de Cristina Galep <\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
\nDemonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, eu, tu, ea, demonii! Nu, nu e o glum\u0103, demonii sunt aici, sunt in tine, \u00een miezul zilei, nop\u0163ii, a\u015fa cum cainele din gradin\u0103 e aici, c\u00e2inele acela alb, alb ca z\u0103pada cu cranuiul jum\u0103tate negru \u015fi cu trei pete negre pe coad\u0103 \u015fi celelalte dou\u0103 pe spate, cu un ochi care sclipe\u015fte din partea cea neagr\u0103 de cap. Simion, Simion, Simion, demonii sunt aici!!! Simion, the demons are here! The devil is inside!!!C\u00e2inele acela negru, of, c\u00e2inele acela negru, m-a \u00eenfiorat atunci cand a venit \u00een plin\u0103 zi, jum\u0103tate negru, cu trei pete negre iar restul at\u00e2t de alb, am \u015ftiut c\u00e2 \u00eel cheam\u0103 Simion, dar nu Simion cum te nume\u015fti \u015fi tu, ci Simion cum se numea tat\u0103l t\u0103u. \u00cemi e greu s\u0103 o spun, dar o spun, poate ai s\u0103 citesti \u015fi cuvintele astea or s\u0103 doar\u0103, dar, da, tat\u0103l t\u0103u a murit. Mi-a fost at\u00e2t de greu s\u0103 aflu asta, s\u0103 nu te sun, \u015fi s\u0103 iti trimit c\u00e2teva mesaje aiurea, habar nu am, \u015ftiu ce am scris oricum a fost dupa ce aflasem, dup\u0103 ce tat\u0103l murise.<\/p>\n
Ce fraz\u0103: Tat\u0103l t\u0103u a murit. Dac\u0103 cineva o vede e o simpl\u0103 fraz\u0103, dar c\u00e2inele \u0103sta am simtit c\u0103 e el, c\u0103 e spiritul lui, nu stiu de ce mi-a venit s\u0103 \u00eel strig: Simion!!!, s\u0103 simt c\u0103 demonii erau \u00een gr\u0103dina mea, \u00een plin\u0103 zi, vara. Erau to\u0163i, toate sentimentele mele r\u0103v\u0103\u015fite \u015fi cu mine eram \u00eentr-o zi de var\u0103 la poarta gr\u0103dinii, c\u00e2nd am v\u0103zut c\u00e2inele am vrut s\u0103-l alung, s\u0103 \u00eei spun: Mar\u015f! Pleac\u0103! Ce cau\u0163i tu aici, c\u00e2ine. Da, m-am \u00eenfuriat \u015fi am p\u0103\u015fit cu fa\u0163a transfigurat\u0103 spre el, dar nu am putut s\u0103 merg, a fost at\u00e2ta consum \u00een acest simplu gest, \u00eenc\u00e2t m-am a\u015fezat pe lemne \u00eentre buruieni \u015fi am r\u0103mas la poarta gr\u0103dinii. Am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng cu fa\u0163a \u00eentre palme din senin, nici nu am vrut sa pl\u00e2ng, \u00eencercam s\u0103 \u00eemi \u00eendes lacrimile \u00eenapoi, care totu\u015fi curgeau, \u00een ciuda furiei, \u00een ciuda interdic\u0163iei mele. Dup\u0103 un timp, am obosit s\u0103 pl\u00e2ng \u015fi mi-am dat seama de patetismul situa\u0163iei. Pl\u00e2ngeam ca o egosist\u0103 pentru mine, de mine, nu din dadorit\u0103 mor\u0163ii tat\u0103lui t\u0103u pe care nu l-am \u00eent\u00e2lnit niciodat\u0103, nici m\u0103car o singur\u0103 dat\u0103, nici nu stiu cum arat\u0103, dar totu\u015fi moartea sa m-a frapat.<\/p>\n
