{"id":10817,"date":"2015-10-27T14:19:59","date_gmt":"2015-10-27T12:19:59","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=10817"},"modified":"2015-12-30T19:59:31","modified_gmt":"2015-12-30T17:59:31","slug":"refugiu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=10817","title":{"rendered":"Refugiu"},"content":{"rendered":"

de Mircea Pric\u0103jan
\nclick for the English version<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Nu ar fi putut spune c\u0103 \u00ee\u0219i amintea foarte bine c\u00e2nd intrase prima dat\u0103 \u00eentr-o biseric\u0103 \u0219i, la urma urmei, asta nici nu conta, cu siguran\u021b\u0103 fusese \u00een copil\u0103rie, dus de maic\u0103-sa, poate de Pa\u0219ti, poate iarna, pe frig, de Cr\u0103ciun, \u0219i st\u0103tuser\u0103 am\u00e2ndoi \u00een picioare, \u00eenghesui\u021bi printre zeci de alte corpuri asudate, \u00eembr\u0103cate \u00een bl\u0103nuri mirosind a naftalin\u0103, ore bune, el abia respir\u00e2nd acolo jos, unde lumina oricum slab\u0103 abia ajungea, da, cu siguran\u021b\u0103 fusese \u00een copil\u0103rie, dar f\u0103cuse o treab\u0103 bun\u0103 mai apoi \u0219i reu\u0219ise s\u0103 \u00ee\u0219i \u0219tearg\u0103 din memorie acele momente de chin insuportabil, le alungase la fel cum f\u0103cuse cu multele rug\u0103ciuni memorate mecanic pe care trebuia s\u0103 le recite seara, pe \u00eentuneric, \u00eenainte de culcare, \u00eengenuncheat spre r\u0103s\u0103rit, \u00eeng\u00e2nat de al\u0103turi de aceea\u0219i mam\u0103 ocrotitoare, \u00eengenuncheat\u0103 \u0219i ea, dar atent\u0103, cu un ochi deschis, supraveghindu-l ca nu cumva s\u0103 se clinteasc\u0103 sau \u2013 feri, Doamne! \u2013 s\u0103 deschid\u0103 ochii, da, le alungase \u0219i pe acestea, nu-\u0219i mai amintea aproape nimic, nici Crezul, nici Tat\u0103l nostru, nici Psalmii, aproape nimic, aproape, c\u0103ci, \u00eentr-un col\u021b al min\u021bii, dac\u0103 st\u0103tea s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103, mai p\u0103stra totu\u0219i versurile inocentului \u00cenger, \u00eengera\u0219ul meu… Fusese marcat de experien\u021bele acelea, nu i se d\u0103duse ocazia s\u0103 le priceap\u0103 ca lumea, maic\u0103-sa \u0219i, uneori, \u00een vacan\u021be, bunic\u0103-sa i le impuseser\u0103 f\u0103r\u0103 dreptul de a cr\u00e2cni, ca pe un dat, ceva ce trebuie s\u0103 faci ca s\u0103 fii Om, ca mestecatul cu gura \u00eenchis\u0103, ca sp\u0103latul pe din\u021bi, ca suflatul nasului \u00een batist\u0103, iar el, \u00eenc\u0103 neformat, le acceptase la \u00eenceput, \u00eencercase s\u0103 le fac\u0103 fericite (a\u0219a frumos radia fa\u021ba maic\u0103-si \u00een copil\u0103rie, asta \u00ee\u0219i amintea \u0219i asta se datora, b\u0103nuia el, sentimentului c\u0103 \u0219i-a adus copilul pe calea dreapt\u0103), dar mai apoi, c\u00e2nd i se trezise mintea \u0219i \u00eencepuse timid s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 singur, descoperise c\u00e2t era de absurd totul, c\u00e2t era de inutil, c\u0103ci, dac\u0103 avea nevoie de ceva, degeaba se ruga \u0219i a\u0219tepta ca lucrul acela s\u0103 fie \u00eenf\u0103ptuit de Bunul Dumnezeu, ca r\u0103splat\u0103 pentru prosternarea sa, nu se \u00eent\u00e2mpla niciodat\u0103 nimic, tot el, cu m\u00e2na lui, trebuia s\u0103 rezolve problema, tot \u00een seama lui r\u0103m\u00e2nea greul. \u015ei atunci, mai \u00eent\u00e2i \u00een sinea sa \u015fi doar ulterior, treptat, tot mai curajos, cu voce tare, respinsese credin\u0163a cre\u015ftin\u0103, refuzase s\u0103 mai participe la ritualurile ei obositoare, refuzase s\u0103 mai stea seara cu ochii \u00eenchi\u0219i spre r\u0103s\u0103rit, recit\u00e2nd \u00een genunchi vorbe lipsite de noim\u0103, adresate cuiva care nu doar c\u0103 era indiferent la ele, \u00eentruc\u00e2t ironia ar fi fost prea mare, ci care cel mai probabil lipsea cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire din distribu\u021bie ori, \u00een cel mai bun caz, exista doar ca o sculptur\u0103 de fum. De atunci \u0219i p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd intr\u0103 din nou \u00eentr-o biseric\u0103 se scurser\u0103 aproape dou\u0103zeci de ani, r\u0103stimp \u00een care nu sim\u021bi deloc c\u0103 i-ar lipsi ceva, ba dimpotriv\u0103, tr\u0103i \u00eentr-o pl\u0103cut\u0103 stupoare, v\u0103z\u00e2ndu-\u0219i de via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 constr\u00e2ngeri spirituale. \u0218i tocmai de aceea, poate, cu at\u00e2t \u00eei fu mirarea mai mare c\u00e2nd, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00eentr-o zi de luni de la serviciu, pe acela\u0219i traseu pe unde venea deja de zece ani, odat\u0103 ajuns \u00een fa\u021ba bisericii pe l\u00e2ng\u0103 care trecuse de at\u00e2tea ori f\u0103r\u0103 s\u0103 o remarce mai mult dec\u00e2t remarca o banc\u0103 din parc, ridic\u0103 privirea \u0219i r\u0103mase cu ochii a\u021binti\u021bi spre vitraliul de deasupra u\u0219ilor masive, pu\u021bin \u00eentredeschise: buc\u0103\u021bile de sticl\u0103 colorat\u0103 alc\u0103tuiau \u00een chip naiv o scen\u0103 de-o senin\u0103tate care rezona cu ceva sensibil din sinea lui. Era acolo, recunoscu pe dat\u0103, episodul din Gr\u0103dina Ghe\u021bimani, \u00eentr-un fel a doua mare \u00eencercare la care omul fusese supus, dup\u0103 cea primordial\u0103, din Gr\u0103dina Raiului, \u0219i pe care, precum prima dat\u0103, reu\u0219ise s\u0103 o pice cu brio. Totu\u0219i, nu semnifica\u021bia scenei \u00eel atrase \u2013 ca orice pild\u0103 biblic\u0103, nici aceasta nu avea asupra lui o \u00eenr\u00e2urire mai puternic\u0103 dec\u00e2t oricare dintre episoadele din Clubul lui Mickey Mouse <\/em>la care se uita frecvent cu fiul s\u0103u \u2013 ci impresia general\u0103, cromatica \u0219i poate felul \u00een care lumina acelei dup\u0103-amiezi timpurii reu\u0219ea s\u0103 estompeze grani\u021bele altminteri bine trasate dintre acele cioburi de sticl\u0103. Vintil\u0103 se uit\u0103 la vitraliu, mijind din ochi, l\u0103s\u00e2ndu-se impresionat, \u0219i hot\u0103r\u00ee s\u0103 intre.<\/p>\n

