de Alexandru Iona\u0219cu<\/p>\n
<\/strong><\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n \nDiminea\u0163a, pe la ora zece \u015fi dou\u0103zeci sau mai devreme, p\u0103rin\u0163ii mei au plecat la Calafat \u015fi s-au \u00eentors fix la ora 17.58, ziua de 2 februarie 2013 Anno Domini. Ar fi vrut s\u0103 \u00eei \u00eenso\u0163esc \u015fi eu, dar v\u0103z\u00e2nd starea\u2013 tuse debilitant\u0103, voce numai un horc\u0103it \u015fi nas precum o artezian\u0103 \u2013 \u00een care matinalul \u015fi o r\u0103ceal\u0103 persistent\u0103 m-au adus, au renun\u0163at, f\u0103c\u00e2ndu-mi \u00een schimb un ceai \u015fi sf\u0103tuindu-m\u0103 s\u0103 citesc numai \u00een pat \u015fi numai acoperit bine cu plapuma. \u00cen r\u0103stimpul dintre plecarea lor de-acas\u0103 \u015fi sosirea lor acas\u0103, departe de a sta sub plapum\u0103, mi-am topit ochii \u00een mii de pixeli din freza post-punk a lui Cioran, din urechile cl\u0103p\u0103uge ale lui Beckett, amuzantele b\u0103rbi de pe statuile din Persepolis, trupurile de gresie \u00een senine spasme carnale de la Khajuraho, pixeli alc\u0103tuind musta\u0163a optzecist\u0103 a lui Mirci\u015for, pixeli ce se h\u00e2rjoneau pe monitorul PC-ului precum celulele \u00een s\u00e2ngele meu. Urechile au fost ascultate de muzica de la televizor iar degetele au fost non-stop h\u0103ituite p\u00e2n\u0103 la epuizare sub instruc\u0163ia spartanilor ofi\u0163eri alimentari din UNITATEA CULINAR\u0102 NR. 30168914, mai bine cunoscut\u0103 sub acronimul U.C. 30168914. Ori sub jargonul Zece \u015fi-un Sfert.<\/p>\n F\u0103r\u0103 a deschide fereastra termopan a camerei, puteam vedea cum Jean-Paul Sartre \u015fi Octavia \u00eel intervievau pe Che Guevara, \u00een orice caz \u00eei ascultau una dintre lungile \u015fi \u00eenfl\u0103c\u0103ratele perora\u0163ii, de\u015fi acum p\u0103reau ceva mai destinse. Pipa sartrian\u0103, verde \u015fi existen\u0163ial de lung\u0103, str\u0103lucea \u00een soarele de sf\u00e2r\u015fit de iarn\u0103 \u015fi p\u0103rul negru al Octaviei f\u0103cea fa\u0163\u0103 cu brio anemicului v\u00e2nt de sf\u00e2r\u015fit de diminea\u0163\u0103 (despre barba lui Guevara nu pot spune dac\u0103 f\u0103cea fa\u0163\u0103 cu brio sau nu anemicului v\u00e2nt de diminea\u0163\u0103 muribund\u0103, probabil c\u0103 avea o atitudine dialectic\u0103 \u00een fa\u0163a unui asemenea v\u00e2nt). Guevara era a\u015fezat pe un fotoliu verde, z\u00e2mbea \u015fi fuma un trabuc verde-\u00eenchis \u015fi mult mai falic dec\u00e2t pipa lui Sartre, care aduce a vibrator descoperit dup\u0103 mult\u0103 vreme \u00eentr-un sertar \u015fi sub un mald\u0103r de ambalaje cu prezervative Durex, dintr-acelea cu stria\u0163ii \u015fi intens lubrifiate. Octavia \u015fi Sartre erau a\u015feza\u0163i pe ni\u015fte taburete aparent nou-nou\u0163e, iar \u00eentre cei trei se afla o m\u0103su\u0163\u0103 de pin albit\u0103 de o multitudine de h\u00e2r\u0163oage, \u00een mijlocul acestora tron\u00e2nd, dispuse \u00een form\u0103 piramidal\u0103, trei scrumiere narcoleptice. G\u00e2tul Octaviei era acoperit de o e\u015farf\u0103 sub\u0163ire \u015fi neagr\u0103, dar p\u0103rul ei noir nu avea nicio atitudine dialectic\u0103 \u00een fa\u0163a muribundului v\u00e2nt din muribunda diminea\u0163\u0103. Era zen. Totul levita \u00een fa\u0163a ferestrei mele de termopan, montat\u0103 c\u00e2nd eu eram \u00een clasa a unsprezecea \u015fi Adriana avea numai note de nou\u0103 \u015fi zece la englez\u0103, cu toate c\u0103 tezele, mai ales alea din iarn\u0103, o enervau pu\u0163in, poate c\u0103 n-o enervau, dar cu siguran\u0163\u0103 erau ni\u015fte