de Emilia Badea<\/p>\n
<\/p>\n
\n <\/p>\n
Caragiale este un autor modern. O spune Ionesco \u00een \u201eNote \u015fi contranote\u201d, o spune\u00a0Edgar Papu (\u201eAl\u0103turi de teatrul lui Tolstoi \u015fi al lui Strindberg, teatrul lui Caragiale se num\u0103r\u0103 printre primele prevestiri a ceea ce va fi crea\u0163ia scenic\u0103 de avangard\u0103.\u201d[1]), o spune B. Elvin \u00een numeroase studii critice. Caragiale poate fi \u00eenc\u0103 jucat cu succes, \u00een ciuda unor critici care se pl\u00e2ng de anacronismul autorului. De fapt, ceea ce trebuie \u00eentr-adev\u0103r repro\u015fat este anacronismul unor regizori, care, din lips\u0103 de idei sau pentru c\u0103 pur \u015fi simplu nu \u00een\u0163eleg spiritul modern al dramaturgului, aleg o abordare \u201epr\u0103fuit\u0103\u201d a crea\u0163iei acestuia.<\/p>\n
A\u015fadar,\u00a0 alegerea domnului Adrian Andone pentru piesa de licen\u0163\u0103 a promo\u0163iei de studen\u0163i-actori de la Craiova, ne apare fireasc\u0103. \u00cen plus, obsesia na\u0163ional\u0103 pentru politic\u0103, vizibil\u0103 \u00een ratingurile posturilor de \u015ftiri, vine s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 argumenta\u0163ia conform c\u0103reia regizorul a ales \u201eO scrisoare pierdut\u0103\u201d, capodopera absolut\u0103 a dramaturgiei rom\u00e2ne\u015fti. Caragiale este (\u00eenc\u0103!) un autor modern, \u00een racord perfect cu spiritul t\u00e2n\u0103r al unor absolven\u0163i de \u015fcoal\u0103 de teatru.<\/p>\n
\u201eO scrisoare…\u201d, spectacolul trupei de studen\u0163i-actori de la Craiova, este un spectacol plin de energie, cuceritor prin simplitatea lui. Un spectacol simplu, curat, ce trebuie judecat \u00een limitele propriei sale simplit\u0103\u0163i. Tocmai de aceea, sunt de p\u0103rere c\u0103 \u00een analiza acestui spectacol ar trebui s\u0103 r\u0103spundem \u00een primul r\u00e2nd la cele trei \u00eentreb\u0103ri esen\u0163iale ale criticii dramatice: Ce a vrut s\u0103 spun\u0103 regizorul? Cum (prin ce mijloace) a vrut regizorul s\u0103\u00a0 transmit\u0103 mesajul? A reu\u015fit acest mesaj s\u0103 ajung\u0103 la public?<\/em><\/p>\n Prima \u00eentrebare: Ce a vrut s\u0103 spun\u0103 regizorul?<\/em><\/p>\n Tema spectacolului \u201eO scrisoare…\u201d este \u201ev\u00e2nzarea\u201d \u0163\u0103rii c\u0103tre for\u0163e \u015fi forma\u0163iuni politice externe.<\/p>\n Adrian Andone plaseaz\u0103 ac\u0163iunea \u201eScrisorii pierdute\u201d \u00een anul 2013 (\u201eDac\u0103 nu m\u0103-n\u015fel, suntem \u00een anul de gra\u0163ie 2013 (…)\u201d, va spune Ca\u0163avencu, o interven\u0163ie minor\u0103 asupra textului ini\u0163ial; remarc \u00eenc\u0103 dintru-nceput c\u0103 regizorul nu a alterat esen\u0163a textului caragialian dec\u00e2t prin interven\u0163ii minore, cum este cea de mai sus, \u00een care \u201eanul de gra\u0163ie 1883\u201d devine \u201eanul de gra\u0163ie 2013\u201d; de altfel, \u00een afara acestei interven\u0163ii, mai exist\u0103 una singur\u0103 de acest gen, \u00een care \u201etelegraful\u201d devine \u201eteleconferin\u0163\u0103\u201d. Aceste modific\u0103ri sunt esen\u0163iale, \u00een opinia mea, pentru a evita micile anacronisme ce \u0163in de forma textului.), an \u00een care Rom\u00e2nia este deja integrat\u0103 \u00een structuri politice majore, Uniunea European\u0103 \u015fi NATO.