{"id":10117,"date":"2013-11-26T11:52:08","date_gmt":"2013-11-26T09:52:08","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=10117"},"modified":"2013-11-26T11:52:08","modified_gmt":"2013-11-26T09:52:08","slug":"nihilismul-si-cotitura-lingvistica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=10117","title":{"rendered":"Nihilismul \u015fi Cotitura lingvistic\u0103"},"content":{"rendered":"<p><span style=\"color: green;\">occident &amp; orient [8]<\/span><\/p>\n<p align=\"right\">de Gorun Manolescu<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p align=\"justify\">\nTextul acesta nu se dore\u015fte a fi un studiu, ci doare o semnalare a unei anumite tendin\u0163e. Pentru c\u0103, dup\u0103 aparenta epuizare a \u201epostmodernismului\u201d, din ceea ce se scrie aiurea, dar \u015fi pe la noi, cred c\u0103, r\u0103ma\u015fi fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu postmodernitatea, unele caracteristici ale PoMo le prelungim \u00een zisa postmodernitate iar altele sunt negate. Nu am preten\u0163ia de a decela procentul pe care \u00eel ocup\u0103 fiecare tendin\u0163\u0103 \u015fi, cu at\u00e2t mai pu\u0163in de a absolutiza pe cea de care m\u0103 voi ocupa aici; cum n-am avut aceast\u0103 preten\u0163ie nici c\u00e2nd, \u00een alt text (\u201eIronia a murit, tr\u0103iasc\u0103 nostalgia\u201d) \u00eencercam s\u0103 observ cum o reac\u0163ie la PoMo, \u00ee\u015fi face \u015fi ea apari\u0163ia. Era vorba de faptul c\u0103 dup\u0103 at\u00e2ta \u201eironie\u201d \u015fi dezabuzare, de la un timp ne trezeam, din ce \u00een ce mai des, sc\u0103lda\u0163i \u00een \u201enostalgie\u201d. O consideram drept o reac\u0163ie fireasc\u0103. \u015ei care se manifesta pe la noi mai ales la cei de peste Prut vis\u00e2nd la \u201epatria mum\u0103\u201d; la restul, de regul\u0103, la copil\u0103rie, fra\u0163i, p\u0103rin\u0163i, unchi, etc., c\u0103p\u0103t\u00e2nd o tent\u0103 \u015fintoist\u0103 de venerare a ancestorilor ; \u015fi, \u00een ambele cazuri, refugiul era \u00een \u201epsalmistic\u0103\u201d. (Interesant mi se pare \u015fi un demers despre care, probabil, voi scrie alt\u0103dat\u0103: sexualitatea exacerbat\u0103, f\u0103r\u0103 a nega valen\u0163ele poetice ale acesteia atunci c\u00e2nd ele exist\u0103). Accentuez, nu neg c\u0103 \u00een cadrul fiec\u0103rei tendin\u0163e (\u015fi a altora pe care nu am reu\u015fit s\u0103 le identific \u00eenc\u0103) apar \u015fi texte de excep\u0163ie. Ci m\u0103 intereseaz\u0103 apari\u0163ia lor ca atare \u015fi, dac\u0103 va fi posibil, s\u0103 se prevad\u0103 care dintre ele sau o mixtur\u0103 a acestora va deveni paradigm\u0103 dominant\u0103 \u00een perspectiv\u0103.<!--more--><\/p>\n<p>Acestea fiind zise, iat\u0103 textul.<\/p>\n<p>Cred c\u0103 am observat cu to\u0163ii existen\u0163a unui anumit tip de poezie denumit \u201ede stare\u201d. \u201dEste vorba de un mod de a scrie practicat \u00een prezent pe scar\u0103 larg\u0103: construc\u0163ie liniar\u0103 a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enun\u0163uri), folosirea frecvent\u0103 a unor enun\u0163uri prozaice, oralit\u0103\u0163i, instantanee din via\u0163a de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un repro\u015f difuz la adresa \u00eentregii lumi\u201d, cum remarc\u0103 undeva Alex \u015etef\u0103nescu. \u00cens\u0103, o asemenea \u201dstare\u201d pare a dep\u0103\u015fi un spleen obi\u015fnuit \u015fi chiar plictisitor, prin care trece oricare dintre noi, \u00eenlocuindu-l cu unul teoretizat fiind sub eticheta de \u201erecuperare a realului\u201d.