\u015etii, Silviu, mi-ai repro\u015fat c\u0103 nu am fost acolo, c\u0103 ai trecut singur prin asta cu o alt\u0103 iubit\u0103 cu Pati. Pati, Pati, Pati, stii ce? eu nu am v\u0103zut-o nici m\u0103car pe Pati, o \u015ftiu din poze \u015fi culmea, mi se pare frumoas\u0103, potrivit\u0103 pentru tine, mai altfel dec\u00e2t mine, dar \u015ftii ce mai \u015ftiu? Mai \u015ftiu c\u00e2teva fraze patetice, care s-ar putea s\u0103 fie adev\u0103rate: c\u0103 ea nu te-a iubit ca mine, ea poate te-a iubit mai mult, sau nu, dar eu am putut s\u0103 m\u0103 sacrific \u00een absen\u0163a ta p\u00e2n\u0103 la marginea limitei, am fost a\u015fa aproape de marginea limitei…de marginea nebuniei. Nu, Nu, stai pu\u0163in, nu o s\u0103 vorbesc despre boala mea, ceea ce am aflat eu e c\u0103 am chiar e un fel de boal\u0103, un fel, \u015fi nu voiam s\u0103 \u00eencep s\u0103 m\u0103 victimizez, nu asta era ideea.<\/p>\n
Ideea e c\u0103 eu, Sofia, chiar te-am iubit de atunci din liceu din clasa a 10a, paradoxal-da. Cu toate c\u0103, eu nu am vrut s\u0103 ma afi\u015fez la primele \u00eent\u00e2lniri cu tine, c\u0103 nu ti-am declarat sentimentele, c\u0103 voiam s\u0103 ne ascundem prin parcuri \u015fi s\u0103 ne tr\u0103im discret prima noastr\u0103 aiureal\u0103 cu iz de ceea ce se nume\u015fte iubire, dragoste, nu \u015ftiu. Dar tu m-ai fascinat iremediabil, parul t\u0103u blond, privirea ta rece, dar mai ales, Silviu, tu te-ai jucat cu destinul, te-ai declarat Faust. Faust, tu habar nu aveai cine a fost Faust, c\u00e2t de cinic, c\u00e2ta cruzime pentru ni\u015fte copii. Eu, curioas\u0103, am aflat uimit\u0103, lovit\u0103 de lectura c\u0103r\u0163ii cine era Faust, \u015fi m-am ipostaziat \u00eentr-o Margareta, mi-am asumat acest rol, aceast\u0103 masc\u0103 stupid\u0103 care mi s-a lipit de fa\u0163\u0103, iar c\u00e2nd am tras de ea, deja mi-am jumlit pe pe fa\u0163\u0103 grefe de piele, care m-au durut, m.au durut p\u00e2n\u0103 la inim\u0103, p\u00e2n\u0103 la creier, a fost un cerc.Tu- Faust, tu cel care de la 17 ani declara c\u0103 nu putea s\u0103 iubeasc\u0103, c\u0103 nu poate, c\u0103 nu e capabil. Era o aiureal\u0103 nu o credeam, eu asteptasem ca \u00een basme toat\u0103 via\u0163a mea de 17 ani s\u0103 m\u0103 \u00eendr\u0103gostesc abia asteptam s\u0103 m\u0103 plimb de m\u00e2n\u0103 cu cineva, s\u0103 declar tuturor, s\u0103 te prezint mamei.<\/p>\n
Dar nu, nu am putut, c\u00e2nd te-am \u00eent\u00e2lnit am vrut s\u0103 m\u0103 feresc de ceea ce avea s\u0103 m\u0103 lovesc\u0103, am vrut s\u0103 fiu Xena, Prin\u0163esa R\u0103zboinic\u0103, prudent\u0103, care nu se plimb\u0103 ziua de m\u00e2n\u0103 pe holurile liceului cu iubitul ei, pentru c\u0103 m\u00e2ine are s\u0103 se despart\u0103 \u015fi colegii, vor r\u00e2de, vor \u00eentreba de ce? \u015fi tot a\u015fa. Dar de ce s\u0103 i\u0163i pese de al\u0163ii, nimeni nu e \u00een locul t\u0103u \u015fi, totu\u015fi, nu, nu, nu, voiam s\u0103 te \u0163in