{"id":10886,"date":"2015-10-31T00:26:04","date_gmt":"2015-10-30T22:26:04","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=10886"},"modified":"2015-10-31T00:26:04","modified_gmt":"2015-10-30T22:26:04","slug":"malad","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=10886","title":{"rendered":"Malad"},"content":{"rendered":"

[fragment de roman]<\/strong><\/p>\n

de Alexandru Voicescu<\/p>\n

Am luat tramvaiul \u0219i am ajuns \u00een zona clubului unde ET era deja de 6 ore. S-a ocupat mult de organizare \u0219i nu am avut ce s\u0103-i repro\u0219ez c\u00e2nd aparent m-a l\u0103sat balt\u0103 chiar la evenimentul propriu-zis. Avea o teorie: asemenea oric\u0103rei opere de art\u0103, rezultatul unei crea\u021bii nu trebuie s\u0103 fie vizibil \u0219i pentru creator. Partea proast\u0103 e c\u0103 dac\u0103 a\u0219 fi crezut \u0219i eu la fel nu ar mai fi avut cine s\u0103 \u021bin\u0103 laolalt\u0103 micile detalii de ultim moment. Oricum, \u0219eful \u0219tia \u0219i nu comentase p\u00e2n\u0103 acum. Cred c\u0103 \u0219i exageratul libido care i se aprindea lui ET \u00een preajma zilelor importante de la job era doar un fel de a se ascunde.
\nPraga nu \u00eemi era foarte familiar\u0103. A treia oar\u0103 c\u00e2nd st\u0103team aici \u0219i cea mai lung\u0103 perioad\u0103 a fost acum. Am verificat harta pe aplica\u021bia din telefon, dar f\u0103r\u0103 succes, a\u0219a c\u0103 am cerut ajutor de la trec\u0103tori. Am fost \u00eendrumat spre o str\u0103du\u021b\u0103 lateral\u0103, pornind din eternele bulevarde pietruite \u0219i foarte curate ale ora\u0219ului, dar pline de chi\u0219toace de \u021big\u0103ri, \u0219i mi-am dat seama imediat c\u0103 acolo ar fi fost exact locul \u00een care ET s-ar fi ascuns cel mai bine. O cr\u00e2\u0219m\u0103 a localnicilor, ultracentral\u0103, \u00eens\u0103 ferit\u0103 de privirile accidentale ale turi\u0219tilor, parte pizzerie, parte club de dans, cu mai mult fum dec\u00e2t \u00een locurile mainstream, semiobscur, dar foarte voios. L-am z\u0103rit imediat \u00eentr-un separeu aflat \u00een spate. Aceea\u0219i geac\u0103 de piele maro, mulat\u0103, pe care o purta mai tot timpul, \u0219i acela\u0219i z\u00e2mbet larg, sincer \u0219i comod. Nu aveai cum s\u0103-i rezi\u0219ti felului natural de a te face s\u0103 te sim\u021bi un vechi prieten chiar de la prima \u00eent\u00e2lnire, asta dac\u0103 printr-o coinciden\u021b\u0103 extraordinar\u0103 nu te-ar fi remarcat \u0219i deja invitat el \u00een cercul lui. Iar cercul era acum mai larg ca niciodat\u0103. Pe l\u00e2ng\u0103 tipele de la sales de care \u00eemi tot zisese \u0219i care dansau destul de bete, un num\u0103r indefinit de oameni se perindau \u00een dreapta \u0219i \u00een st\u00e2nga lui. Greu de ghicit c\u00e2\u021bi erau cunoscu\u021bi \u0219i c\u00e2\u021bi doar se nimeriser\u0103 \u00een aceea\u0219i sear\u0103, \u00een acela\u0219i loc. V\u00e2rstele erau \u0219i ele dintre cele mai diferite, de la o imberb\u0103, probabil minor\u0103, guraliv\u0103 \u0219i dezinvolt\u0103, la un cuplu de italieni de 35-40, ferici\u021bi c\u0103 au parte de o autentic\u0103 experien\u021b\u0103 local\u0103, p\u00e2n\u0103 la cel mai ciudat duo pe care l-am v\u0103zut vreodat\u0103. Ace\u0219ti ultimi doi participan\u021bi la chermeza improvizat\u0103 de colegul meu nu terminau ga\u0219ca (chiar \u0219i barmanul se oprea la masa noastr\u0103 mai mult dec\u00e2t la oricare alta, \u00eenc\u00e2t p\u0103rea mai degrab\u0103 acel gen de prieten care se sacrific\u0103 pentru binele grupului, aduc\u00e2nd r\u00e2ndurile de b\u0103utur\u0103), dar cei doi \u00eentruchipau extravagan\u021ba. El era un b\u0103tr\u00e2n de o v\u00e2rst\u0103 greu de definit, uneva \u00een jur de 70, mai ales observ\u00e2ndu-i din\u021bii cu linii negre clare \u00eentre zmal\u021buri, semn al unui vechi \u0219i constant fum\u0103tor, cu un r\u00e2njet larg, care nu se sfia s\u0103 dezveleasc\u0103 gingiile. Avea un fel de a vorbi sacadat \u0219i am aflat repede c\u0103 era armean.