\u00cen\u0103untru era r\u0103coare \u015fi bine, era o lumin\u0103 bl\u00e2nd\u0103, de culoarea mierii, \u015fi mirosea adormitor a fum vechi de t\u0103m\u00e2ie, intrat de-a lungul anilor \u00een tapiserii, \u00een prapuri, \u00een tencuial\u0103. Izul acesta \u00eei activ\u0103 lui Vintil\u0103 o parte din amintiri: ame\u021beala sufocant\u0103, murmurul monoton al vocii preotului, fo\u0219netul hainelor enoria\u0219ilor, durerea de picioare \u0219i senza\u021bia c\u0103 va le\u0219ina \u00een orice clip\u0103. \u00cel trecu un fior, i se zb\u00e2rli p\u0103rul pe ceaf\u0103 \u0219i fu c\u00e2t pe ce s\u0103 ias\u0103 \u00eenapoi \u00een strad\u0103. Se scutur\u0103 \u00eens\u0103, d\u00e2nd din cap, refuz\u00e2nd s\u0103 cedeze. P\u0103\u0219i \u00een schimb pe culoarul median dintre stranele de lemn masiv, apropiindu-se de altar. Erau pu\u021bine persoane la ora aceea din zi. O femeie st\u0103tea dinaintea unei icoane puse pe un postament chiar \u00een fa\u021b\u0103, un fel de amvon prev\u0103zut cu perni\u021b\u0103 \u00eenclinat\u0103 de \u00eengenuncheat, \u0219i murmura o rug\u0103ciune din care se oprea des pentru a s\u0103ruta sticla cu care era protejat\u0103 icoana; pe primul r\u00e2nd mai era o femeie, avea probabil peste \u0219aptezeci de ani, \u0219edea drept \u0219i se sprijinea cu ambele m\u00e2ini \u00een bastonul bine \u00eenfipt \u00een podea, uit\u00e2ndu-se cu ochi umezi nu spre altarul din fa\u0163\u0103, ci, \u00een mod clar, spre \u00een\u0103untrul s\u0103u; l\u00e2ng\u0103 intrare, \u00eentr-o gheret\u0103 de lemn \u0219i sticl\u0103, Vintil\u0103 v\u0103zu un t\u00e2n\u0103r \u00een trening albastru, str\u0103juind o mas\u0103 plin\u0103 cu obiecte de cult, de la c\u0103rticele cu rug\u0103ciuni la sticlu\u021be cu mir \u0219i punguli\u021be cu bulg\u0103ra\u0219i de t\u0103m\u00e2ie. Probabil mai erau \u0219i al\u021bii, se auzea o tuse slab\u0103 de undeva de dup\u0103 st\u00e2lpii gro\u0219i care sus\u021bineau bolta \u00eenalt\u0103, \u00eens\u0103 el doar pe ace\u0219tia \u00eei v\u0103zu. De ajuns, \u00een orice caz. Mai bine dec\u00e2t s\u0103 dea peste un grup de turi\u0219ti b\u0103tr\u00e2ni, veni\u021bi din cine \u0219tie ce \u021bar\u0103 occidental\u0103, ei, mo\u0219negii, cu pantaloni scur\u021bi kaki \u0219i p\u0103l\u0103rioare gen ciuperc\u0103, pleo\u0219tite peste urechi, ele, b\u0103bu\u021bele, \u00een rochii diafane, \u00een culorile p\u0103m\u00e2ntului, agit\u00e2nd evantaie \u00een fa\u021ba nasului, vorbind to\u021bi \u00een \u0219oapt\u0103, ar\u0103t\u00e2ndu-\u0219i reciproc cu degetul diverse detalii arhitecturale, picturi murale, statuete \u00een ni\u0219e, fotografiindu-se doi c\u00e2te doi, tot timpul str\u0103duindu-se, civiliza\u021bi, s\u0103 nu deranjeze pe nimeni, dar nereu\u0219ind \u00eentru totul, nereu\u0219ind, desigur. Probabil c\u0103 n-ar mai fi stat acolo nicio clip\u0103, \u00een cazul \u0103sta. I-ar fi fost prea u\u0219or s\u0103 se identifice cu ei, s\u0103 se recunoasc\u0103 drept un turist el \u00eensu\u0219i. A\u0219a \u00eens\u0103 p\u0103trunse pas cu pas ca pe un alt teritoriu, el, unic explorator, curios \u0219i fascinat, emo\u021bionat, ca \u0219i c\u00e2nd tocmai ar fi f\u0103cut o descoperire epocal\u0103. Atmosfera locului era palpabil\u0103, era o bul\u0103 de aer \u00eentr-un ocean prin care Vintil\u0103 \u0219tia s\u0103 \u00eenoate ca un expert, \u00eel mira \u00eent\u00e2i de toate prin exotismul ei. Hm, nu mi-am dat seama p\u00e2n\u0103 acum ce reconfortant poate fi s\u0103 intri pe alt teritoriu, s\u0103 \u00ee\u021bi suspenzi pentru c\u00e2teva clipe existen\u0163a, s\u0103 ie\u015fi din logica ta, s-o la\u0219i deoparte pentru a explora ceva diferit, \u00ee\u0219i spuse. \u00centr-adev\u0103r, sim\u021bea c\u0103 a ajuns \u00eentr-o halt\u0103, c\u0103 a poposit undeva pe marginea unui drum intens circulat, c\u0103 \u00ee\u0219i poate trage sufletul. Nu-i nimic religios \u00een asta, se gr\u0103bi el s\u0103 se asigure, e pur \u0219i simplu c\u0103 am nimerit \u00eentr-un loc de refugiu care, de\u0219i pentru credincio\u0219i este o destina\u021bie recurent\u0103, pentru mine nu-i dec\u00e2t un punct pe traseu. Se a\u0219ez\u0103 \u00eentr-o banc\u0103 \u0219i \u00eencepu s\u0103 studieze pere\u021bii, cupola, vitraliile. Curios cum nu se aude nimic de afar\u0103, medit\u0103 \u00een sinea lui. Nu se auzeau sunete, dar \u00een podea, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, se sim\u021beau totu\u015fi vibra\u021bii u\u0219oare atunci c\u00e2nd, nu la mare dep\u0103rtare, tramvaiele tronc\u0103neau pe \u0219ine. Cumva, acelea reu\u015feau doar s\u0103 \u00eei amor\u0163easc\u0103 \u015fi mai tare sim\u0163urile. Trase ad\u00e2nc aer \u00een piept, l\u0103s\u0103 u\u015for capul pe spate \u015fi \u00eenchise ochii. R\u0103mase a\u015fa o vreme, golindu-\u0219i mintea de orice g\u00e2nd, eliber\u00e2ndu-se de griji, sim\u021bindu-se tot mai u\u0219or. Apoi, \u00eemp\u0103cat, \u00eei redeschise, se ridic\u0103 \u0219i ie\u0219i din biseric\u0103 f\u0103r\u0103 mare zgomot.<\/p>\n