de m\u00e2n\u0103 doar \u00een parcuri s\u0103 te s\u0103rut st\u00e2ngaci, nu voiam nimic fran\u0163uzesc, \u00eemi ajungea doar o banc\u0103, tu, \u015fi iluziile mele. Dar a fost o lupt\u0103 din prima clip\u0103, nimic nu a fost simplu, erai de o cruzime…pe care o sim\u0163eam, tu nu erai ca to\u0163i ceilel\u0163i. Scriai nuvele, hmm, Commosicus, <\/em>prima ta nuvel\u0103, singura pe care am v\u0103zut-o, m-a frapat. Nu mai \u015ftiu despre ce era vorba exact, de\u015fi, poate c\u0103 \u015ftiu. Dar, Silviu, cum, cum, acolo \u00een nuvela ta fascinant\u0103 de zeci de pagini, un miniroman, femeile erau peremiul cel mare \u015fi un simplu scop, veneau la pachet cu o victorie, cu premiul cel mare, \u0163i-am citit nuvela pe ner\u0103suflate, si apoi \u00eenc\u0103 p\u00e2n\u0103 am ratacit foile sau le-am aruncat ca s\u0103 nu o mai v\u0103d. Am fost at\u00e2t de \u00eenver\u015funat\u0103, atat de implicat\u0103 am vrut s\u0103 fiu, mi s-a p\u0103rut c\u0103 e de datoria mea s\u0103 te schimb, s\u0103 i\u0163i spun c\u0103 nu e a\u015fa, c\u0103 Regina e mai mult, c\u0103 suntem a\u015fa fabuloase, fragile, poate, dar a\u015fa de complexe. Voiam ca Faust s\u0103 fiu un simplu iubit care o iube\u015fte pe Sofia, c\u0103 se va termina cu bine \u015fi plat, absolut t\u00e2mpit, adic\u0103 cu bine.<\/p>\n Vrei aventur\u0103, ia aventur\u0103, vrei fantasme, hr\u0103ne\u015fte-te cu ele, vrei libertate, de\u015fi po\u0163i s\u0103 o ai, alegi cu\u015fca, ia cu\u015fca. Asta chiar a\u015fa e cu libertatea, m\u0103 g\u00e2ndesc iar la c\u00e2inele acela negru,da, c\u00e2inele alb cu pete mai era \u00een\u015fo\u0163it de un alt c\u00e2ine negru, complet negru. Ambii st\u0103teau \u00een gr\u0103dina bunicilor de la \u0163ar\u0103, veniser\u0103 nu se \u015ftie de unde pentru hran\u0103, se ad\u0103postiser\u0103 sub lemnele de la poarta gr\u0103dinii printre ierburi mari l\u00e2ng\u0103 toaleta de var\u0103, unde m-am ascuns chiar \u015fi eu dup\u0103 ce pl\u00e2nsesem, stateam acolo, vr\u00e2nd sa ma izolez pentru c\u00eeteva minute, s\u0103 uit s\u0103 ma uit, de\u015fi totul \u00eemi e ascuns \u00een carne, doar s\u0103 m\u0103 lep\u0103d de pilele si carne p\u00e2n\u0103 la os, poate a\u015fa am s\u0103 uit, asta dac\u0103 imi eliberez \u015fi cutia cranian\u0103 de creier. \u015ei totu\u015fi, sunt iubitoare de c\u00e2ini, am in curte un c\u00e2ine de ras\u0103, pe Billi, pe care nu l-am vrut, asta pentru c\u0103 cel\u0103lalt c\u00e2ine Hector, murise t\u00e2n\u0103r de o boal\u0103, si el avea o boal\u0103, cred c\u0103 cu to\u0163ii suferim de o boal\u0103. Hector suferea de epilepsie. De o form\u0103 de epilepsie canin\u0103.