<\/p>\n<p>Plec\u00e2nd de la premisa c\u0103 orice text poetic poate (\u015fi trebuie) dezghiocat pe niveluri de semnifica\u0163ie, din ce \u00een ce mai profunde: \u201einforma\u0163ie de suprafa\u0163\u0103\u201d \u015fi \u201einforma\u0163ie de ad\u00e2ncime\u201d \u2013 Jakko Hintikka; \u201emetafora cuv\u00e2nt\u201d, \u201emetafora propozi\u0163ie\/fraz\u0103\u201d \u015fi \u201emetafora text, ca \u00eentreg\u201d \u2013 Ricoeur, voi observa c\u0103, uneori, o asemenea \u201epoezie de stare\u201d v\u0103de\u015fte, la nivel de \u201emetafora text, ca \u00eentreg\u201d tr\u0103irea unui nihilism care-l dep\u0103\u015fe\u015fte p\u00e2n\u0103 \u015fi pe cel al lui Niestzsche (umbrit \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 prin mijirea \u201eVoin\u0163ei de Putere\u201d). Ori tocmai asemenea excep\u0163ii sunt interesante, dovedind o stare existen\u0163ial\u0103 real\u0103. C\u0103ci, \u00een acest caz, pare a nu mai fi vorba de contextul actual socio-politico-economic bulversant \u00een care tr\u0103im cu to\u0163ii, ci de o cauz\u0103 mult mai profund\u0103 care a marcat trecerea rapid\u0103 (aproape brusc\u0103) de la ceea ce s-a numit \u201emodernism\u201d la ceea ce, acum, numim \u201epostmodernism\u201d dep\u0103\u015fit, cu unele tendin\u0163e care se prelungesc \u00een noi curente postmoderne. Iar o asemenea schimbare pare a avea drept corolar a\u015fa numita \u201ecotitur\u0103 lingvistic\u0103\u201d.<\/p>\n<p>S\u0103 ne reamintim, pe scurt, c\u00e2teva lucruri, dar esen\u0163iale, despre zisa \u201eCotitur\u0103\u201d, apel\u00e2nd la lucrarea <i>Semiotica vizualului<\/i> de Dumitru Bor\u0163un \u015fi Teodor Bor\u015fa (2004)<\/p>\n<p>Dup\u0103 cum observa Adrian-Paul Iliescu, istoria g\u00e2ndirii moderne ar putea fi scris\u0103 ca \u201cistorie a elimin\u0103rii treptate dar sistematice a transcendentului din univers\u201d. C\u00e2nd Napoleon Bonaparte \u00eel va \u00eentreba pe Laplace de ce \u00een Mecanica cereasc\u0103 nu exist\u0103 nici o referire la Dumnezeu, acesta \u00eei va r\u0103spunde: \u201cSire, je n\u2019avais pas besoin de cette hypoth\u00e8se!\u201d (Sire, n-am avut nevoie de aceast\u0103 ipotez\u0103 !). S\u0103 \u00eenlocuim \u201dDumnezeu\u201d \u015fi alte conota\u0163ii \u015fi denota\u0163ii privind \u201dDivinitatea\u201d pentru a ie\u015fi de sub imperiul religiozit\u0103\u0163ii \u015fi s\u0103 ne oprim la \u201dtranscendent\u201d despre care nu se poate vorbi, prin defini\u0163ie, nicicum. Cu at\u00e2t mai pu\u0163in \u00een termeni de : control, consens intersubicetiv \u015fi inteligibilitate necondi\u0163ionat\u0103. Instituirea lor \u00een cultura \u015ftiin\u0163ific\u0103 se explic\u0103 prin importantele avantaje metodologice pe care acestea le ofer\u0103 (mai cu seam\u0103 \u00een analiza critic\u0103 a teoriilor \u015fi \u00een explicarea \u201cprogresului teoretic\u201d). Altfel spus, \u00een spatele acestui ideal se ascunde o strategie a eficacit\u0103\u0163ii (desigur, este vorba de eficacitatea demersului \u015ftiin\u0163ific).<\/p>\n<p>\u00cens\u0103 \u00een alte domenii ale cunoa\u015fterii (mai ales filosofie \u015fi art\u0103), eficacitatea are alt rol sau este altfel conceput\u0103; astfel, \u00een aceste domenii exigen\u0163ele enumerate mai sus sunt mult sl\u0103bite sau au alt rang de importan\u0163\u0103: inteligibilitatea, consensul \u015fi uniformitatea sunt sacrificate \u00een favoarea altor valori. Contrastul maxim \u00eel g\u0103sim \u00eentre matematic\u0103 \u015fi genurile culturale \u201cneeficace\u201d (de pild\u0103 poezia, unde inteligibilitatea necondi\u0163ionat\u0103, consensul \u015fi uniformitatea nu numai c\u0103 nu reprezint\u0103 cerin\u0163e generale, dar sunt adesea evitate, fiind considerate indicatori ai e\u015fecului, nu ai