Din ziua aceea \u00ee\u0219i f\u0103cu un obicei din a intra \u00een l\u0103ca\u0219ul de cult \u00een drum de la serviciu. Oarecum ru\u0219inat, se uita \u00een st\u00e2nga \u0219i \u00een dreapta \u00eenainte de a-i c\u0103lca pragul. Petrecea acolo cel mult o jum\u0103tate de or\u0103 \u0219i c\u00e2nd ajungea \u00een sf\u00e2r\u0219it acas\u0103 se sim\u021bea un alt om, mai curat, mai relaxat. Era mai atent cu Anda, so\u021bia sa, mai tandru; se juca mai mult cu Marc, b\u0103iatul lui de opt ani. Anda observ\u0103 schimbarea, desigur, dar nu \u00eendr\u0103zni s\u0103 \u00eel \u00eentrebe despre ce era vorba. \u00cen sinea ei, se temea de r\u0103spuns. Dac\u0103 \u00eei spunea c\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103sise pe altcineva? La urma urmei, se apropia v\u00e2rsta problematic\u0103, se putea a\u0219tepta \u00een orice clip\u0103 ca Vintil\u0103 s\u0103 calce pe del\u0103turi. Citise despre asta \u0219i, oric\u00e2t s-ar fi \u00eent\u0103rit pe din\u0103untru, \u00eenc\u0103 nu se sim\u021bea preg\u0103tit\u0103 s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 infidelit\u0103\u021bii. Dar cine poate spune c\u0103 este vreodat\u0103 preg\u0103tit? se consola ea. Cert era c\u0103 so\u021bul ei, de la o vreme, \u00eent\u00e2rzia venind de la serviciu \u2013 nu mult, e drept \u2013 \u0219i c\u0103 se ar\u0103ta suspect de prezent \u00een s\u00e2nul familiei, mai ales dup\u0103 o perioad\u0103 at\u00e2t de lung\u0103 \u00een care nu existase pentru el nimic altceva \u00een afara serviciului: acela \u00eei acapara tot timpul, acela \u00eei r\u0103pea toat\u0103 energia… Sunt vremuri grele, Anda, trebuie s\u0103 trag ca un cat\u00e2r dac\u0103 nu vreau s\u0103 r\u0103m\u00e2n de c\u0103ru\u021b\u0103, \u0219tii cum e, haide, nu fi ne\u00een\u021beleg\u0103toare, \u00eei zicea atunci c\u00e2nd ea \u00eendr\u0103znea s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103. Iar acum, c\u0103 deodat\u0103 nu mai era nevoie<\/em> s\u0103 fie \u00een\u021beleg\u0103toare, parc\u0103 Anda \u0219i-ar fi dorit s\u0103 fie. Sigur \u0219i-a g\u0103sit o fuf\u0103 undeva pe la firm\u0103, vreuna de dou\u0103zeci de ani care habar nu are ce \u00eenseamn\u0103 o familie \u0219i care o s\u0103-l joace pe degete p\u00e2n\u0103 ob\u021bine de la el ce urm\u0103re\u0219te, probabil o promovare sau o m\u0103rire de salariu… O deranja nu at\u00e2t ideea c\u0103 b\u0103rbatul ei o \u00een\u0219ela, cu asta s-ar fi putut \u00eemp\u0103ca, la o adic\u0103, \u0219i chiar ar fi \u00eenchis un ochi pentru binele lui Marc, c\u00e2t mai degrab\u0103 faptul c\u0103 asta \u00eensemna f\u0103r\u0103 putin\u021b\u0103 de t\u0103gad\u0103 c\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i devenea tot mai pu\u021bin femeie, c\u0103 farmecul pe care se bazase toat\u0103 via\u021ba, acela de care se ajutase ca s\u0103 \u00eel cucereasc\u0103 pe Vintil\u0103, \u00eencepea s\u0103 p\u0103leasc\u0103, dac\u0103 nu chiar p\u0103lise deja. De c\u00e2nd se \u0219tia crea senza\u021bie oriunde mergea; \u00eentotdeauna bine g\u0103tit\u0103, coafat\u0103 \u0219i machiat\u0103 impecabil, nici nu era greu s\u0103 se fac\u0103 remarcat\u0103. O ajutau, cu siguran\u021b\u0103, \u0219i tr\u0103s\u0103turile native, o osatur\u0103 bine reliefat\u0103 a fe\u021bei, cu pome\u021bi \u00eenal\u021bi, subliniind ochii mari \u0219i rotunzi, c\u00e2nd verzi, c\u00e2nd alba\u0219tri, \u00een func\u021bie de lumina zilei, buzele c\u0103rnoase \u0219i trandafirii. Da, \u0219i b\u0103rbia seme\u021b ridicat\u0103, solicit\u00e2nd respect \u0219i admira\u021bie necondi\u021bionate. Din c\u00e2te \u0219tia, a\u0219a se \u021binuse \u00eentotdeauna, inclusiv \u00een copil\u0103rie, c\u00e2nd prin atitudinea ei st\u00e2rnea mai degrab\u0103 haz, \u00eens\u0103 o ajutase, se perfec\u021bionase \u00een aceast\u0103 art\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t, atunci c\u00e2nd devenise nubil\u0103, era pur \u0219i simplu irezistibil\u0103. P\u00e2n\u0103 s\u0103-i vin\u0103 ideea de a se a\u0219eza la casa ei, aleg\u00e2ndu-l pe Vintil\u0103 pentru virilitatea care \u00eel deosebea \u00eentre ceilal\u021bi pretenden\u021bi, dusese o via\u021b\u0103 de prin\u021bes\u0103, orice moft fiindu-i satisf\u0103cut. Nu de pu\u021bine ori se amuzase cer\u00e2nd b\u0103ie\u021bilor care o curtau lucruri absurde \u0219i urm\u0103rindu-i apoi cum se \u00eentreceau s\u0103 le \u00eendeplineasc\u0103. Da, fusese trai pe v\u0103trai \u0219i acum, c\u00e2nd se apropia de treizeci \u0219i cinci de ani, o \u00eencerca uneori nostalgia, regretul c\u0103 renun\u021base la tot ceea ce atunci o f\u0103cuse fericit\u0103. Nu c\u0103 via\u021ba de familie ar fi \u00eentristat-o, avea avantajele ei, \u00eensemna stabilitate \u0219i siguran\u021b\u0103, \u00eensemnase, p\u00e2n\u0103 deun\u0103zi, fidelitate. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i dea seama \u00een anii tinere\u021bii, lucrul care o aducea adesea \u00een pragul depresie era lipsa de cuv\u00e2nt a b\u0103ie\u021bilor cu care ie\u0219ea. Dup\u0103 ce o cucereau cu vorbe mari, nu trecea mult timp \u0219i \u00eencepeau s\u0103 \u0219i le \u00eencalce, ajung\u00e2nd \u00eentr-un final s\u0103 o \u00een\u0219ele cu alt\u0103 fat\u0103. Ei, de pericolul acesta i se p\u0103ruse c\u0103 sc\u0103pase c\u0103s\u0103torindu-se. Cu at\u00e2t mai amar\u0103 fu astfel presupusa descoperire a infidelit\u0103\u021bii lui Vintil\u0103. \u0218i cu mult mai greu \u00eei era s\u0103 accepte ce \u00eensemna, de fapt, asta: c\u0103 \u00ee\u0219i pierdea nurii, se ofilea, se transforma \u00eencet, dar sigur \u00eentr-o persoan\u0103 din aceea aflat\u0103 nu doar \u00eentre v\u00e2rste, ci \u0219i \u00eentre sexe, o umbr\u0103 care se prelinge pe strad\u0103 neb\u0103gat\u0103 \u00een seam\u0103.<\/p>\n