<\/p>\n A murit, ca \u015fi tat\u0103l t\u0103u, doar din prisma mor\u0163ii, tat\u0103l t\u0103u nu suferea de epilepsie. Cu toatea acestea, cred c\u0103 suferea, c\u0103 a suferit, de\u015fi, nu \u015ftiu nici m\u0103car de ce suferea. Iar c\u00e2nd Hector a murit nu am fost acas\u0103, asta nu mi-o iert, nu mi-am putut-o ierta nici azi, dupa 7 ani, Billi are acum 7 ani. Pe Hector l-am c\u0103utat trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni prin toate gradinile vecinilor, peste tot mi s-a spus c\u0103 fugise de acas\u0103, l-am c\u0103utat \u00een disepare, l-am strigat, dup\u0103 ce am gasit o mic\u0103 movil\u0103 de p\u0103m\u00e2nt l\u00e2ng\u0103 gardul gr\u0103dinii noastre, nici m\u0103car \u00een gradina noastr\u0103, mi-am dat seama \u015fi n-am scos un cuv\u00e2nt \u00eenc\u0103 14 zile. Acum \u00eel iubesc pe Billi, e c\u00e2inele meu, cel mai bun c\u00e2ine, cel mai frumos, \u015ftie trucuri de la mine, l-am \u00eenv\u0103\u0163at la fel ca si pe Hector. Dar, Silviu, Silviu, Dumnezeule, de\u015fi, eu cred mai mult \u00een c\u00e2ini dec\u00e2t \u00een divinitate, oare cum e s\u0103 \u00ee\u0163i lipseasc\u0103 tat\u0103l? \u00cen gr\u0103din\u0103, deci, sunt cei doi c\u00e2ini liberi, iar \u00een curte Billi, cel privilegiat, cel iubit, al meu, c\u0103\u0163elul meu, Billi, care e legat, care st\u0103 \u00een les\u0103, doar noaptea e liber, pe c\u00e2nd c\u00e2inii din gradin\u0103 vor lan\u0163ul, vor sa fie \u00een locul c\u00e2inelui din cu\u015fc\u0103, dau a\u015fa de tare din coad\u0103 c\u00e2nd \u00eei m\u00e2ng\u00e2i, vin la mine far\u0103 s\u0103 \u00eei chem. \u015ei pe ei \u00eei iubesc, \u00eemi sunt dragi, \u00eei hranesc, de\u015fi, uneori sunt crud\u0103 cu ei \u00eei alung nu vreau s\u0103 \u00eei recunosc drept c\u00e2inii mei, drept animalele mele de curte, drept tovara\u015fii mei credincio\u015fi, nu am curaj s\u0103 \u00eei aduc \u00een curte, nu vreau s\u0103 \u00eei leg, sa ma serveasc\u0103, sa imi ling\u0103 palmele, imi e mil\u0103 de libertatea lor.<\/p>\n Dar oamenii Silviu, cum se mu\u015fc\u0103, cum se mai mu\u015fc\u0103, \u015fi eu am o cruzime, o cruzime de care m\u0103 tem, de care \u00eemi e fric\u0103 si o expun, o afi\u015fez, tr\u0103iesc cu ea, simt furia, sunt furioas\u0103 visceral, tu nu \u015ftii, momentele sunt rare, dar exist\u0103, iar cu mine \u00eens\u0103mi sunt cea mai c\u00e2inoas\u0103, sunt cea mai crud\u0103, \u00eemi vine s\u0103 \u00eemi mu\u015fc palmele uneori, metaforic vorbind, nu ma iert, nu vreau s\u0103 ma mint, prefer adev\u0103rul care mu\u015fc\u0103 brusc, care nu latr\u0103, care te paralizeaz\u0103. \u015etii apropo, de asta, \u0163i-am spus \u00een a doua rela\u0163ie a mea amoroas\u0103, s\u0103 spun, numesc a\u015fa, de\u015fi tu ai fost marea mea…. sa o spun…iubire, s\u0103 zicem, s\u0103 o l\u0103s\u0103m asa, iar cel\u0103lalt, a mu\u015fcat mi-a mu\u015fcat inima a\u015fa de tare \u00eenc\u00e2t m-am sim\u0163it ca un c\u00e2ine b\u0103tut, alungat, izgonit, c\u0103lcat de o ma\u015fin\u0103, nu iarna, ci \u00een miezul iernii, dobor\u00e2t acolo pe asfalt, cu gura plin\u0103 de s\u00e2nge, dar care, ce crezi, nu moare, se ridic\u0103, tr\u0103ie\u015fte, \u015fi c\u00e2nd realizeaz\u0103 c\u0103 e zdrobit, aproape mort, are un moment de nebunie, se bucur\u0103, vrea s\u0103 dea din coad\u0103, s\u0103 mearg\u0103 mai departe.