pietricele care, de \u00eendat\u0103 ce erau aruncate \u00een apele ei suflete\u015fti, produceau unde c\u00e2nd largi, de la \u015fapte cercuri \u00een sus, c\u00e2nd reduse, \u00eentre dou\u0103 \u015fi trei cercuri semi-col\u0163uroase, oarecum similare cu fiordurile din regiunea More og Romsdal. Cercurile undelor largi erau amenin\u0163\u0103tor de groase \u015fi similare cu coasta regiunii Troms, cele mici aduc\u00e2nd a fiordurile din regiunea Trondelag: cercuri sub\u0163iri \u015fi feciorelnice, via\u0163\u0103 lor m\u0103surat\u0103 printr-o multiplicare destul de scurt\u0103, iar vocile lor \u2013 numai suspine. S\u0103 observe cineva ilogicul de mai sus. Cercurile undelor numeroase erau amenin\u0163\u0103tor de groase, cele mici \u2013 \u015fi sub\u0163iri \u015fi semi-col\u0163uroase \u015fi asem\u0103nate cu dou\u0103 regiuni diferite \u2013 p\u0103i ori una ori alta, din dou\u0103 una. Sufletul Adrianei o fi fost numai o ap\u0103, apa unui lac, dar corporalul ei era numai o hum\u0103 precum acel sol din Afghanistan, pr\u0103jit de soare timp de mii de ani \u015fi cr\u0103pat \u00een infinite firi\u015foare.<\/p>\n C\u00e2nd spun c\u0103 totul levita, m\u0103 refer la fotoliul verde, la cele dou\u0103 taburele aparent nou-nou\u0163e, la Guevara, Sartre \u015fi Octavia. A, \u015fi la cele trei scrumiere narcoleptice de pe stratul de h\u00e2r\u0163oage care acoperea m\u0103su\u0163a dintre fotoliu \u015fi taburele, dintre Guevara, Sartre&Octavia. De ce scrumiere narcoleptice? Pentru c\u0103 scrumierele sporov\u0103iau \u00eentre ele prin cantitatea de scrum con\u0163inut\u0103 de fiecare scrumier\u0103 \u00een parte, iar atunci c\u00e2nd una dintre scrumiere era lovit\u0103, uneori se \u00eent\u00e2mpla asta cu toate simultan, de somnul indus de narcolepsie, atunci tot scrumul din ea disp\u0103rea \u015fi scrumiera adormea, interiorul ei fiind a\u015fa de imaculat, ca \u015fi cum cineva ar fi sp\u0103lat-o de vreo zeci de ori, ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpla deloc, sp\u0103larea vreunei scrumiere, cele trei scrumiere st\u00e2nd, cu siguran\u0163\u0103, dintotdeauna \u00een mijlocul patului de h\u00e2r\u0163oage de pe m\u0103su\u0163a de pin suspendat\u0103, ca \u015fi celelalte lucruri \u015fi personaje, \u00een fa\u0163a ferestrei mele de termopan (dar dac\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 scen\u0103 se derula de mult\u0103 vreme \u00een fa\u0163a termopanelor mele, cum de nu am observat-o p\u00e2n\u0103 acum? \u015fi doar acum cinci luni mi-am schimbat ochelarii), la o distan\u0163\u0103 de nu \u015ftiu c\u00e2\u0163i metri, \u00eens\u0103 la nivelul etajului trei al apartamentului din blocul vecin, bloc lipit de al meu, eu av\u00e2ndu-mi apartamentul la etajul doi. A\u015fa cum oamenii vorbesc prin cuvinte, la fel \u015fi cele trei scrumiere vorbeau prin scrumul din ele. Vorbele nu erau ale lor, ci reproduceau vorbele lui Guevara, ale lui Sartre \u015fi ale Octaviei. Deci era vorba de scrumiere \u015fi revolu\u0163ionare \u015fi de st\u00e2nga \u015fi intelectuale. Dar cum era somnul lor? Somnul lor era ca somnul oric\u0103rei scrumiere care vorbe\u015fte prin scrumul din ea, un somn levit\u00e2nd \u00een gol. Scrumierele se trezeau deoarece erau continuu umplute de scrum tabagic.