de \u015etefan Ser\u015feniuc<\/p>\n
Prietenul meu Q, regizor faimos de felul lui, m-a rugat s\u0103-i dau o m\u00e2n\u0103 de ajutor. Nu prea avea inspira\u0163ie \u015fi nu voia s\u0103-\u015fi \u00eentrerup\u0103 seria de succese cu cine \u015ftie ce film r\u0103suflat. A\u015fa c\u0103 iat\u0103-m\u0103 nevoit s\u0103-i scriu scenariul pentru viitorul s\u0103u “best movie”. Rev\u0103z\u00e2nd \u00een fug\u0103 c\u00e2teva din capodoperele lui, mi-am zis s\u0103 continui \u00een direc\u0163ia \u00een care deja s-a lansat: s\u00e2nge, fin\u0103 ironie, ridicol \u015fi grotesc… astea-s armele lui, a\u015fa c\u0103… iat\u0103-m\u0103!<\/p>\n
~<\/p>\n
Intrarea \u00een supermarket era puternic luminat\u0103 cu neoane. Poate c\u0103 \u015fi cur\u0103\u0163enia de la u\u015fa principal\u0103 accentua un pic senza\u0163ia asta de sclipitor, de orbitor, sau poate era numai faptul c\u0103 pe acolo intrau G\u0103rzile? Cine \u015ftie? S\u0103 l\u0103s\u0103m povestea s\u0103-\u015fi vad\u0103 de drumul ei…<\/p>\n
<\/p>\n
\nNu era obligatoriu s\u0103-i salu\u0163i, dar to\u0163i o f\u0103ceau. Nu cred c\u0103 era din fric\u0103 ci mai degrab\u0103 din respect, cel pu\u0163in a\u015fa p\u0103rea. M\u0103 opresc \u015fi eu cu c\u0103ru\u0163ul meu de cump\u0103r\u0103turi \u015fi salut cu o \u00eenclinare a capului. Ei mi-au r\u0103spuns to\u0163i \u00eempreun\u0103. Erau 4 la num\u0103r, doi dintre ei cu carabina at\u00e2rnat\u0103 pe um\u0103r, unul cu un sac mare \u015fi negru, ne armat, \u015fi comandantul lor cu pistolul ag\u0103\u0163at \u00een spatele pantalonilor. Nu se poate spune c\u0103 nu erau respectuo\u015fi. G\u0103rzile erau prezente peste tot \u015fi menirea lor era s\u0103 se respecte buna cuviin\u0163\u0103, stima reciproc\u0103 \u015fi mai tot ce \u0163inea de firesc, de normal. De c\u00e2nd conduc ei, totul e \u00een perfect\u0103 ordine, lumea este mul\u0163umit\u0103 \u015fi nimeni nu se pl\u00e2nge. E adev\u0103rat c\u0103 metodele lor nu sunt din cele mai bl\u00e2nde, dar nu-i nimic, era nevoie de o m\u00e2n\u0103 de fier, nu se mai putea, eram ajun\u015fi la limita de jos a umanului. \u00cei cuno\u015fteam pe b\u0103ie\u0163ii din grupul \u0103sta, \u00eei vedeam \u00een fiecare sf\u00e2r\u015fit de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 c\u00e2nd f\u0103ceam cump\u0103r\u0103turile. Erau tineri, sub doua zeci si cinci iar comandantul de grup o fi avut treizeci, sau poate nu. Z\u00e2mbitori, educa\u0163i, dar implacabili. Bunul sim\u0163 trebuia repus \u00een drepturi \u015fi ei erau acolo pentru asta.<\/p>\n
<\/p>\n
\nLa raionul de fructe \u015fi legume totul era proasp\u0103t, lucios \u015fi bine aliniat. \u00cencercam s\u0103-mi c\u00e2nt\u0103resc c\u00e2teva ro\u015fii din alea lunguie\u0163e c\u0103-s mai bune, c\u00e2nd vecinul din dreapta mea alunec\u0103 pe o banan\u0103 \u015fi cade sub galantar. Garda intervine imediat \u015fi-l scoate de unde era ajuns. S\u0103racul. Un pic bo\u0163it, un pic zg\u00e2riat, dar vesel \u015fi oarecum jenat de situa\u0163ie, mul\u0163ume\u015fte dar renun\u0163\u0103 la banane \u015fi-\u015fi \u00eempinge c\u0103ruciorul c\u0103tre mere, mai pu\u0163in periculoase. Comandantul G\u0103rzii cheam\u0103 prin radio pe responsabilul raionului de fructe. Ascult\u00e2nd cu aten\u0163ie, supervizorul indic\u0103 un t\u00e2n\u0103r. “\u015eti\u0163i eram ocupat cu cire\u015fele, tocmai a venit un transport \u015fi desc\u0103rcam, m\u0103 scuza\u0163i.” \u00eencerc\u0103 vinovatul. “E deja al doilea avertisment \u015fi, ne pare r\u0103u, dar rolul G\u0103rzilor este s\u0103 p\u0103streze ordinea. Familia dumneavoastr\u0103 va fi informat\u0103 imediat dup\u0103 formalit\u0103\u0163i. V\u0103 rug\u0103m, punctul de \u00eent\u00e2lnire 6.” T\u00e2n\u0103rul se \u00eendreapt\u0103 singur spre peretele din dreapta lui, unde era desenat cu vopsea ro\u015fie un \u015fase mare.<\/p>\n