<\/p>\n \u00cen opinia regizorului, aceste forma\u0163iuni politice doresc s\u0103 exercite un control c\u00e2t mai mare asupra Rom\u00e2niei.\u00a0 Pentru a ar\u0103ta acest lucru, domnul Andone apeleaz\u0103 la o serie de modific\u0103ri la nivelul personajelor. Astfel, sunt introduse trei personaje noi: \u201eUn cet\u0103\u0163ean\u201d (Eduard Cotoar\u0103), \u201eGard\u0103 de corp 1\u201d (Pauline Decaux) \u015fi \u201eGard\u0103 de corp 2\u201d (Baptiste Febvre).<\/p>\n Primul este infiltrat \u00een aparatul de securitate al lui Trahanache, fiind cel care \u00eei \u00eenm\u00e2neaz\u0103 \u00een debutul spectacolului un bilet de la Ca\u0163avencu. De asemenea, el joac\u0103 un dublu rol, fiind \u015fi cel care prezint\u0103 candida\u0163ii \u00een scena alegerilor. Eduard Cotoar\u0103, interpretul acestui personaj, se achit\u0103 onorabil de rol, corect, dar f\u0103r\u0103 str\u0103lucire. De\u015fi partitura nu este una ofertant\u0103, se simte nevoia unei mai mari energii \u00een ceea ce prive\u015fte prezentarea pe care o face candida\u0163ilor, \u00een debutul actului al III-lea (Actul IV, \u00een piesa original\u0103), cel care con\u0163ine scena alegerilor.<\/p>\n Pe cele dou\u0103 g\u0103rzi de corp, Pauline Decaux \u015fi Baptiste Febvre, le g\u0103sim mai \u00eent\u00e2i \u00een postura de actori ai grupului \u201eFrancophonia\u201d, invita\u0163i s\u0103 joace o pies\u0103 \u00een cinstea ale\u015filor. \u201ePiesa\u201d aleas\u0103 este de fapt un fragment din \u201ePro\u015ftii sub clar de lun\u0103\u201d a lui Teodor Mazilu, tradus\u0103 \u00een limba francez\u0103. Repro\u015furile Ortansei la adresa lui Emilian seam\u0103n\u0103 izbitor cu cele ale Zoei la adresa lui F\u0103nic\u0103. Ambele femei dau de \u00een\u0163eles b\u0103rba\u0163ilor din via\u0163a lor c\u0103 \u00eei vor p\u0103r\u0103si, dac\u0103 nu fac cum vor ele. Prin introducerea acestei scene, domnul Andone apeleaz\u0103 la motivul \u201eteatrului \u00een teatru\u201d. Asemenea actorilor din \u201eHamlet\u201d, cei doi \u201eactori\u201d de origine str\u0103in\u0103 le pun \u201eoglinda \u00een fa\u0163\u0103\u201d personajelor \u201eScrisorii pierdute\u201d, reflect\u00e2nd \u00een piesa lor rela\u0163ia amoroas\u0103 dintre Zoe \u015fi Tip\u0103tescu.<\/p>\n Cei doi studen\u0163i de origine str\u0103in\u0103, Pauline Decoux \u015fi Baptiste Febvre sunt foarte vii \u00een ceea ce prive\u015fte interpretarea, reu\u015find s\u0103 capteze publicul, chiar \u015fi pe cel care nu cunoa\u015fte limba francez\u0103, prin energia lor extraordinar\u0103. Cei doi demonstreaz\u0103 o mare versatilitate \u00een schimbarea st\u0103rilor \u015fi o bun\u0103 \u00eenc\u0103rcare interioar\u0103.<\/p>\n Cei doi actori \u201ehamletieni\u201d joac\u0103 la r\u00e2ndul lor un dublu rol, devenind mai t\u00e2rziu g\u0103rzi de corp ale Agamitei Dandanache.