\nDe cum m-a z\u0103rit, ET s-a ridicat s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2mpine, cu ochii ro\u0219ii de la shot-uri.
\n\u2014 Bedros, Eliza, Billy, Angelica, Cenek, Blanka, Carlo \u0219i Fabia, pe fete le \u0219tii… Lume, Andrew… m-a prezentat el generic, pun\u00e2ndu-mi prietene\u0219te o m\u00e2n\u0103 pe um\u0103r.
\nTo\u021bi cei numi\u021bi mi-au f\u0103cut semn de bunvenit \u0219i le-am r\u0103spuns \u0219i eu. Speram s\u0103 nu ar\u0103t prea palid. De sim\u021bit a\u0219a m\u0103 sim\u021beam, palid \u0219i obosit.
\n\u2014 Hei, care e faza cu tipa? m-a \u00eentrebat ET amuzat. Amour, amour? \u021ai s-au aprins c\u0103lc\u00e2iele? Te cred, mon vieux, e bun\u0103ciune. \u0218i e de-a noastr\u0103, probabil c\u0103 atunci c\u00e2nd se fute \u0219i \u00ee\u0219i d\u0103 drumul, \u021bip\u0103 dup\u0103 Steve Jobs, nu? Ha-ha!!! Fuck me, Stevie! Fuck me hard! iFuck yeah! Asta da imagine!
\nP\u0103rea foarte mul\u021bumit de glum\u0103 \u0219i a r\u00e2s tare, primind z\u00e2mbete largi din partea blondelor care tr\u0103geau de el s\u0103 danseze pe Shake It Out \u2013ul de Florence + The Machine ce se auzea \u00een boxe.
\n\u2014 Ai spus c\u0103 \u0219tii un mod prin care s\u0103 dau de ea? l-am \u00eentrebat sec.
\n\u2014 \u00cen juma\u2019 de or\u0103 rezolv problema, a continuat pe un ton fals conspirativ, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 lase s\u0103 \u00eei mai r\u0103spund ceva \u0219i cu ochii la ecranul smartphonului care b\u00e2z\u00e2ia cu un nou mesaj.
\nApoi mi-a \u00eentins un kamikaze, o combina\u021bie foarte tare de vodc\u0103, triplu sec \u0219i fresh de lime.
\n\u2014 Juma\u2019 de or\u0103 nu-i mult. Ai r\u0103bdare, am pus wormul la treab\u0103. Stai cu noi la mas\u0103, una alta. Timpul le vindec\u0103 pe toate, oui?
\nWorm. A\u0219a \u00eei spunea \u00c9tienne faimoasei lui re\u021bele de cunoscu\u021bi virtuali, \u00eempr\u0103\u0219tia\u021bi prin toate forumurile, blogurile, revistele de pe net, grupuri \u00eenchise de Facebook, chat-uri dubioase underground pline de hackeri \u0219i o vast\u0103 list\u0103 de adrese de email. Wormul era copilul lui, adev\u0103rata lui via\u021b\u0103, pe care \u0219i-o cultiva cu pasiunea unui botanist teleportat pe o planet\u0103 cu miliarde de noi specii nedescoperite. Nu eram prea sigur de reu\u0219ita ac\u021biunii de salvare a pulii mele, cum mi-a descris aparenta mea pasiune subit\u0103 pentru o hot chick, dar putea fi o solu\u021bie. V\u0103zusem wormul la treab\u0103 \u0219i d\u0103dea rezultate remarcabile. \u0218i ce alt\u0103 variant\u0103 aveam?
