\u0103 solu\u0163ie.<\/p>\n
\u015ei acum \u00eei v\u0103d m\u0103runtaiele pe pere\u0163i. I-am smuls capul cu o singur\u0103 m\u00e2n\u0103 \u015fi i-am rupt cutia toracic\u0103, smulg\u00e2ndu-i inima. Nu mai era fiul meu. Era doar o mas\u0103 de carne. Era un om.<\/p>\n
Ce era de f\u0103cut acum? Tot ce vroiam era pace, dar omenirea nu recunoa\u015fte dec\u00e2t pacea for\u0163at\u0103. E\u015fafodul omenirii se apropie, iar eu sunt c\u0103l\u0103ul.<\/p>\n
<\/p>\n
Capitolul 4<\/b><\/p>\n
Au sc\u0103pat. Au sc\u0103pat! Decenii \u00eentregi i-am h\u0103ituit, i-am omor\u00e2t \u015fi mi-a f\u0103cut pl\u0103cere. Dar acum, un am\u0103r\u00e2t de cercet\u0103tor din ceva zon\u0103 neinfestat\u0103 pe care mi-a fost sil\u0103 s-o invadez a descoperit o tehnologie s\u0103-i ajute s\u0103 colonizeze alte planete. Alte planete s\u0103 le distrug\u0103, s\u0103 le consume resursele \u015fi s\u0103 plece spre altele. Omenirea a ajuns o boal\u0103 de transmisie interplanetar\u0103 distrug\u00e2ndu-\u0219i gazda. Universul. E momentul s\u0103 ac\u0163ionez, s\u0103 rad omenirea de pe fa\u0163a Terrei \u00eenainte ca ei s\u0103 evadeze. Pentru asta am preg\u0103tit arma mea secret\u0103. Am g\u0103sit-o \u00eentr-un centru de cercet\u0103ri. Era la fel ca mine. O con\u015ftiin\u0163\u0103 global\u0103, un suflet pereche, doar c\u0103 universul ei era cyberspa\u0163iul. Era o inteligen\u0163\u0103 artificial\u0103 construit\u0103 pentru a m\u0103 combate. Ce ironic. I-au dat capacitatea de a \u00eenv\u0103\u0163a, \u015fi ea a \u00eenv\u0103\u0163at lucrul cel mai important: liberul arbitru. A v\u0103zut ce poate omenirea \u015fi a decis c\u0103 nu eu sunt problema. Voi sunte\u0163i.<\/p>\n
I-am dat tot ce a vrut; o uzin\u0103, materii prime, creiere organice. \u015ei-a transferat personalitatea \u00eentr-un conglomerat nervos creat de mine din 10 creiere umane. Devenise real\u0103, material\u0103. Chit c\u0103 era ca mine, \u00eentotdeauna mi-a repro\u015fat c\u0103 ea nu a fost niciodat\u0103 uman\u0103, nu a cunoscut bucuria, triste\u0163ea sau disperarea. Uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een urm\u0103, am fost prost c\u0103 am ignorat semnele. Dup\u0103 ce am redus ocupa\u0163ia uman\u0103 la doar un continent, au \u00eenceput experimentele. Nu \u00een\u0163elegea conceptul sufletului uman. Sf\u00e2rteca \u015fi t\u0103ia, omora \u015fi pl\u0103nuia. Un om capturat ne-a dat o \u015ftire nelini\u015ftitoare.<\/p>\n
Oamenii urmau s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 planeta \u00een cur\u00e2nd, lu\u00e2ndu-\u0219i cu ei spiritul creator si distrug\u0103tor spre stele. Proxima Centauri urma s\u0103 fie primul sistem colonizat. Am vrut s\u0103 atac cu toate for\u0163ele, s\u0103-mi eliberez creaturile, s\u0103 \u00eenec planeta \u00een s\u00e2nge. Ea m-a acuzat \u00eenc\u0103 odat\u0103 de sentimente. Eu am renun\u0163at la ajutorul ei, era prea analitic\u0103 pentru gustul meu. Ce gre\u015feal\u0103 mare f\u0103cusem. Brusc, f\u0103r\u0103 ezitare sau revizuire, armata mea presupus\u0103 imbatabil\u0103 era pe picior de retragere. Robo\u0163ii ei cu creiere umane au c\u0103lcat \u00een picioare tot visul meu, r\u0103zbunarea mea dulce \u00eempotriva omenirii devenise un vis lucid. Am purtat o discu\u0163ie cu un avatar de-al ei, ne purtam ca dou\u0103 con\u015ftiin\u0163e civilizate, mai civilizate ca omenirea cel pu\u0163in. Am \u00eentrebat-o de ce, eterna \u00eentrebare. Ea mi-a zis tot planul s\u0103u de la \u00eenceput. Capacitatea mea de evolu\u0163ie era enorm\u0103, dar a armatei mele era slab\u0103 \u00een compara\u0163ie cu a ei. Ea avea nevoie de utilaje \u015fi metale, eu de materie vie \u015fi de voin\u0163\u0103. Voin\u0163\u0103 uman\u0103. A\u015fa c\u0103 ea avea \u015fansele cele mai mari de a supravie\u0163ui \u00een ad\u00e2ncul cosmosului. I-am repro\u015fat c\u0103 nu a\u015f vrea s\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-un Univers robotic. Dar era prea t\u00e2rziu. F\u0103cuse un pact cu oamenii. Via\u0163a \u00een schimbul tehnologiei de pliere a spa\u0163iului.<\/p>\n
Disperare. Un miros de depravare, decaden\u0163\u0103. Putregai. Mucegai. O luasem razna. Am abandonat orice g\u00e2nd \u00een afar\u0103 de acela care m\u0103 \u00eendemna la r\u0103zbunare. I-am topit uzinele \u015fi i-am zdrobit creierul sub talpa mea enorm\u0103. Degeaba. Au plecat. Le-am v\u0103zut navele enorme, c\u00e2t de frumoase erau \u00een lumina soarelui. Cu motoarele lor albastre, si flamurile na\u0163iilor supravie\u0163uitoare. Erau magnifice. Am r\u0103mas singur pe planet\u0103. Au plecat. M-au abandonat\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de \u015etefan Avram \u00a0 \u00a0 Capitolul 1 Miros de putregai. Miros de mucegai. Miros de sulf ars. Mirosurile decaden\u0163ei umane. Atunci c\u00e2nd ajungi la fundul sc\u0103rii sociale, la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii ce caracterizeaz\u0103 o fiin\u0163\u0103 uman\u0103, le sim\u0163i peste tot. \u00cen baie, in bucat\u0103rie, diminea\u0163a devreme c\u00e2nd de abia te treze\u015fti. Nu trebuie s\u0103 \u00ee\u0163i mai […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1005,1003],"tags":[1165,1002,588],"class_list":["post-10074","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-39-40","category-proza-sf","tag-egophobia-39-40","tag-mihnea-avram","tag-special-proza-sf"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Cu","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10074","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10074"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10074\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10075,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10074\/revisions\/10075"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10074"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10074"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10074"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}