<\/p>\n Prin transformarea lui Agami\u0163\u0103 \u00een Agamita, domnul Andone insereaz\u0103 cel mai puternic simbol al dorin\u0163ei structurilor politice externe de a controla Rom\u00e2nia.<\/p>\n Agamita (Diana Gherasim) este o transpunere scenic\u0103 a Angel\u0103i Merkel, lucru indicat foarte clar de traducerea anumitor replici ale personajului \u00een limba german\u0103.<\/p>\n Fire senzual\u0103, Agamita \u00ee\u015fi exercit\u0103 energia erotic\u0103 \u015fi asupra lui F\u0103nic\u0103, spre dezgustul Zoei. \u00cen marea emana\u0163ie sexual\u0103 a personajului \u201ejocul de c\u0103r\u0163i\u201d devine o fantastic\u0103 partid\u0103 de amor, \u00een care, n\u0103ucit de concupiscen\u0163a Agamitei, \u201epersoana \u00eensemnat\u0103\u201d \u00ee\u015fi uit\u0103 pardesiul \u015fi odat\u0103 cu el, scrisoarea compromi\u0163\u0103toare. Diana Gherasim reu\u015fe\u015fte s\u0103 transpun\u0103 eficace firea senzual\u0103 a Agamitei, pu\u0163in cam prea \u00eencordat\u0103 \u015fi lipsindu-i o anume lascivitate. Pozi\u0163ia corporal\u0103, de multe ori prea \u00eencordat\u0103, tr\u0103deaz\u0103 o anume team\u0103 \u00een exercitarea rolului.\u00a0 Totu\u015fi, actri\u0163a este credibil\u0103 \u00een acest rol, reu\u015find s\u0103 conving\u0103.<\/p>\n \u00cen finalul piesei, dup\u0103 ce Agamita c\u00e2\u015ftig\u0103 alegerile \u015fi sus\u0163ine pe un ton categoric un scurt discurs \u00een limba german\u0103, celelalte personaje devin marionete, ele fiind legate cu sfori de una dintre \u015ft\u0103ngi, mi\u015fc\u00e2ndu-se ma\u015final \u015fi rostind mecanic laude la adresa Agamitei, totul \u00een timp ce aceasta se pozeaz\u0103 cu to\u0163i participan\u0163ii la alegeri. Z\u00e2mbetul ei este un rictus glacial, simbol al dualit\u0103\u0163ii personajului: pe de-o parte seduc\u0103toare, senzual\u0103, atunci c\u00e2nd trebuie s\u0103 ob\u0163in\u0103 ceva, pe de alta, rece, glacial\u0103, atunci c\u00e2nd \u015fi-a atins scopul.<\/p>\n Simbolul din final este c\u00e2t se poate de clar: \u0163ara a fost \u201ev\u00e2ndut\u0103\u201d, iar personajele politice autohtone devin ni\u015fte simple marionete controlate de foruri superioare. Muzica vine \u00een completarea mesajului din final: \u201e\u00centr-o sear\u0103, o sear\u0103 de var\u0103\/Se adunar\u0103 s\u0103 v\u00e2nd\u0103 o \u0163ar\u0103…\u201d.<\/p>\n Am \u00eenceput \u00een mod surpirnz\u0103tor cu analiza finalului spectacolului, pentru a putea r\u0103spunde mai bine celei de-a doua \u00eentreb\u0103ri: Cum (prin ce mijloace) a vrut regizorul s\u0103\u00a0 transmit\u0103 mesajul?<\/em> Dat fiind faptul c\u0103 cele mai puternice simboluri pentru ceea ce a dorit s\u0103 arate se g\u0103sesc c\u0103tre final, am decis s\u0103 \u00eencep cu analiza acestei p\u0103r\u0163i a spectacolului.<\/p>\n Revenind \u00eens\u0103 la \u00eenceput.