\n
EgoPHobia: <\/i>Te inspir\u0103 literatura, \u00een special poezia, la conceperea versurilor pieselor voastre?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Cateodata. Si nu doar literatura. Filmele artistice, documentarele, chiar pictura sunt uneori puncte de plecare pentru piesele noastre. Imi doresc mult de ceva timp sa scriu o piesa despre Van Gogh, cu toate ca s-a mai facut asta, spre exemplu piesa Vincent<\/i> a lui Don McLean. Imi place prea mult Van Gogh ca sa nu incerc si imi bat capul sa gasesc o cale de a face piesa asta fara sa sune \u201epretentios\u201d. Avand in vedere subiectul, e musai sa fie o piesa simpla si sincera.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>\u00cen afar\u0103 de versurile pentru trup\u0103 scrii poezie?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Am scris poezie in liceu si in facultate si chiar mergeam la cenacluri. Am avut marele noroc de a-l avea profesor de Limba Romana pe domnul Octavian Soviany, un scriitor roman extrem de apreciat, care mi-a deschis mintea in multe feluri. Va recomand din suflet\u00a0 Scrisori din Arcadia<\/i>, daca s-o mai gasi pe undeva. Cred ca am citit-o de trei ori la rand. Soviany e un geniu cateodata.<\/p>\n
Acum cochetez cu ideea de a scrie o carte, am o idee de poveste SF, dar nu sunt inca sigur ca vreau si ca pot sa fac asta. Vedem.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>Care consideri c\u0103 e cel mai bun text al t\u0103u?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Textele de care sunt cel mai multumit sunt cele ale pieselor Sleep And Decay<\/i>, Rain City<\/i> si Behind Closed Doors<\/i>, toate de pe cel de-al doilea album, numit Dark Waters<\/i>, pe care il veti putea asculta anul acesta, speram noi cat mai curand.<\/p>\n
<\/p>\n
Behind Closed Doors<\/b><\/p>\n
<\/p>\n
sing for the broken, sing for rising stars<\/p>\n
before they burn and go away<\/p>\n
sing for the rebel heart, sing for lovers’ game<\/p>\n
before they fall astray<\/p>\n
<\/p>\n
sing for the fallen, sing for Darwin’s eye<\/p>\n
inside we’re quite the same<\/p>\n
sing for the black-eyed, sing in shades of grey<\/p>\n
could there be more to gain?<\/p>\n
<\/p>\n
behind the closed doors…I am the nothing<\/p>\n
behind the closed doors…i’m made of you<\/p>\n
behind the closed doors…there’s really nothing<\/p>\n
after the curtains fall…<\/p>\n
<\/p>\n
the roads i wandered, the ones i wish i could<\/p>\n
the worlds i left behind…<\/p>\n
the traps, the trips and tricks, the bridges that i built<\/p>\n
all traces in the sand<\/p>\n
<\/p>\n
I’ve seen the future, I’ve seen your empires fall<\/p>\n
I chosed to smile and slip away<\/p>\n
I’ve felt the closure upon the blood dimmed tide<\/p>\n
allowed the world’s decay<\/p>\n
<\/p>\n
behind the closed doors…I am the nothing<\/p>\n
behind the closed doors…i’m made of you<\/p>\n
behind the closed doors…there’s really nothing<\/p>\n
after the curtains fall…<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
Rain City<\/b><\/p>\n
<\/p>\n
she’s my perfect place to drown…<\/p>\n
in this rain city<\/p>\n
she smiles to quick in the arms of men<\/p>\n
she cries too…so unwilling<\/p>\n
<\/p>\n
bound beneath these pouring skies…<\/p>\n
in this…rain city<\/p>\n
the sun got caught between her lips<\/p>\n
she cries for pitty<\/p>\n
<\/p>\n
we are the waves that flood the world<\/p>\n
we are the wonders yet untold<\/p>\n
we are the ones we hope to find<\/p>\n
we are the first of our kind<\/p>\n
the first to leave this little “round rain city”<\/p>\n
<\/p>\n
she’ll never know what felt so wrong<\/p>\n
it was..all in the water<\/p>\n
the dark abyss from wich we cry<\/p>\n
the spell we’re under<\/p>\n
<\/p>\n
thought we were special all along<\/p>\n
it was..all in the water<\/p>\n
the simple bonds that hold the flesh<\/p>\n
above all others<\/p>\n
<\/p>\n
there’s no redemption<\/p>\n
no paths to escape<\/p>\n
no place to get bigger<\/p>\n
no room to take shape<\/p>\n
<\/p>\n
and if your fading dreams will one day seal their cage<\/p>\n
hide all the answers, conceal all the rage<\/p>\n
…and cry…<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
Sleep and Decay<\/b><\/p>\n
<\/p>\n
under a dying leaf<\/p>\n