\nEra full la mas\u0103, nu mai era loc de \u00eenc\u0103 un scaun.
\n\u2014 Eliza, iubito, las\u0103-l pe stimabilul t\u00e2n\u0103r s\u0103 \u0219ad\u0103, vrei? b\u0103tr\u00e2nul i s-a adresat cu o privire copil\u0103roas\u0103 partenerei sale.
\n\u2014 Dar, Bedrosito!… a venit replica, pe un ton bosumflat \u0219i m\u00e2\u021b\u00e2it.
\nEliza a mai f\u0103cut o grimas\u0103, \u00eendreptat\u0103 clar spre mine, a \u021bop\u0103it o secund\u0103 \u00een jurul lui iubi, parc\u0103 verific\u00e2ndu-l s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 mai e \u00eentreg, ca un fotoliu de anticariat aflat \u00een pericol s\u0103 se dezmembreze, \u0219i s-a tr\u00e2ntit satisf\u0103cut\u0103 cu fundul pe pulpele lui, lu\u00e2ndu-l de g\u00e2t.
\nEra machiat\u0103 puternic, exagerat de mult, \u00eenc\u00e2t genele aproape i se \u00eenc\u00e2lceau \u0219erpuind \u00een \u0219uvi\u021bele de p\u0103r brunet t\u0103iat breton \u0219i pierdut \u00een trepte p\u00e2n\u0103 sub umeri. Purta un top de disco paiete negre, \u00een noul stil revival 80, f\u0103r\u0103 desuuri suplimentare \u0219i f\u0103r\u0103 jen\u0103 sexual\u0103. S\u00e2nii \u00eei erau mici \u0219i cu sf\u00e2rcuri proeminente, foarte pu\u021bin acoperi\u021bi de stripe-ul din fa\u021b\u0103. Spatele era dezgolit complet, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se vad\u0103 o piele alb\u0103, cu mul\u021bi pistrui. Dezinvoltura cu care \u00eei st\u0103tea b\u0103tr\u00e2nului jazzman \u00een bra\u021be nu li se p\u0103rea niciunuia dintre ei ceva nepotrivit (Bedros avea acea cipilic\u0103 multicolor\u0103 tipic\u0103, u\u0219or de reperat, la care i se ad\u0103uga ritmului exersat al degetelor lovind t\u0103blia mesei, asemeni unor clape invizibile, deci c\u00e2nta jazz, fapt repede confirmat de fragmentele de conversa\u021bie prinse \u00een primele cinci minute). Eliza nu avea mai mult de 20-22 de ani, genul de student\u0103 de conservator aparent foarte cuminte la clas\u0103 \u0219i cu p\u0103rin\u021bii, dar \u00een esen\u021b\u0103 o rebel\u0103 f\u0103r\u0103 cauz\u0103 \u0219i iremediabil \u00eendr\u0103gostit\u0103 de idolul ei. Un fel de groupie la nivel academic. Doar c\u0103 ar\u0103ta \u0219i se manifesta ca o curv\u0103, gata s\u0103 \u00ee\u0219i satisfac\u0103 un client preten\u021bios, cu a\u0219tept\u0103ri foarte ridicate fa\u021b\u0103 de performan\u021ba ei.
\nM-am a\u0219ezat \u0219i imediat mi s-a p\u0103rut c\u0103 m\u0103 \u00eempunge inten\u021bionat cu tocul cui ridicat picior peste picior. M-am decis s\u0103 o ignor. La mas\u0103, spiritele erau aprinse \u0219i se b\u0103use mult. M-am conversat f\u0103r\u0103 chef cu un praghez care sorbea avid dintr-o halb\u0103 de bere, \u00een timp ce m\u0103 chestiona despre recentul \u00eencheiat campionat mondial de gimnastic\u0103. \u00cei spusesem c\u0103 sunt rom\u00e2n, iar Nadia era un nume faimos nu numai printre yanchei. Am dat pe g\u00e2t shot-ul, c\u00e2nd un nou ghiont de tocuri mi-a atras aten\u021bia spre monologul jazzmanului, foarte \u00een verv\u0103 \u0219i obi\u0219nuit probabil s\u0103 acapareze toate discu\u021biile la care participa.