<\/p>\n Debutul spectacolului ne ofer\u0103 o priveli\u015fte auster\u0103, cu o camer\u0103 desp\u0103r\u0163it\u0103 printr-o u\u015f\u0103 \u00een dou\u0103 c\u0103m\u0103ru\u0163e. Prima este \u201ebiroul\u201d lui Tip\u0103tescu (Tiberiu Nicu\u0163), mobilat cu dou\u0103 fotolii \u015fi o mas\u0103, semn c\u0103 noua clas\u0103 politic\u0103 este una c\u00e2t se poate de comod\u0103. De asemenea, costumul personajului, cu blugi, sacou \u015fi tricou cu Bob Marley, poten\u0163eaz\u0103 aceast\u0103 idee. Cea de-a doua \u201ec\u0103m\u0103ru\u0163\u0103\u201d este biroul lui Trahanache (George Sl\u0103tioreanu), mobilat cu mas\u0103 \u015fi scaune, un spa\u0163iu adecvat pentru rezolvarea treburilor politice. Triunghiul conjungal ne este dezv\u0103luit \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, prin apari\u0163ia Zoei (Aura Lamba), care trece dezinvolt\u0103 din camera lui Tip\u0103tescu \u00een cea a lui Trahanache, purt\u00e2nd doar o c\u0103ma\u015f\u0103 a prefectului.<\/p>\n Tiberiu Nicu\u0163 ne dezv\u0103luie un Tip\u0103tescu foarte echilibrat, care reu\u015fe\u015fte s\u0103-\u015fi gradeze corect st\u0103rile pe m\u0103sur\u0103 ce intriga avanseaz\u0103. Este conving\u0103tor \u00een ceea ce face, mai pu\u0163in c\u00e2nd vine vorba de latura sa senzual\u0103, pe care \u015fi-o manifest\u0103 \u00eentr-una dintre scenele cu Zoe.<\/p>\n George Sl\u0103tioreanu creeaz\u0103 un Trahanache suav, aproape \u00eenduio\u015f\u0103tor. Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd se enerveaz\u0103, el p\u0103streaz\u0103 o anumit\u0103 candoare. Interpretarea este una elegant\u0103, actorul doz\u00e2nd excelent duio\u015fia \u015fi intransigen\u0163a, f\u0103r\u0103 a face personajul s\u0103 cad\u0103 \u00eentr-o extrem\u0103, sau \u00een cealalt\u0103.<\/p>\n \u00cen interpretarea Aurei Lamba lipse\u015fte ceva. Lipse\u015fte o anume senzualitate, necesar\u0103 personajului Zoe. Altminteri, actri\u0163a reu\u015fe\u015fte s\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103 excelent momentele de for\u0163\u0103 \u015fi pe cele de disperare, reu\u015find chiar s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 r\u00e2sul (scena venirii \u201eincognito\u201d la Tip\u0103tescu).<\/p>\n Pe l\u00e2ng\u0103 modificarea sexului unuia dintre personaje (Agami\u0163\u0103 \u2013 Agamita), regizorul apeleaz\u0103 \u015fi la o serie de travestiuri. Astfel, Ghi\u0163\u0103 Pristanda, Iordache Br\u00e2nzovenescu \u015fi Nae Ca\u0163avencu sunt jucate de femei.<\/p>\n \u00cen viziunea regizoral\u0103, Ghi\u0163\u0103 Pristanda (Ingrid Neac\u015fu) pare s\u0103 fie tot un om infiltrat, c\u0103ci \u00ee\u015fi aranjeaz\u0103 burta fals\u0103 atunci c\u00e2nd Tip\u0103tescu nu este \u00een camer\u0103 \u015fi vorbe\u015fte c\u0103tre mas\u0103, unde pesemne se afl\u0103 un microfon de interceptare, semn c\u0103 \u015ftie despre faptul c\u0103 mai-marii jude\u0163ului sunt monitoriza\u0163i de structuri mult mai \u00eenalte.<\/p>\n \u00cen interpretarea actri\u0163ei, Ghi\u0163\u0103 este un poli\u0163ist butuh\u0103nos, care demonstreaz\u0103 o mare energie atunci c\u00e2nd vine vorba s\u0103 fac\u0103 pe plac mai marilor. Scena num\u0103r\u0103rii steagurilor este un exemplu \u00een acest sens. Conving\u0103toare \u00een rol de b\u0103rbat, actri\u0163ei \u00eei lipse\u015fte totu\u015fi o energie debordant\u0103, care ar face rolul s\u0103 fie \u00eenc\u0103 \u015fi mai atr\u0103g\u0103tor pentru public.