up in the trees<\/p>\n
it’s all aligned to carve the flesh<\/p>\n
all weakened bonds will break<\/p>\n
the strong will take the scene<\/p>\n
as we’re so eager to regret<\/p>\n
<\/p>\n
i’ve never felt so hopeless<\/p>\n
i’ve never felt so small<\/p>\n
i’ve never felt so broken<\/p>\n
underneath it all<\/p>\n
<\/p>\n
i’ll never be that happy<\/p>\n
i’ll never be that sad<\/p>\n
i’ll never be forgiven<\/p>\n
never be again<\/p>\n
<\/p>\n
and since what’s wright is done<\/p>\n
and never can return<\/p>\n
i’ll se you laughing through the graves<\/p>\n
and all that’s left behind<\/p>\n
will serve as host to all<\/p>\n
the leaves and apples to decay<\/p>\n
<\/p>\n
sleep and decay…sleep and decay<\/p>\n
dreaming the day…dreaming the day that i\u2019ll<\/p>\n
sleep and decay<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>A\u021bi avut sau ave\u021bi \u00een plan s\u0103 face\u021bi \u0219i o pies\u0103 total altfel (de exemplu country, black metal, industrial,…) dec\u00e2t c\u00e2nta\u021bi de obicei?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Da. Am discutat la un moment dat cu Mircea, chitaristul trupei ca ar fi o idee buna sa facem o piesa country, si chiar am schitat cateva acorduri, am pus cateva versuri pe hartie. Dar o sa lasam piesa asta pentru un alt album, am hotarat ca nu isi are rostul pe Dark Waters<\/i>. Si ca tot veni vorba de albumul asta, vor fi influente de industrial, fara indoiala. Si nu numai.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>Ai scris\/scrie versuri pentru alte trupe dac\u0103 ai fi solicitat?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Cu mare placere, atata timp cat piesa pentru care ar trebui sa scriu textul mi-ar placea.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>Care trup\u0103 rock are cele mai poetice versuri dup\u0103 p\u0103rerea ta?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Sunt multe. Pink Floyd, Marilyn Manson, Tom Waits, Tiamat, Genesis-ul vechi, in perioada Peter Gabriel… plus o lista lunga de trupe nordice de ghotic, doom etc. David Bowie mi se pare iarasi un textier incredibil de bun. Atunci cand vrea.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>C\u00e2nd textul unei piese nu se las\u0103 finalizat \u00eel la\u0219i s\u0103 dospeasc\u0103 oric\u00e2t are nevoie sau \u00eel for\u021bezi \u0219i ulterior retu\u0219ezi \u00een concerte? A\u021bi abandonat piese c\u0103rora nu le-a\u021bi g\u0103sit versuri potrivite?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Nu imi place sa fortez lucrurile. De fiecare data cand am facut asta nu am fost multumit de rezultat. Asa ca prefer sa astept acel moment de inspiratie, e ca o transa. Textele de care sunt cel mai multumit au \u201eiesit\u201d extrem de repede, aproape fara nici un pic de efort.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>Ce muzici ascul\u021bi? Conteaz\u0103 pentru tine \u0219i textele sau muzica e decisiv\u0103? Dac\u0103 \u00ee\u021bi sunt importante \u0219i versurile, le preferi pe cele personale sau pe cele inspirate din diverse legende, poeme, c\u0103r\u021bi,…?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Versurile sunt extrem de importante pentru mine. Imi este aproape imposibil sa ascult piese cu texte proaste, chit ca, in unele cazuri, muzica e excelenta. Eu intotdeauna am considerat rock-ul un gen de arta aparte, nu un gen de muzica. Rock-ul nu e muzica. E muzica + poezie + teatru. Sau asa ar trebui sa fie din punctul meu de vedere. Si ca sa raspund concret la intrebare, imi plac versurile care trateaza subiecte importante. Uite, spre exemplu Five Years<\/i> de la Bowie. O piesa despre sfarsitul lumii si despre cum ar reactiona oamenii in fata unei astfel de tragedii. Sau Echoes<\/i> de la Pink Floyd, o piesa despre empatie in general. The Man That You Fear<\/i>, a lui Manson, alta piesa cu substanta, ca si Last Day On Earth<\/i>.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>\u021ai s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 te atrag\u0103 din cauza textelor c\u00e2ntece ale unor trupe a c\u0103ror muzic\u0103 nu te atinge ori s\u0103 evi\u021bi ceva ce-\u021bi suna bine din cauza versurilor proaste?