<\/p>\n La un moment dat, \u00een timp ce eu tot priveam senin \u015fi pu\u0163in absent toat\u0103 aceast\u0103 scen\u0103, Sartre, cu un z\u00e2mbet, destul de binevoitor, se uit\u0103 \u00een direc\u0163ia mea, \u00ee\u015fi las\u0103 pipa stins\u0103 (dar oare narcoleptic\u0103? somnambul\u0103? e o mare diferen\u0163\u0103 \u00eentre o pip\u0103 \u015fi o scrumier\u0103) pe m\u0103su\u0163a plin\u0103 de h\u00e2r\u0163oage, scoate o \u0163igar\u0103 din buzunarul st\u00e2ng al hainei \u015fi o \u0163ine \u00een pozi\u0163ie vertical\u0103, \u00eentre degetul mare \u015fi ar\u0103t\u0103torul m\u00e2inii drepte, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103: ,,Cigarette?” la care eu, \u00eentr-un \u00eenceput de plictis \u015fi rotindu-mi pu\u0163in capul la dreapta, r\u0103spund ,,Non” \u015fi dau s\u0103 cobor jaluzele pentru a p\u0103r\u0103si camera, \u00eens\u0103, cum ridic m\u00e2na dreapt\u0103 pentru a trage de sfoara de la jaluzele, v\u0103d cum toate obiectele \u015fi cele trei persoane sunt cuprinse \u00eentr-o sfer\u0103 opac\u0103 \u015fi se \u00eendreapt\u0103, aceast\u0103 sfer\u0103 opac\u0103, mic\u015for\u00e2ndu-se gradual, c\u0103tre fereastra mea \u015fi, un impuls sinaptic \u00eemi spune asta, \u00eenspre chipul meu \u00een curs de a se grimasa de spaim\u0103, dar o spaim\u0103 mole\u015fitoare precum ar\u015fi\u0163a verii. M\u0103 \u00eendep\u0103rtez cu mare greutate de fereastr\u0103 f\u0103c\u00e2nd doar doi pa\u015fi \u00een spate, asta \u015fi pentru c\u0103 mi-e team\u0103 s\u0103 nu dau peste scaunul de l\u00e2ng\u0103 birou, un scaun rotativ la care \u0163in foarte mult, dar mai ales pentru c\u0103 \u00eemi simt picioarele nespus de grele \u015fi t\u0103lpile lipite de podea. Realizez c\u0103 nu m\u0103 mai pot deplasa deloc, tendoanele de sub genunchi nici nu se mai flexeaz\u0103 \u015fi degetele de la picioare \u00eemping \u00een podea mai s\u0103 treac\u0103 \u00een partea cealalt\u0103, \u00een camera de la etajul de sub mine. Totu\u015fi capul \u00eel pot \u00eentoarce, ba chiar observ c\u0103 este capabil de o mobilitate mult mai mare dec\u00e2t de obicei \u015fi pot astfel vedea cum sfera opac\u0103, acum de m\u0103rimea unui pumn b\u0103rb\u0103tesc bine str\u00e2ns, trece prin geamul termopan, f\u0103r\u0103 a-i provoca vreo stric\u0103ciune, se plimb\u0103 lent prin fa\u0163a ochilor mei, \u00eencepe s\u0103 emit\u0103 o lumin\u0103 slab\u0103 \u015fi, u\u015for-u\u015for, se transparentizeaz\u0103 oprindu-se brusc exact \u00eentre ochii mei nu \u00eenfrico\u015fa\u0163i, ci curio\u015fi, chiar ner\u0103bd\u0103tori, o ner\u0103bdare de-a dreptul morbid\u0103, de-a fi martori la ceea ce va urma.<\/p>\n Sfera este cu totul transparent\u0103, \u00eens\u0103 nu mai pot vedea pe nimeni \u00een interiorul ei, este o sfer\u0103 transparent\u0103, goal\u0103 \u015fi pu\u0163in luminoas\u0103. Nici urm\u0103 de Guevara, Sartre, Octavia, trabuc \u015fi pip\u0103, fotoliu, taburete, m\u0103su\u0163\u0103 cu h\u00e2rtii, nici scrumiere de nici un fel, doar o parte din monitor \u015fi zone din birou, printre care \u015fi c\u00e2teva litere din \u00eenc\u0103 necititul Gravity’s Rainbow <\/em>(trebuie s\u0103 recunosc, pur \u015fi simplu a\u015f fi murit, most certainly I would have been a goner<\/em>, dac\u0103 nu citeam m\u0103car primele zece pagini, adic\u0103 primul subcapitol sau capitol, cu Pynchon delimitarea nu-i niciodat\u0103 u\u015foar\u0103), <\/em>de l\u00e2ng\u0103 tastatur\u0103,<\/em> se reflectau \u00een interiorul sferei. Aud o voce \u015fi b\u0103nuiesc c\u0103 provine din sfer\u0103, \u00een acel interior vid trebuie s\u0103 \u00ee\u015fi aib\u0103 sursa \u015fi prima impresie este c\u0103 \u00eei apar\u0163ine Octaviei. Pare destul de feminin\u0103, dar este o feminitate sp\u0103\u015fit\u0103, o feminitate dincolo de feminin, \u015fi mi se adreseaz\u0103 mie, eu fiind singura persoan\u0103 din camer\u0103 \u015fi