Anda decise astfel c\u0103 avea dou\u0103 lucruri de f\u0103cut. S\u0103 \u00eencerce \u00eent\u00e2i s\u0103-\u0219i confirme b\u0103nuiala, s\u0103 se conving\u0103 de faptul c\u0103 Vintil\u0103 \u00eentr-adev\u0103r o \u00een\u0219ela, dup\u0103 care, indiferent de cele descoperite, s\u0103 afle numaidec\u00e2t dac\u0103 temerile cu privire la depersonalizarea sa sunt \u00eentemeiate sau nu. Era datoare fa\u021b\u0103 de ea \u00eens\u0103\u0219i s\u0103 afle.<\/p>\n

Nu avu nevoie de mult timp pentru a se convinge de primul lucru. \u00cent\u00e2i \u00eel sun\u0103 pe Marian, colegul de serviciu al lui Vintil\u0103, cu care se vizitau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u0219i, sub pretextul unei discu\u021bii cam for\u021bate, strecur\u0103 \u00eentrebarea: Aveau cumva mai mult de lucru \u00een ultima vreme? vr\u00e2nd s\u0103 afle, desigur, dac\u0103 astfel se explica ora mai t\u00e2rzie la care se \u00eentorcea so\u021bul ei acas\u0103, dar Marian \u00eei spuse nu, lucr\u0103m ca p\u00e2n\u0103 acum, cu la fel de mult elan, ha-ha-ha! Dup\u0103 care l-a \u00eentrebat cum merge Andrei cu \u0219coala, ce mai face Sofia, so\u021bia lui, a \u00eencercat s\u0103 o sune \u0219i pe ea, dar avea telefonul \u00eenchis sau deranjat… da, e la un seminar la Cluj, se perfec\u021bioneaz\u0103, va veni de acolo maestr\u0103 \u00een coafur\u0103, ha-ha-ha! \u0218i spune-mi, Marian, ave\u021bi cumva o coleg\u0103 nou\u0103, s-au f\u0103cut angaj\u0103ri la secretariat sau la PR? Mmnu… a r\u0103spuns b\u0103rbatul, mirosind poate ceva \u0219i asta nu \u00eei pl\u0103cu deloc Andei, \u00eei aprinse un becule\u021b. B\u0103rba\u021bii au un radar special care \u00eei anun\u021b\u0103 c\u00e2nd femeia zboar\u0103 prea aproape de obiectivul lor strategic, presupus a fi bine ascuns, iar radarul acela are acoperire \u0219i pe teritoriul unde sunt ascunse obiectivele celorlal\u021bi b\u0103rba\u021bi din anturajul lor. Dac\u0103 femeile sunt \u00eenclinate mai degrab\u0103 s\u0103 se deconspire reciproc, bucur\u00e2ndu-se chiar atunci c\u00e2nd au ocazia s\u0103 arate c\u0103 nu ea, ci alta<\/em> a preacurvit, ca \u0219i c\u00e2nd asta ar fi garan\u021bia faptului c\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i nu este \u00een stare de a\u0219a ceva, b\u0103rba\u021bii fac front comun, se sprijin\u0103 reciproc, \u00ee\u0219i ofer\u0103 alibiuri, sunt dispu\u0219i s\u0103 sacrifice adev\u0103rul \u0219i morala doar ca unul dintre ei s\u0103 scape basma curat\u0103. Cel pu\u021bin a\u0219a citise Anda \u00een Clic pentru femei<\/em>. \u0218i nu avea motive s\u0103 cread\u0103 c\u0103 nu era a\u0219a \u2013 dimpotriv\u0103, ezitarea lui Marian tocmai spre asta indica. Bine, ziceam doar a\u0219a, a continuat ea discu\u021bia pe un ton c\u00e2t se poate de neimplicat, c\u0103 parc\u0103-mi spunea Vintil\u0103 deun\u0103zi c\u0103 Maricica sau nu \u0219tiu cum, de la secretariat ori de la PR, pleac\u0103 \u00een concediu maternal, s\u0103raca de ea… Era deja ora cinci, c\u00e2nd \u00eencheie convorbirea cu Marian, o or\u0103 la care, \u00eenainte cu pu\u021bin\u0103 vreme, so\u021bul ei era deja acas\u0103. Montat\u0103, sim\u021bind c\u0103 \u00eei cre\u0219te tensiunea, Anda nu preget\u0103 nicio clip\u0103: form\u0103 imediat num\u0103rul de mobil al lui Vintil\u0103, fiind aproape convins\u0103 c\u0103 \u00eel va deranja \u00een plin adulter. Auzi \u00een receptor un \u021b\u00e2r\u00e2it, apoi \u00eenc\u0103 unul \u0219i, taman c\u00e2nd \u00ee\u0219i dregea vocea pentru tirada care i se \u00eenv\u00e2rtea \u00een minte ca un ciclon, al treilea \u0163\u00e2r\u00e2it fu \u00eentrerupt la jum\u0103tate. \u00cei respinsese apelul. Nemernicul \u00eei respinsese<\/em> apelul! O jigodie, probabil chiar \u00een clipa aceea c\u0103l\u0103rea cine \u015ftie ce curv\u0103 infect\u0103, \u00eei d\u0103dea la buci de s-o de\u0219eleze, umpl\u00e2ndu-se de spume. \u0218i avea apoi \u00eendr\u0103zneala s\u0103 vin\u0103 acas\u0103 la ea, acas\u0103 la copilul lor<\/em>? Asta \u00eei puse capac, o \u00eend\u00e2rji at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t \u00eencepu imediat s\u0103 croiasc\u0103 \u00een g\u00e2nd planuri de r\u0103zbunare. Te \u00eenv\u0103\u021b eu minte!<\/p>\n