<\/p>\n Un alt travesti este rolul lui Iordache Br\u00e2nzovenescu, ce \u00eei revine actri\u0163ei Alina Tri\u0163\u0103. Aceasta creeaz\u0103 un Br\u00e2nzovenescu pierit, fricos \u015fi aproape \u00eendr\u0103gostit de alura \u015fi prestan\u0163a politic\u0103 a lui Farfuridi. Tr\u0103darea este marea sa fric\u0103, personajul av\u00e2nd accese de panic\u0103 la auzul acestui cuv\u00e2nt. \u00cen interpretarea Alinei Tri\u0163\u0103, Br\u00e2nzovenescu este un personaj extrem de simpatic, o apari\u0163ie foarte gustat\u0103 de public. Actri\u0163a apeleaz\u0103 la un joc facial exagerat, extrem de expresiv \u015fi bine dozat.<\/p>\n Cel de-al treilea travesti este al lui Ca\u0163avencu (Anca Badea), un rol dificil chiar \u015fi pentru un b\u0103rbat. \u00cen abordarea acestui rol, actri\u0163a arat\u0103 o postur\u0103 bine studiat\u0103, b\u0103rb\u0103teasc\u0103 \u015fi o voce impozant\u0103, care pe alocuri scap\u0103 \u00een acute (uneori justificat, alteori nu). Din teama de a nu \u201esc\u0103pa\u201d vreun gest feminin, actri\u0163a \u0163ine majoritatea timpului m\u00e2inile \u00een buzunare, fapt ce reduce din expresivitatea rolului. Scena discursului este bine dozat\u0103, \u00eencep\u00e2nd de la lacrim\u0103 \u015fi termin\u00e2nd cu o frenezie discursiv\u0103, finalizat\u0103 cu lovirea \u201eadversarilor\u201d, Farfuridi \u015fi Br\u00e2nzovenescu.<\/p>\n Tache Farfuridi (Ion-Lucian Dinc\u0103), partenerul comic al lui Br\u00e2nzovenescu este extrem de sobru \u015fi foarte didactic. Scena discursului este una foarte bine realizat\u0103, actorul doz\u00e2nd excelent frazele ilogice ale personajului, \u00eentr-o mare verv\u0103 discursiv\u0103.<\/p>\n \u00cen abordarea Cet\u0103\u0163eanului turmentat, Sorin Voica alege o abordare simpl\u0103 \u015fi comic\u0103, cu o mare priz\u0103 la public. Simpatic prin naivitatea lui, Cet\u0103\u0163eanul c\u00e2\u015ftig\u0103 ca de obicei inimile spectatorilor, Sorin Voica oferind publicului o interpretare corect\u0103, pu\u0163in cam prea lent\u0103, dar care amuz\u0103 publicul.<\/p>\n \u00cen ceea ce prive\u015fte ultima \u00eentrebare, A reu\u015fit acest mesaj s\u0103 ajung\u0103 la public?, <\/em>p\u0103rerile sunt \u00eemp\u0103r\u0163ite. Din punctul meu de vedere, mesajul transmis de regizor este limpede \u015fi ar trebui s\u0103 fie lesne \u00een\u0163eles \u015fi de public. Totu\u015fi, au existat anumite simboluri (de pild\u0103, discursul \u00een german\u0103 al Agamitei, o trimitere direct\u0103 la Angela Merkel) care au sc\u0103pat \u00een\u0163elegerii multor spectatori.<\/p>\n Am r\u0103spuns, a\u015fadar, la cele trei \u00eentreb\u0103ri majore. Mai r\u0103m\u00e2ne totu\u015fi una, pe care nu am specificat-o la \u00eenceputul articolului, dar la care a\u015f dori s\u0103 r\u0103spund acum: de ce \u201eO scrisoare…\u201d?