<\/p>\n \u015ei ce crezi, Silviu, este t\u00e2r\u00e2t sau se t\u00e2r\u0103\u015fte p\u00e2n\u0103 la \u015fan\u0163, peste luni ajutat \u00ee\u015fi revine, \u00eencepuse s\u0103 \u00ee\u015fi revin\u0103 chiar de c\u00e2nd a deschis ochii, tr\u0103ie\u015fte, se bucur\u0103, dar lovitura lui, lovitura mea amaoroas\u0103, care a fost precum exemplul asta, se vindec\u0103 da, dar, dar, cicatricea r\u0103m\u00e2ne. S\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0163elegi gre\u015fit sunt bine, foarte bine, \u00eens\u0103 se putea \u015fi mai bine, se putea s\u0103 fie \u015fi Hector bine s\u0103 moar\u0103 de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, se puteau multe, \u015fi, totu\u015fi nu se puteau, asta e, a\u015fa e. Iar eu, ce s\u0103 fac eu, fac ceea ce mi-a spus bunicul cu asta am r\u0103mas, cu o expresie: Omul trebuie s\u0103 fac\u0103 ce trebuie, indiferent de riscuri, de pre\u0163…dar c\u00e2inele, el ce s\u0103 fac\u0103?, dar iubirea ea ce trebuie s\u0103 fac\u0103?, dar ta\u0163ii ce faci dup\u0103 ce dispar, dar cum te vindeci dup\u0103 ce e\u015fti zdrobit, cum, cum? Demonii fac ei ce trebuie? Deocamdat\u0103 sunt aici, acolo, \u00een gr\u0103din\u0103, \u00een c\u00e2ine, \u00een tine \u00een mine, suntem deschisi, demonii umbl\u0103, totul e deschidere, deschideri: Omul trebuie s\u0103 se deschid\u0103, unde se va \u00eenchide, Silviu, unde, unde?<\/p>\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Cristina Galep Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, Demonii, eu, tu, ea, demonii! Nu, nu e o glum\u0103, demonii sunt aici, sunt in tine, \u00een miezul zilei, nop\u0163ii, a\u015fa cum cainele din gradin\u0103 e aici, c\u00e2inele acela alb, alb ca z\u0103pada cu cranuiul jum\u0103tate negru \u015fi cu trei pete […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1042,15],"tags":[1080,1053,1115],"class_list":["post-10541","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia42","category-proza","tag-cristina-galep","tag-egophobia-42","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2K1","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10541","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10541"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10541\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10542,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10541\/revisions\/10542"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10541"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10541"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10541"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}