C\u00e2nd \u00eei sun\u0103 telefonul, Vintil\u0103 era imersat aproape total \u00een calmul de sub cupola bisericii, medit\u00e2nd cu mintea goal\u0103. Melodia standard a aparatului s\u0103u Nokia, dat la maximum ca s\u0103 fie auzit \u00een orice situa\u021bie, chiar \u0219i pe strad\u0103, c\u00e2nd era g\u0103l\u0103gia mai mare, aproape \u00eei provoc\u0103 infarct. Am uitat s\u0103 pun pe modul silen\u021bios! se dojeni el, rec\u0103p\u0103t\u00e2ndu-\u0219i c\u00e2t de c\u00e2t calmul. C\u00e2nd \u00ee\u0219i spuse aceasta, ap\u0103sase deja butonul ro\u0219u pe ecranul tactil, resping\u00e2nd c\u00e2t de repede putu apelul, f\u0103r\u0103 a vedea m\u0103car cine \u00eel suna. Era agent imobiliar \u0219i, teoretic, trebuia s\u0103 fie la dispozi\u021bia clien\u021bilor non-stop, motiv pentru care firma \u00eei \u0219i pl\u0103tea nu numai ratele la smartphone, ci \u015fi abonamentul cu minute nelimitate \u015fi trafic de date inclus. Totu\u015fi, nu murea nimeni dac\u0103 acum, pentru dou\u0103zeci de minute, nu r\u0103spundea la telefon. Trase cu degetul pe ecran \u00een jos, ap\u0103s\u0103 \u00een meniul de sus pictograma pentru modul silen\u021bios, dup\u0103 care bloc\u0103 ecranul \u0219i v\u00e2r\u00ee aparatul \u00eenapoi \u00een buzunar. Se uit\u0103 \u00een jur ca s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 nu deranjase pe cineva, dar nimeni nu p\u0103rea interesat de persoana lui. R\u0103sufl\u0103 u\u0219urat. \u00cenchise ochii \u0219i \u00eencerc\u0103 s\u0103 reintre \u00een starea aceea de cur\u0103\u021bare l\u0103untric\u0103. Fusese o zi stresant\u0103 la birou, lipsise unul dintre colegii mai tineri care asigurau munca de teren \u0219i trebuise s\u0103 preia el o parte din activitatea asta obositoare. \u0218i, ca un f\u0103cut, taman atunci se procopsiser\u0103 cu un client de bani gata, o t\u00e2n\u0103r\u0103 de cel mult dou\u0103zeci \u0219i doi de ani, care \u021binea mor\u021bi\u0219 s\u0103 vad\u0103 chiar pe loc<\/em> cele mai tari zece penthouse-uri din ora\u0219. Degeaba \u00eencercase s\u0103 \u00eei explice c\u0103 \u00een portofoliul lor nu erau dec\u00e2t cinci astfel de apartamente, iar \u00een tot ora\u0219ul, de toate, erau doar \u0219apte; fata, nu \u0219i nu, s\u0103 le vad\u0103 pe toate zece. A\u0219a c\u0103 Vintil\u0103 urcase \u00een ma\u0219ina ei (Volvo-ul firmei era sub demnitatea fufei) \u0219i \u00eei ar\u0103tase ce era de ar\u0103tat. Obositor, extrem de obositor. Abia a\u0219teptase s\u0103 se \u00eencheie programul, s\u0103 intre \u00een biserica din centru, s\u0103 se purifice de toate energiile negative. S\u0103-\u0219i ia doza zilnic\u0103 de drog \u00eenainte de-a merge mai departe acas\u0103 la familia lui. \u00cen zadar, nu reu\u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i recapete calmul. Deja i se perindau prin minte scene din ziua aceea, situa\u021bii st\u00e2njenitoare, c\u00e2nd t\u00e2n\u0103ra client\u0103 provocator \u00eembr\u0103cat\u0103 st\u0103tuse prea aproape de el sau luase pozi\u021bii studiate, cu fundul bombat, cu decolteul expus, con\u0219tient\u0103 de prezen\u021ba lui, de privirile lui lungi \u2013 \u0219i tocmai de aceea pl\u0103c\u00e2ndu-i jocul. Gata, nu mai avea rost s\u0103 \u00eencerce. Era \u0219i m\u00e2ine o zi… Se ridic\u0103 din stran\u0103 \u0219i, cu pa\u0219i moi, se \u00eendrept\u0103 spre ie\u0219irea din biseric\u0103. Ajuns \u00een strad\u0103, deschise telefonul, afl\u0103 cine \u00eencercase s\u0103 dea de el \u0219i, cu un sentiment de ru\u0219ine f\u0103r\u0103 margini, ca \u0219i c\u00e2nd ar fi avut de ce s\u0103 se jeneze (\u0218i nu am? Nu \u0219tiu cum o s\u0103-mi scot din cap decolteul \u0103la ame\u021bitor…), \u00ee\u0219i sun\u0103 so\u021bia.<\/p>\n