<\/p>\n
\nSe puse cu spatele la zid \u015fi \u00ee\u015fi b\u0103g\u0103 m\u00e2inile \u00een buzunar. “Foc de voie.”, sun\u0103 comanda. Cele dou\u0103 carabine, cu surdina pus\u0103, pocnir\u0103 scurt \u015fi t\u00e2n\u0103rul muri f\u0103r\u0103 ca m\u0103car s\u0103 clipeasc\u0103. Rapid, comandantul \u00eei d\u0103du lovitura de gra\u0163ie cu pistolul, iar cu cealalt\u0103 m\u00e2n\u0103 trase de maneta aflat\u0103 pe perete. De sub t\u00e2n\u0103r se deschise o trap\u0103 \u015fi corpul ne\u00eensufle\u0163it c\u0103zu \u00een\u0103untru. Ultimul gardist, cel cu sacul, \u00eempr\u0103\u015ftie c\u00e2teva m\u00e2ini de tala\u015f peste s\u00e2ngele \u00eenc\u0103 proasp\u0103t din apropierea locului de pedeaps\u0103. Se \u015ftie, tala\u015ful are calit\u0103\u0163i absorbante \u015fi face minuni c\u00e2nd e vorba de salvat podelele de la p\u0103tatul cu s\u00e2nge. Excelent!<\/p>\n
<\/p>\n
\nLa raionul de preparate din carne c\u00e2\u021biva a\u015fteptau t\u0103cu\u0163i \u00een r\u00e2nd. Pre\u0163urile erau bine afi\u015fate, dou\u0103 execu\u0163ii \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 av\u00e2nd efectul scontat. Dup\u0103 \u015fase cadavre, c\u00e2ntarul este \u00een sf\u00e2r\u015fit bine echilibrat, iar dubiul \u00een\u015fel\u0103ciunii cu des\u0103v\u00e2r\u015fire spulberat. C\u00e2rna\u0163ii au data de expirare cu o zi \u00eenainte de expirare, evit\u00e2nd astfel mor\u0163ile inutile. “Trei sute de grame de prosciutto, mul\u0163umesc!” Fata z\u00e2mbitoare de la galantar m\u0103 \u00eentreab\u0103 dac\u0103-l vreau crud sau nu. \u00cei r\u0103spund c\u0103 vreau din cel crud \u015fi dac\u0103 au, prefer cel de Norcia, nu de Narni \u015fi-mi cer scuze pentru confuzie. \u015ei adaug gr\u0103bit c\u0103 a\u015f dori s\u0103 fie t\u0103iat fin – fin. “Bine\u00een\u0163eles” \u015fi-mi d\u0103 din cap dr\u0103gu\u0163\u0103. M\u0103 uit la m\u00e2inile ei delicate, la unghiile t\u0103iate din carne, curate \u015fi \u00eengrijite, dovad\u0103 de responsabilitate \u015fi de bun sim\u0163. Ori nu \u015ftia, ori s-a gr\u0103bit, ori cine \u015ftie de ce, nu a pus h\u00e2rtie \u00eentre delicatele felii de prosciutto. Rezultatul? Toate feliile s-au lipit \u00eentre ele, iar eu \u00eengrozit si neputincios, \u00eemi \u00eentorc privirea \u015fi m\u0103 uit \u00eenspre Gard\u0103, sper\u00e2nd s\u0103 m\u0103 ajute. ” Domni\u015foar\u0103, dumneavoastr\u0103 a\u0163i risipit trei sute de grame de prosciutto de prima calitate. Feliile astfel t\u0103iate nu se pot folosi, se vor rupe. Din respect pentru buna cuviin\u0163\u0103, v\u0103 oferim o a doua \u015fans\u0103. V\u0103 rug\u0103m s\u0103 dezlipi\u0163i feliile \u00eentre ele \u015fi s\u0103 le rea\u015feza\u0163i pe h\u00e2rtie, astfel \u00eenc\u00e2t treaba s\u0103 fie f\u0103cut\u0103 impecabil, iar clientul mul\u0163umit.”. La a \u015fasea felie, carnea crud\u0103 cedeaz\u0103 \u015fi se rupe. Prosciutto – ul f\u0103cut cu at\u00e2ta d\u0103ruire \u00een frumosul \u0163inut “di Norcia” este compromis pentru totdeauna. 