succesului). \u015ei, \u00een acest sens, cum se poate manifesta aici \u201dCotitura\u201d ? Printr-o devia\u0163ie. S\u0103-i zicem, \u201dsemantic\u0103\u201d : a vorbi consensual \u015fi inteligibil, dar cu totul neuniform \u015fi cifrat, dar extrem de coherent personal \u015fi univoc, printr-o \u201dlogic\u0103 poetic\u0103\u201d perfect\u0103, despre \u201dlipsa oric\u0103rei transcenden\u0163e\u201d, de pe pozi\u0163iile unui nihilism exacerbat. \u015ei este firesc s\u0103 ne \u00eentrebbm \u00a0ast\u0103zi, \u00een toiul curentelor noi \u201cpostmoderne\u201d, dac\u0103 este legitim\u0103 preten\u0163ia de a generaliza acest ideal de ra\u0163ionalitate la toate domeniile cunoa\u015fterii (\u015fi, uneori, chiar la toate domeniile vie\u0163ii spirituale)? C\u0103ci nu poate s\u0103 nu-mi vin\u0103 \u00een minte ironia lui Kierkegaard: \u201d Delicatul joc al mu\u015fchilor ironiei presupune un dinamism ne\u00eencetat, elibereaz\u0103 sinele din chingile imediatit\u0103\u0163ii, formeaz\u0103 o comunitate de ini\u0163ia\u0163i care comunic\u0103 telegrafic, eliptic, paradoxal \u015fi rafinat; schimb\u0103 cu non\u015falan\u0163\u0103 m\u0103\u015ftile posibilit\u0103\u0163ilor existen\u0163iale, se pierde voluptos \u00eentr-o infinitate interioar\u0103 care se dovede\u015fte \u00eens\u0103, \u00een final inexistent\u0103 deoarece \u00eentoarcerea analitic\u0103 asupra ei nu se face \u00een interior ci din afar\u0103. Prin exterioritatea perversit\u0103\u0163ii hedonice a ludicului\u201d.<\/p>\n<p>Cred cu t\u0103rie c\u0103 menirea, \u00een continuare, a artei, a poeticului, este nu aceea c\u0103 \u201edespre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie s\u0103 se tac\u0103\u201d (Wittgenstein), ci de a vorbi cu cuvintele t\u0103cerii metaforei vii (Ricoeur), revelatoare (Blaga), adic\u0103 \u201es\u0103 se arate\u201d astfel \u00eenc\u00e2t receptorul s\u0103 nu se opreasc\u0103 la degetul celui care arat\u0103 ci spre ceea ce \u201ese arat\u0103\u201d. Fie acesta chiar \u015fi \u201etranscendentul\u201d. Despre care \u015fi a\u015fa \u201enu se poate spune nimic\u201d<\/p>\n<p>Mi-am permis s\u0103 postez acest text \u00een speran\u0163a c\u0103 va isca discu\u0163ii, pro sau contra, argumentate, f\u0103r\u0103 patim\u0103 sau <i>parti-pris-uri<\/i>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>occident &amp; orient [8] de Gorun Manolescu &nbsp; Textul acesta nu se dore\u015fte a fi un studiu, ci doare o semnalare a unei anumite tendin\u0163e. Pentru c\u0103, dup\u0103 aparenta epuizare a \u201epostmodernismului\u201d, din ceea ce se scrie aiurea, dar \u015fi pe la noi, cred c\u0103, r\u0103ma\u015fi fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu postmodernitatea, unele caracteristici ale PoMo [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1005,27,779],"tags":[1165,1117,28,1154],"class_list":["post-10117","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-39-40","category-filosofie","category-occident-orient","tag-egophobia-39-40","tag-filosofie","tag-gorun-manolescu","tag-occident-orient"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Db","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10117","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10117"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10117\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10119,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10117\/revisions\/10119"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10117"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10117"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10117"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}