Tot restul acelei zile, \u00een casa familiei Cre\u021bu pluti o atmosfer\u0103 ap\u0103s\u0103toare, o tensiune mocnit\u0103, ca de r\u0103zboi \u00eenghe\u021bat sau, mai r\u0103u, de conflagra\u021bie pe cale s\u0103 izbucneasc\u0103. Vintil\u0103 era \u00een defensiv\u0103, se sim\u021bea vinovat de ceva ce, de fapt, nu f\u0103cuse, \u00een vreme ce Anda ataca din priviri, convins\u0103 de \u00eendrept\u0103\u021birea verdictului la care ajunsese, un proces \u00een care ea jucase at\u00e2t rolul de procuror, c\u00e2t \u0219i de judec\u0103tor. Marc, sim\u021bind c\u0103 ceva nu era \u00een regul\u0103 \u0219i tem\u00e2ndu-se c\u0103 p\u0103rin\u021bii aflaser\u0103 de b\u0103taia zdrav\u0103n\u0103 pe care i-o aplicase \u00een curtea \u0219colii, \u00een timpul recrea\u021biei mari, lui Marinel, ratatul clasei, \u00ee\u0219i lu\u0103 inima \u00een din\u021bi \u0219i \u00eentreb\u0103 dac\u0103 poate dormi la bunici. Oarecum u\u0219ura\u021bi, ace\u0219tia r\u0103spunser\u0103 afirmativ \u0219i Vintil\u0103 se oferi chiar s\u0103 \u00eel conduc\u0103, de\u0219i bunicii locuiau destul de aproape, iar b\u0103iatul f\u0103cuse drumul acela, dus-\u00eentors, de nenum\u0103rate ori de unul singur, \u00een c\u00e2teva da\u021b\u0103 inclusiv dup\u0103 l\u0103sarea \u00eentunericului. Vintil\u0103 pretext\u0103 c\u0103 astfel poate lua o p\u00e2ine de la magazinul din col\u021b, cea pe care o aveau era cam tare, moment \u00een care Marc \u00een\u021belese c\u0103 nu el era problema \u0219i profit\u0103 de situa\u021bie, cer\u00e2nd s\u0103 i se cumpere \u0219i lui o pung\u0103 de cipsuri \u0219i o sticl\u0103 de cola. Bine, ced\u0103 Vintil\u0103, dar numai de data asta, \u0219tii c\u0103 nu \u00ee\u021bi fac bine, sper c\u0103 nu \u021bi-ai mai luat \u0219i singur, din banii de \u0219coal\u0103. B\u0103iatul neg\u0103 nu foarte conving\u0103tor \u0219i ie\u0219ir\u0103 am\u00e2ndoi din cas\u0103. Anda r\u0103mase singur\u0103, \u00eenv\u0103luit\u0103 \u00een norul acela toxic care, c\u00e2nd Vintil\u0103 se \u00eentoarse, era de dou\u0103 ori mai mare dec\u00e2t la plecare. M\u00e2ncar\u0103 separat \u0219i tot separat se \u0219i culcar\u0103. De pe canapeaua din living, c\u00e2ndva \u00een noapte, Vintil\u0103 \u00ee\u0219i auzi so\u021bia gem\u00e2nd \u00een somn.<\/p>\n

Urm\u0103 o perioad\u0103 stranie, c\u00e2nd rolurile parc\u0103 se inversar\u0103; de unde \u00eenainte Anda era cea care t\u00e2njea dup\u0103 aten\u021bia lui Vintil\u0103, iar el o am\u00e2na sau i-o oferea doar \u00een doz\u0103 minim\u0103, acum Vintil\u0103 se trezi c\u0103 trebuie s\u0103 depun\u0103 eforturi tot mai mari pentru a intra \u00een gra\u021biile so\u021biei, care \u00eencepu s\u0103 \u00eel trateze cu r\u0103ceal\u0103, aproape indiferent\u0103, particip\u00e2nd adesea la discu\u021bii doar at\u00e2t c\u00e2t acestea s\u0103 nu se poat\u0103 numi monologuri \u0219i aleg\u00e2nd s\u0103 transmit\u0103 mesajele mai importante prin intermediul lui Marc. Enervat de situa\u0163ie, b\u0103iatul cerea tot mai des s\u0103 stea cu bunicii, lucru care \u00eel indispunea pe Vintil\u0103, c\u0103ruia \u00een sf\u00e2r\u015fit \u00eei venise mintea la cap \u015fi \u00een\u0163elesese c\u00e2t de importan\u0163i erau acei ani pentru formarea fiului s\u0103u \u015fi, mai mult, c\u00e2t de important era el<\/em> pentru formarea lui Marc, iar acum, uite, Cr\u0103iasa Z\u0103pezii \u00eei punea piedici, poate f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, e drept, \u00eens\u0103 tot piedici se chemau. \u00cencerc\u0103 de c\u00e2teva ori s\u0103 afle ce o deranja, o trase de m\u00e2n\u0103 \u0219i o a\u0219ez\u0103 la masa din buc\u0103t\u0103rie, dar nu f\u0103cur\u0103 dec\u00e2t s\u0103 stea fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 minute \u00een \u0219ir, el iscodindu-i chipul, ea studiindu-\u0219i m\u00e2inile a\u0219ezate pe mas\u0103 cu degetele perfect \u00eentinse, ca la inspec\u021bia sanitar\u0103 de diminea\u021b\u0103, \u0219i fur\u0103 momente at\u00e2t de incomode, \u00eenc\u00e2t Vintil\u0103 renun\u021b\u0103 s\u0103 mai \u00eencerce. Nu abandon\u0103, totu\u0219i. Continu\u0103 s\u0103 o urm\u0103reasc\u0103 din priviri, s\u0103-i anticipeze nevoile m\u0103runte \u0219i s\u0103 vin\u0103 \u00een \u00eent\u00e2mpinarea lor, \u00een speran\u021ba c\u0103 astfel va stabili o c\u00e2t de fragil\u0103 punte de leg\u0103tur\u0103, un canal de comunicare. Embargoul emo\u021bional la care era supus \u00eel scotea din min\u021bi cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t acum \u00een sf\u00e2r\u0219it \u00ee\u0219i deschisese sufletul, el, care niciodat\u0103 nu excelase la asta. Anda \u00eens\u0103 nu ceda, \u00eei \u00eentorcea spatele \u00een toate modurile \u00een care se poate \u00eentoarce spatele, ba, mai mult, parc\u0103 spre a-i face \u00een ciud\u0103, \u00eencepu s\u0103 se g\u0103teasc\u0103 pentru serviciu \u00een \u0163inute tot mai sumare, s\u0103 se macheze tot mai strident, s\u0103 dea tot mai mul\u021bi bani pe accesorii sclipitoare. Ca \u0219i c\u00e2nd s-ar fi g\u0103tit pentru altcineva, ca \u015fi c\u00e2nd pe el n-ar fi dat niciun sfan\u021b, pe c\u00e2nd pentru acel presupus rival n-ar fi precupe\u021bit niciun efort s\u0103 apar\u0103 perfect\u0103, chiar dac\u0103 asta \u00eensemna s\u0103 ciupeasc\u0103 din fondul pe care \u00eempreun\u0103 hot\u0103r\u00e2ser\u0103, la propunerea ei<\/em>, s\u0103 \u00eel str\u00e2ng\u0103 pentru zile negre. Dac\u0103 ar fi fost un tip gelos, Vintil\u0103 ar fi avut atunci motive destule pentru a-\u0219i alimenta sl\u0103biciunea. A\u0219a \u00eens\u0103, o privea doar contrariat \u0219i dezam\u0103git, dar \u00eencrez\u0103tor c\u0103 era vorba doar despre o faz\u0103 \u0219i c\u0103, \u00een scurt timp, iubita lui so\u021bie va redeveni cea pe care o cuno\u0219teau at\u00e2t el, c\u00e2t \u0219i Marc.<\/p>\n