300 de grame pierdute! Un alt v\u00e2nz\u0103tor \u00eei ia locul \u015fi de data asta h\u00e2rtia rezolv\u0103 delicata problema a feliilor lipite. C\u00e2nd trec pe l\u00e2ng\u0103 punctul de \u00eent\u00e2lnire de l\u00e2ng\u0103 raionul de salamuri, num\u0103rul 9 cred, nu mai r\u0103m\u0103sese dec\u00e2t ni\u015fte tala\u015f \u00eempr\u0103\u015ftiat din abunden\u0163\u0103 pe podea de c\u0103tre soldatul responsabil. Curios cum lemnul \u0103sta fin m\u0103cinat absoarbe orice urm\u0103 de s\u00e2nge. C\u00e2t\u0103 eficacitate! La coad\u0103 la cas\u0103 citesc mul\u0163umit un slogan de pe peretele cu trapa num\u0103rul 16. “Am reu\u015fit s\u0103 aducem ordinea \u015fi disciplina dorit\u0103 de voi. Bunul sim\u0163 guverneaz\u0103. Prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 din lun\u0103, numai 21 de mor\u0163i, o medie de trei pe zi. \u00cembucur\u0103tor!”. Pl\u0103tesc \u015fi ies din supermarket. C\u0103ruciorul func\u0163ioneaz\u0103 perfect, ro\u0163ile se \u00eenv\u00e2rt, nu sc\u00e2r\u0163ie, asfaltul perfect neted afar\u0103 \u00een parcare, ma\u015finile lucitoare \u015fi perfect aliniate \u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 proprietarii. C\u00e2nd deschid portbagajul \u015fi \u00eencep s\u0103-mi pun \u00een ordine cump\u0103r\u0103turile, Garda se opre\u015fte \u015fi comandantul m\u0103 \u00eentreab\u0103 respectuos dac\u0103 ma\u015fina \u00eemi apar\u0163ine \u015fi dac\u0103 eu am parcat-o. R\u0103spund senin c\u0103 eu, o conduc numai eu, de 40 de ani de c\u00e2nd am cump\u0103rat-o. “Ne pare r\u0103u dar sunt urme clare de la cauciucurile dumneavoastr\u0103 pe linia de demarca\u0163ie dintre locurile de parcare. Vopseaua galben\u0103 este p\u0103tat\u0103 de negrul ro\u0163ilor dumneavoastr\u0103. Dup\u0103 cum vede\u0163i, sunt dou\u0103 urme de negru, a\u015fa c\u0103 nu este nevoie de un al doilea avertisment. V\u0103 rog s\u0103 ne a\u015ftepta\u0163i la punctul de \u00eent\u00e2lnire E.”. ” De ce E?”, \u00eentreb nedumerit. “Avem de ast\u0103zi \u015fi un punct exterior, numit E”, \u00eemi r\u0103spunde gentil comandantul. “A, de aia nu v\u0103 cunosc eu, sunte\u0163i o echip\u0103 nou\u0103, un grup nou.” Tala\u015ful a reu\u015fit s\u0103 ascund\u0103 mirosul de s\u00e2nge a celui de dinaintea mea, totu\u015fi mirosul de vopseaua cu care a fost scris\u0103 litera E se mai simte \u00eenc\u0103. Oare \u00een media de trei pe zi era inclus\u0103 \u015fi trapa de afar\u0103?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de \u015etefan Ser\u015feniuc Prietenul meu Q, regizor faimos de felul lui, m-a rugat s\u0103-i dau o m\u00e2n\u0103 de ajutor. Nu prea avea inspira\u0163ie \u015fi nu voia s\u0103-\u015fi \u00eentrerup\u0103 seria de succese cu cine \u015ftie ce film r\u0103suflat. A\u015fa c\u0103 iat\u0103-m\u0103 nevoit s\u0103-i scriu scenariul pentru viitorul s\u0103u “best movie”. Rev\u0103z\u00e2nd \u00een fug\u0103 c\u00e2teva din capodoperele […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1083,15],"tags":[1084,1115,1045],"class_list":["post-10688","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-43","category-proza","tag-egophobia-43","tag-proza","tag-stefan-serseniuc"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Mo","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10688","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10688"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10688\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10694,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10688\/revisions\/10694"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10688"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10688"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10688"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}