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Spuneam mai sus despre piese bune cu texte proaste. Dar da, mi s-a intamplat sa-mi placa mult versurile si muzica sa ma lase rece. In ambele cazuri e vorba in principal de trupe autohtone. N-o sa dau nume.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>D\u0103-ne, te rug\u0103m, c\u00e2teva nume de poe\u021bi\/scriitori prefera\u021bi.<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Imi place Blaga. Mai mult decat imi place Bacovia sau Eminescu, care ar fi raspunsurile \u201eclasice\u201d. Imi place Blake, dar nu tot ce am citit de la el, imi place Dylan Thomas cateodata. Si sunt un mic fan al lui Emil Cioran.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>Preferi s\u0103 cite\u0219ti literatur\u0103 contemporan\u0103 sau clasic\u0103? Rom\u00e2n\u0103 sau str\u0103in\u0103?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Sunt un consumator de SF-uri in ultimul timp. Am citit cu mare placere seria Space Oddissey<\/i> a lui Arthur C Clarke, am citit, tot cu mare placere, seria Ender <\/i>a lui Orson Scott Card. Si mi-a placut mult Solaris<\/i>, a lui Stanislav Lem, cu toate ca e mai mult \u201efantasy\u201d acolo si mai putin \u201escience\u201d. E de un miliard si jumatate de ori mai buna cartea deca filmul, chiar si decat cel vechi, al lui Tarkovski, care e un film foarte foarte bun, spre deosebire de tampenia aia de remake cu George Clooney. Acum m-am apucat de Inside Out<\/i>, o istorie personala a trupei Pink Floyd, scrisa de Nick Mason, bateristul trupei. Sper sa nu fie SF.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>E\u0219ti de p\u0103rere c\u0103 trupele trebuie s\u0103 c\u00e2nte neap\u0103rat pe versurile unora dintre componen\u021bi sau n-ai nimic \u00eempotriva importurilor<\/i>?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>O sa raspund printr-un exemplu. Pregatim o piesa care se cheama The Man On Mars<\/i>, pe care o dedicam lui David Bowie. Majoritatea versurilor provin din diverse piese semnate David Bowie. Am combinat mai multe texte ale lui ca sa facem o piesa a noastra, e ca un omagiu daca vreti. Mi se pare interesanta ideea, mai ales ca el folosea tehnica asta, numita cut-out uneori, \u201efurand\u201c expresii si propozitii intregi din ziare, buletine de stiri etc. Acum o folosim noi pe textele lui. Sper sa inteleaga lumea ca intentia noastra nu are nimic de-a face cu plagiatul.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>E neap\u0103rat nevoie de rime-n c\u00e2ntece?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>In poezie sigur nu. In cantece ar cam fi nevoie. Dar nu vad de ce nu s-ar putea experimenta in sensul asta.<\/p>\n
<\/p>\n
EgoPHobia: <\/i>C\u00e2nd s\u0103 ne a\u0219tept\u0103m la un nou album din partea voastr\u0103?<\/p>\n
Emil Luca: <\/i>Anul asta, dar nu stim inca daca in primavara sau in toamna, asa cum nu stim inca la ce casa de discuri. Dar sigur anul asta. DARK WATERS<\/i> are rising, get ready for the flood.<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
EgoPHobia: Te inspir\u0103 literatura, \u00een special poezia, la conceperea versurilor pieselor voastre? Emil Luca: Cateodata. Si nu doar literatura. Filmele artistice, documentarele, chiar pictura sunt uneori puncte de plecare pentru piesele noastre. Imi doresc mult de ceva timp sa scriu o piesa despre Van Gogh, cu toate ca s-a mai facut asta, spre exemplu piesa […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1005,125],"tags":[1040,1165,1039,132,1129,943,1024,116],"class_list":["post-10199","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-39-40","category-invitat","tag-aeon-blank","tag-egophobia-39-40","tag-emil-luca","tag-interviu","tag-invitat","tag-muzica","tag-muzica-literatura","tag-sorin-mihai-grad"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Ev","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10199","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10199"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10199\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10201,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10199\/revisions\/10201"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}