\u0218i \u00eentr-adev\u0103r, dup\u0103 cam o lun\u0103 de la \u00eenceperea crizei, Anda se \u00eentoarse de la serviciu \u00eentr-o zi de mar\u021bi \u0219i era radical schimbat\u0103. Z\u00e2mbitoare, atent\u0103, iubitoare… Vintil\u0103 observase deja de o vreme c\u0103 so\u021bia lui re\u00eencepuse s\u0103 radieze ca atunci c\u00e2nd o cunoscuse \u0219i asta \u00eel f\u0103cea s\u0103 sufere cu at\u00e2t mai tare atunci c\u00e2nd ea, preg\u0103tit\u0103 ca de pe\u021bit, ie\u0219ea pe u\u0219\u0103 diminea\u021ba, duc\u00e2ndu-\u0219i via\u021ba nou-reg\u0103sit\u0103 din spatele ochilor departe de el. Poate tocmai de aceea, atunci c\u00e2nd femeia veni acas\u0103 \u0219i i se aprinser\u0103 ochii v\u0103z\u00e2ndu-l, Vintil\u0103 nu st\u0103tu pe g\u00e2nduri (era, \u00een definitiv, un b\u0103rbat destul de simplu) \u0219i se bucur\u0103 f\u0103r\u0103 ocoli\u0219 de ceea ce primea: pe so\u021bia sa \u00eenapoi, dar parc\u0103 mai t\u00e2n\u0103r\u0103 cu zece ani. O lu\u0103 \u00een bra\u021be \u0219i o str\u00e2nse voinice\u0219te, dorind parc\u0103 s\u0103 realizeze cu ea fuziunea perfect\u0103. \u00cei c\u0103ut\u0103 buzele orbe\u0219te \u0219i, c\u00e2nd le g\u0103si, aproape i le \u00eenghi\u021bi \u00eentr-o s\u0103rutare \u00eenfometat\u0103. Iar femeia \u00eei r\u0103spunse pe m\u0103sur\u0103. Se ml\u0103die \u00een bra\u021bele lui, cabr\u00e2ndu-\u0219i spatele, se abandon\u0103 atingerilor sale \u0219i \u00eei primi limba ca pe un musafir \u00eendelung a\u0219teptat. \u00centruc\u00e2t Marc \u00ee\u0219i luase obiceiul de a merge de la \u0219coal\u0103 direct la bunici, erau singuri, a\u0219a c\u0103 nu trebuir\u0103 s\u0103 \u00eentrerup\u0103 momentul, ci \u00eel l\u0103sar\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i urmeze cursul. Pa\u0219ii \u00eei purtar\u0103 iute \u00een dormitor \u0219i acolo se desf\u0103\u0219ur\u0103, meticulos, cea mai intens\u0103 partid\u0103 de amor din restul vie\u021bii lor de cuplu. Cobor\u00e2r\u0103 roletele, aprinser\u0103 \u00een prip\u0103 c\u00e2teva lum\u00e2n\u0103ri aromatice \u0219i d\u0103dur\u0103 drumul la televizor pe un post muzical, dup\u0103 care \u00eentunecar\u0103 ecranul c\u00e2t de tare se putea. \u00centr-o cutie din dulap aveau, uitate, o mul\u021bime de juc\u0103rii erotice cump\u0103rate cine mai \u0219tie cu c\u00e2t timp \u00een urm\u0103, \u00eentr-o \u00eencercare evident e\u0219uat\u0103 de a-\u0219i revitaliza via\u021ba sexual\u0103. La ele ajunser\u0103 \u00eentr-un sf\u00e2r\u0219it, dup\u0103 o h\u00e2rjoneal\u0103 adolescentin\u0103, \u0219i le folosir\u0103 expert, de parc\u0103 al\u0103turi s-ar fi aflat un regizor care le d\u0103dea indica\u021bii. Anda accept\u0103 s\u0103 fie legat\u0103 de rama patului cu c\u0103tu\u0219ele pufoase \u0219i roz \u0219i se \u00eenfior\u0103 apoi c\u00e2nd Vintil\u0103 folosi o baghet\u0103 cu pene \u00een cap\u0103t pentru a o m\u00e2ng\u00e2ia pe tot corpul. O explozie solar\u0103 se preg\u0103tea \u00eenl\u0103untrul ei, o acumulare de energii pentru a c\u0103ror eliberare sim\u021bea c\u0103 este \u00een stare de orice. \u0218i Vintil\u0103 descoperi c\u0103 era \u00eentr-adev\u0103r<\/em> \u00een stare de orice. \u00cen seara aceea, so\u021bia lui dep\u0103\u0219i orice imagina\u021bie, evolu\u0103 incomparabil mai bine dec\u00e2t oricare dintre fetele din peliculele porno la care se uita el uneori, \u00eentotdeauna cu un vag sentiment de vinov\u0103\u0163ie. C\u00e2nd ispr\u0103vir\u0103, erau am\u00e2ndoi buimaci, lac de sudoare \u0219i \u00eencepur\u0103 s\u0103 hohoteasc\u0103, privindu-se \u00een semi\u00eentunericul dormitorului, ca acei tineri care fuseser\u0103 la \u00eenceputul nebunesc al rela\u021biei lor.<\/p>\n

Cu toate acestea, lucrurile reintrar\u0103 complet \u00een normal, acest episod poate necesar \u00eencheindu-se tacit, doar peste \u00eenc\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Era din ce \u00een ce mai clar c\u0103 vara care \u00eei chinuise cu toropeala ei st\u0103tea s\u0103 plece din clip\u0103 \u00een clip\u0103, iar ei erau cuprin\u0219i de un soi de anticipat\u0103 nostalgie, g\u00e2ndindu-se cu triste\u021be la mohoreala toamnei, cu ploile ei nesf\u00e2r\u0219ite, \u0219i, mai r\u0103u, la criv\u0103\u021bul iernii, la zilele acelea scurte \u0219i la \u00eentunericul parc\u0103 nesf\u00e2r\u0219it. Am g\u00e2f\u00e2it, ne-am pl\u00e2ns c\u0103 nu mai d\u0103 o ploaie; totu\u0219i vara sim\u021bi c\u0103 tr\u0103ie\u0219ti. Am\u00e2ndoi g\u00e2ndeau a\u0219a, am\u00e2ndoi erau termosensibili, meteodependen\u021bi, am\u00e2ndoi intrau ca \u00eentr-o cochilie atunci c\u00e2nd se instala frigul. Hai s\u0103 ie\u0219im la o plimbare \u00een ora\u0219, poate nu mai avem alt\u0103 ocazie, propuse Vintil\u0103 \u00eentr-o sear\u0103 c\u00e2nd deja se sim\u021bea \u00een aer \u00een\u021bep\u0103tura v\u00e2ntului tomnatic. Anda f\u0103cu ochii mari. Bun\u0103 idee. A\u0219a c\u0103 ie\u0219ir\u0103 to\u021bi trei, de m\u00e2n\u0103, s\u0103 cutreiere pe str\u0103zi, p\u00e2n\u0103 \u00een parcul din centru, unde Marc ar fi vrut s\u0103 se dea pe tobogan. Nu vorbir\u0103 \u00eentre ei, se \u021binur\u0103 doar de m\u00e2n\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i deschiser\u0103 porii fe\u021bei pentru o ultim\u0103 infuzie de var\u0103. Ora\u0219ul era o mare de lumin\u0103, se schimbase mult \u00een ultimii ani, \u00eencepea s\u0103 semene a civiliza\u021bie \u0219i Vintil\u0103 se mustr\u0103 \u00een g\u00e2nd c\u0103 nu f\u0103ceau mai des astfel de plimb\u0103ri. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mult timp, sim\u021bea c\u0103 erau din nou o familie.<\/p>\n