din apartament, o camer\u0103 \u015fi un apartament cu toate u\u015file \u00eenchise (suntem l\u0103sa\u0163i a crede c\u0103 \u00een iad nu numai c\u0103 u\u015file sunt \u00eenchise, dar \u015fi becurile sunt arse; personal cred c\u0103 drumul c\u0103tre acel ipotetic iad, de orice fel ar fi, este \u00eenchis cu totul). \u00cemi sc\u00e2nteiaz\u0103 prin minte c\u0103 ar fi trebuit s\u0103 accept acea \u0163igar\u0103, nu a\u015f pune chiar blestemat\u0103, nu, nu a\u015f merge p\u00e2n\u0103 acolo, dar eu nu fumez \u015fi, prin urmare, etica mea tabagic\u0103 nu-mi permite s\u0103 accept \u0163ig\u0103ri nici dac\u0103 acestea \u00eemi sunt oferite de c\u0103tre Jean-Paul Sartre \u00eensu\u015fi (viu sau mort, pentru mine n-are nicio importan\u0163\u0103 \u00een ce stare este c\u00e2nd \u00eemi ofer\u0103 \u0163ig\u0103ri).<\/p>\n Sfera se pune iar \u00een mi\u015fcare \u015fi \u00eencepe s\u0103 se mic\u015foreze lumin\u00e2nd din ce \u00een ce mai puternic. Se \u00eendreapt\u0103 spre biblioteca mea de l\u00e2ng\u0103 birou \u015fi este de m\u0103rimea unei piersici, apoi de m\u0103rimea unei caise, a unei m\u0103sline \u015fi a unui bob de maz\u0103re. Vocea din interior aproape c\u0103 a \u00eencetat \u015fi sfera este \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een lumin\u0103. Pe m\u0103sur\u0103 ce intensitatea luminii spore\u015fte, m\u0103rimea sferei scade \u015fi vocea se stinge. Lumina aproape orbitoare se apropie de raftul din mijloc \u015fi dispare brusc la c\u00e2\u0163iva milimetri de cotorul volumului Aleph.<\/em><\/p>\n Camera mea a revenit la starea ei obi\u015fnuit\u0103, \u00een\u0163eleg\u00e2nd prin asta c\u0103 toat\u0103 lumina din ea este natural\u0103, provine de undeva de dincolo de termopane. Eu m\u0103 pot mi\u015fca \u00een voie \u015fi voi dormi dup\u0103-amiaza timp de dou\u0103 ore, iar p\u0103rin\u0163ii mei vor sosi la ora deja men\u0163ionat\u0103. Mama m\u0103 va \u00eentreba ce s-a mai \u00eent\u00e2mplat pe aici, eu, acaparat, nu \u015ftiu prin ce joc al neuronilor, de spusa wittgensteinian\u0103, auzit\u0103 pentru prima oar\u0103 acum aproape doi ani de zile, la o coleg\u0103 de facultate, cum c\u0103 despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie s\u0103 se tac\u0103, r\u0103spund ,,nimic neobi\u015fnuit, totul ca de obicei”.<\/p>\n Nu voi mai citi nimic din ceea ce am de citit, de\u015fi \u00eemi tot propun contrariul, o propunere disperat-cioranian\u0103, ci voi naviga pe net \u015fi m\u0103 voi mul\u0163umi s\u0103 citesc din post\u0103rile de pe blogul regizoarei Crista Bilciu, o lectur\u0103 pe fundalul pieselor Por que te vas<\/em> \u015fi Over the hills and far away.<\/em> Genurile sunt diverse, dar diversitatea asigur\u0103 motricitatea acestui tip de lectur\u0103, exact cum copacii t\u0103ia\u0163i \u015fi lipi\u0163i unul de altul asigurau deplasarea monoli\u0163ilor de la Stonehenge ori a celor din Insula Pa\u015ftelui.<\/p>\n Aflu despre volumul de debut al Cristei Bilciu, ap\u0103rut \u00een 2011 \u015fi multipremiat, citesc c\u00e2teva fragmente \u015fi \u00eel comand amintindu-mi c\u0103 o \u015ftiu pe debutanta autoare de-acum un an \u015fi ceva, c\u00e2nd am vizionat pe net montarea piesei En attendant Godot. <\/em>Atunci am v\u0103zut at\u00e2t piesa, c\u00e2t \u015fi interviurile cu actorii \u015fi, bine\u00een\u0163eles, cu regizoarea.