<\/p>\n Explica\u0163ia este simpl\u0103, din punctul meu de vedere: pentru c\u0103 \u00een spectacol scrisoarea nu este nicio secund\u0103 pierdut\u0103, traseul ei fiind bine dirijat de for\u0163e politice superioare. Scena din finalul adun\u0103rii electorale, c\u00e2nd Ca\u0163avencu pierde scrisoarea este elocvent\u0103 \u00een acest sens. Astfel, cei trei agen\u0163i \u00eel asalteaz\u0103 pe Ca\u0163avencu atunci c\u00e2nd acesta scoate scrisoarea spre a demasca amantl\u00e2cul Zoei cu Tip\u0103tescu. Unul dintre agen\u0163i preia scrisoarea, pentru ca mai apoi s\u0103 i-o ofere lui Ghi\u0163\u0103, care i-o \u00eenm\u00e2neaz\u0103 Cet\u0103\u0163enului. Traseul scrisorii este foarte bine orchestrat \u015fi e de presupus c\u0103 \u015fi prima oar\u0103 c\u00e2nd scrisoarea a ajuns la Cet\u0103\u0163ean, acest lucru nu a fost deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor.<\/p>\n \u00cen concluzie, spectacolul promo\u0163iei de studen\u0163i-actori de la Craiova este unul simplu, dar extrem de sugestiv \u015fi modern, \u00een care actorii joac\u0103 cu d\u0103ruire, oferind publicului 80 de minute de bucurie.<\/p>\n <\/p>\n Scenariul \u015fi regia:\u00a0 Adrian Andone<\/p>\n Asistent de regie: George Adrian<\/p>\n Muzica: Dorin Andone<\/p>\n Prelucrare muzical\u0103: Iulian Maxim<\/p>\n Distribu\u0163ia:<\/p>\n \u015etefan Tip\u0103tescu – Tiberiu Nicu\u0163<\/p>\n Zoe Trahanache – Aura Lamba<\/p>\n Zaharia Trahanache – George Sl\u0103tioreanu<\/p>\n Nae Ca\u0163avencu – Anca Badea<\/p>\n Tache Farfuridi – Ion Lucian Dinc\u0103<\/p>\n Iordache Br\u00eenzovenescu – Alina Tri\u0163\u0103<\/p>\n Cet\u0103\u0163eanul turmentat – Sorin Voica<\/p>\n Agamita Dandanache – Diana Gherasim<\/p>\n Pristanda – Ingrid Neac\u015fu<\/p>\n Un cet\u0103\u0163ean – Eduard Cotoar\u0103<\/p>\n Gard\u0103 de corp – Pauline Decaux<\/p>\n Gard\u0103 de corp – Baptiste Febvre<\/p>\n #<\/p>\n [1]Edgar Papu, apud. Ion Roman, Studii despre opera lui I.L. Caragiale<\/strong>, Ed. Albatros, pp. 287-288<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Emilia Badea Caragiale este un autor modern. O spune Ionesco \u00een \u201eNote \u015fi contranote\u201d, o spune\u00a0Edgar Papu (\u201eAl\u0103turi de teatrul lui Tolstoi \u015fi al lui Strindberg, teatrul lui Caragiale se num\u0103r\u0103 printre primele prevestiri a ceea ce va fi crea\u0163ia scenic\u0103 de avangard\u0103.\u201d[1]), o spune B. Elvin \u00een numeroase studii critice. Caragiale […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,1042],"tags":[1113,1053,1054,590],"class_list":["post-10378","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia42","tag-critica","tag-egophobia-42","tag-emilia-badea","tag-teatru"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Ho","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10378","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10378"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10378\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10380,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10378\/revisions\/10380"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10378"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10378"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10378"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n
\n\u201eO scrisoare…\u201d <\/em><\/strong>dup\u0103\u00a0 I.L Caragiale<\/strong><\/p>\n