La \u00eentoarcere, dup\u0103 ce Marc \u00ee\u0219i f\u0103cuse hat\u00e2rul \u0219i era dintr-odat\u0103 mai vesel, genul acela de veselie ostenit\u0103 care \u00eel f\u0103cea s\u0103-\u0219i fie suficient lui \u00eensu\u0219i \u2013 p\u0103\u0219ea \u00een r\u00e2nd cu ei, lini\u0219tit \u2013 drumul \u00eei purt\u0103 prin fa\u021ba unei biserici. Vintil\u0103 se g\u00e2ndi atunci c\u0103 \u00eencheiere mai bun\u0103 pentru ziua aceea nu putea fi: s\u0103 intre \u0219i s\u0103 stea c\u00e2teva clipe \u00een spa\u021biul acela izolat de lume, de data aceasta av\u00e2ndu-i al\u0103turi pe cei mai importan\u021bi oameni din via\u021ba lui. Nu-s credincios, Anda, \u00eencepu el cu fereal\u0103, m\u0103 \u0219tii, doar. Dimpotriv\u0103, a\u0219 spune. Totu\u0219i… F\u0103cu o pauz\u0103, oprindu-se \u00een loc \u0219i c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i cuvintele. Totu\u0219i, trebuie s\u0103-\u021bi m\u0103rtuiresc c\u0103 de vreo dou\u0103 luni am descoperit c\u00e2t bine \u00eemi face s\u0103 stau cin\u0219pe, dou\u0103zeci de minute \u00eentr-o biseric\u0103, venind de la serviciu. E lini\u0219te acolo, \u0219tii, apuci s\u0103 \u00ee\u021bi auzi g\u00e2ndurile \u0219i, dup\u0103 un timp, apuci s\u0103 \u021bi le st\u0103p\u00e2ne\u0219ti. Uite, eu am reu\u0219it chiar s\u0103 m\u0103 eliberez de ele, s\u0103 m\u0103 cur\u0103\u021b pe din\u0103untru \u00eenainte de a veni acas\u0103. Mai \u0219tii c\u00e2t eram de stresat \u00eenainte? Nimic nu m\u0103 f\u0103cea fericit. Te neglijam pe tine, \u00eel neglijam pe Marc… Da, Marc, s\u0103 nu crezi c\u0103 nu mi-am dat seama. B\u0103iatul se feri de m\u00e2na pe care taic\u0103-s\u0103u i-o puse pe cre\u0219tet. \u00cen fine, relu\u0103 el, ce vreau s\u0103 zic e c\u0103 a\u0219 intra o clip\u0103, dou\u0103, \u0219i m-a\u0219 bucura s\u0103 veni\u021bi cu mine. O s\u0103 vezi, Anda, dac\u0103 n-o s\u0103 te sim\u021bi \u0219i tu mai bine…<\/p>\n

Era mai mic\u0103 dec\u00e2t biserica \u00een care obi\u0219nuia el s\u0103 intre. Tavanul era mai jos \u0219i vitraliile erau mai pu\u021bine. \u00cen loc de b\u0103nci de lemn erau \u0219iruri de scaune cu sp\u0103tar. Altarul era cam s\u0103r\u0103c\u0103cios, nici urm\u0103 de fresce pe pere\u021bi sau de statuete \u00een firide luminate de lum\u00e2n\u0103ri electrice. Era \u00eens\u0103 goal\u0103 \u0219i asta \u00eel bucur\u0103 pe Vintil\u0103 de parc\u0103 ar fi descoperit o comoar\u0103 nesperat\u0103. Niciodat\u0103 nu mai fusese doar el \u00een biseric\u0103. Pacea \u0219i calmul de acolo erau des\u0103v\u00e2r\u0219ite; ca \u0219i c\u00e2nd ar fi avut un refugiu doar al lor. Sur\u00e2se \u0219i se \u00eendrept\u0103 spre primul r\u00e2nd de scaune, tr\u0103g\u00e2ndu-i dup\u0103 el cu o m\u00e2n\u0103 pe Anda \u0219i cu cealalt\u0103 pe Marc. Se a\u0219ezar\u0103. Vintil\u0103 \u00eenchise ochii \u0219i sim\u021bi cum resortul din el, care se \u00eencorda \u00eentruna de-a lungul zile, \u00eencepe acum s\u0103 se destind\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it se sim\u021bea \u00eemplinit, socotea c\u0103 atinsese un echilibru pe care al\u021bii nu-l ating, poate, toat\u0103 via\u021ba, nici dac\u0103 tr\u0103iesc p\u00e2n\u0103 la o sut\u0103 de ani. Era un om norocos.<\/p>\n

C\u00e2nd deschise ochii \u0219i se uit\u0103 la so\u021bia sa, v\u0103zu surprins c\u0103 Anda avea chipul ud de lacrimi \u015fi c\u0103 murmura ceva \u00een barb\u0103, probabil o rug\u0103ciune.<\/p>\n

 <\/p>\n

Paleu, 15 februarie 2015<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Mircea Pric\u0103jan click for the English version   Nu ar fi putut spune c\u0103 \u00ee\u0219i amintea foarte bine c\u00e2nd intrase prima dat\u0103 \u00eentr-o biseric\u0103 \u0219i, la urma urmei, asta nici nu conta, cu siguran\u021b\u0103 fusese \u00een copil\u0103rie, dus de maic\u0103-sa, poate de Pa\u0219ti, poate iarna, pe frig, de Cr\u0103ciun, \u0219i st\u0103tuser\u0103 am\u00e2ndoi \u00een picioare, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1098,15],"tags":[1099,1168,1115],"class_list":["post-10817","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-44","category-proza","tag-egophobia-44","tag-mircea-pricajan","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-refugiu","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10817","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10817"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10817\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11047,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10817\/revisions\/11047"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10817"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10817"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10817"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}