<\/p>\n M\u0103 simt cuprins de un bizar elan care nu prea \u00eemi este \u00een fire, cred c\u0103 nu \u00eemi este deloc \u00een fire, un elan care se hr\u0103ne\u015fte din lectura acelor recenzii despre volumul de debut al autoarei, un poem dramatic destul de original \u015fi complex, scris \u00een spirit dimovian \u015fi ludic \u015fi pres\u0103rat de intertextualitate, similar prin ambi\u0163ia construc\u0163iei poetice cu Levantul<\/em> c\u0103rt\u0103rescian \u015fi, din c\u00e2te afirma autoarea pe blog, parte a unei proiectate trilogii epopeice, \u00een orice caz a unei ambi\u0163ioase \u015fi demne de urm\u0103rit aventuri scriitorice\u015fti.<\/p>\n \u00cemi tot spun c\u0103 ar trebui s\u0103 continui poemul, primul meu poem, un poem de nota\u0163ie \u00eenceput acum c\u00e2teva zile \u015fi din care am scris doar o pagin\u0103 \u015fi jum\u0103tate \u015fi vreau s\u0103-i dau un corp de cel mult opt pagini, m\u0103car \u015fase, dar cred c\u0103 m\u0103 voi mul\u0163umi \u015fi cu trei pagini. Un prim poem n\u0103scut \u00een calmul zilelor de dinaintea furtunii primei sesiuni masterande. Sper s\u0103 fie un poem contemplativ \u015fi curios a \u015fti ce-i lumea asta \u015fi ce-i via\u0163a asta, dar dac\u0103 stau bine s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, n-a\u015f vrea deloc ca primul meu poem s\u0103 fie contemplativ, ci doar un poem sinuciga\u015f, la dracu, s\u0103 nu cunoasc\u0103 nicio lume \u015fi nicio via\u0163\u0103, ci s\u0103 piar\u0103 sf\u00e2rtec\u00e2ndu-\u015fi toate versurile \u015fi s\u00e2nger\u00e2nd prin to\u0163i porii cuvintelor, lu\u00e2nd cu el c\u00e2t mai multe voci care-l citesc, nu \u00eenainte de a-\u015fi castra orice ar avea un poem de nota\u0163ie s\u0103-\u015fi castreze.<\/p>\n Somnul m\u0103 cuprinde \u015fi m\u0103 las \u00een voia lui \u015fi-a patului, ne\u015ftiind ce fel inten\u0163ii are somnul cu al meu trup, trup ce pare a fi al meu \u015fi probabil c\u0103 al meu chiar este. Nu \u015ftiu dac\u0103 \u00een vis sau \u00een trezia de zi cu zi, dar, c\u00e2nd eram mic, \u00eenaintea gr\u0103dini\u0163ei, de asta sunt sigur, mi s-a spus, cu siguran\u0163\u0103 o persoan\u0103 a fost \u2013 b\u0103rbat, femeie, androgin, copil, feti\u0163\u0103, foetus uman sau embrion uman \u2013 c\u0103 suntem cu to\u0163ii \u00eenso\u0163i\u0163i de somnul nostru personal \u015fi de moartea noastr\u0103 la fel de personal\u0103. Parc\u0103 a mai zis c\u0103 aici \u015fi peste tot somnul \u015fi moartea sunt inseparabile. Nu cred c\u0103 sunt singurul c\u0103ruia i s-a dest\u0103inuit asta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Alexandru Iona\u0219cu Diminea\u0163a, pe la ora zece \u015fi dou\u0103zeci sau mai devreme, p\u0103rin\u0163ii mei au plecat la Calafat \u015fi s-au \u00eentors fix la ora 17.58, ziua de 2 februarie 2013 Anno Domini. Ar fi vrut s\u0103 \u00eei \u00eenso\u0163esc \u015fi eu, dar v\u0103z\u00e2nd starea\u2013 tuse debilitant\u0103, voce numai un horc\u0103it \u015fi nas precum […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1042,15],"tags":[1064,1053,1115],"class_list":["post-10538","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia42","category-proza","tag-alexandru-ionascu","tag-egophobia-42","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-sfera","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10538","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10538"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10538\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10540,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10538\/revisions\/10540"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10538"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10538"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10538"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}