\n\u2014 Era la cutremurul din 60, dragule, spuse Bedros, adres\u00e2ndu-se \u00een englez\u0103 italianului care \u00eel privea fascinat \u00een timp ce se sc\u0103rpina pe \u00eenceputul de chelie, spre dezaprobarea so\u021biei.
\n\u00cen acel moment mi-am dat seama c\u0103 st\u0103team l\u00e2ng\u0103 Bedros Petrosian, un renumit jazzman chilian al ultimelor decenii. Nu \u00eel v\u0103zusem \u00een niciun concert, fie live, fie streaming, dar \u00eel \u0219tiam din poze \u0219i era posibil chiar s\u0103 \u00eei fi dat follow la un moment dat.
\n\u2014 Asta e o chestie pe care nu am mai spus-o nim\u0103nui, continu\u0103 el cu un r\u00e2njet larg, foarte aerisit, coco\u0219\u00e2ndu-\u0219i \u0219i mai mult spatele \u0219i aproape intr\u00e2nd cu b\u0103rbia \u00een decolteul tipei. Eh, \u0219i, de ce s\u0103 m\u0103 ascund, \u00een momentul \u00een care a \u00eenceput p\u0103m\u00e2ntul s\u0103 se zg\u00e2l\u021b\u00e2ie, eu eram pe bud\u0103. M\u0103 c\u0103cam, mai bine zis. St\u0103team chiar pe bulevard, primisem reparti\u021bie \u00eentr-un bloc de la \u00eenceput de secol, \u00een\u0103l\u021bat mai mult dec\u00e2t m\u0103-sa-l putea \u021bine, col\u021b cu Plaza de Armas. \u0218i eu, \u0219i cl\u0103direa mai prinsesem zg\u00e2l\u021b\u00e2ituri, dar eu eram mai mereu ciutanul cu ochii dup\u0103 fuste \u0219i feti\u021be, eram tot la ora\u0219, dar \u00een regiment, pe la mahala. Acuma, \u00eens\u0103, poate \u0219ti\u021bi, a fost devastator! Blocul meu se cl\u0103tina ca popicele, pere\u021bii d\u0103deau unii \u00een al\u021bii. St\u0103teau mul\u021bi intelectuali pe scar\u0103. Arhitec\u021bi, actori, ingineri, profesori universitari, era considerat blocul intelectualilor. Eram \u0219i eu printre ei, eu venit de la talpa \u021b\u0103rii, dar cu aprob de la comanduire, de la cei bog\u0103ta\u0219i cu mare tarabur pentru petreceri private, cum le spunem noi acum. O amestec\u0103tur\u0103 de politicieni \u0219i finan\u021bi\u0219ti cabr\u00f3ns! \u00cen fine, m\u0103 v\u0103zuser\u0103 \u00een c\u00e2teva seri la club \u0219i \u00eemi f\u0103cusem deja un nume \u00een\u00a0 cercurile \u00eenalte, aveau \u0219i un mare respect pentru cei cu abilit\u0103\u021bi artistice, de\u0219i nu trecusem prin \u0219coala de muzic\u0103. Dup\u0103 aia m-au l\u0103sat s\u0103 plec luni \u00een \u0219ir prin toat\u0103 America, prin Europa, lucruri mai rare. Aveam turneele mele \u0219i oamenii mei, aveam\u00a0 o mare libertate de mi\u0219care, nu pot s\u0103 zic ca am suferit prea mult pe perioada juntist\u0103. Dar s\u0103 revin. \u00cen seara \u00een care s-a pornit, vedeam faian\u021ba din baie cum sare de colo colo, a plesnit \u0219i racordul de la chiuvet\u0103, podeaua dansa sub mine. Eu, nemi\u0219cat. Am auzit \u021bipetele din camera de al\u0103turi, dar erau difuze, pierdute printre alte zeci de \u021bipete, to\u021bi locatarii care avuseser\u0103 nenorocul s\u0103 fie acas\u0103. Am recunoscut mai multe voci, vecini pe care \u00eei z\u0103ream la chio\u0219c sau pe sc\u0103ri. Eu eram mai mult prin cluburi, \u00eenecat de fum \u0219i femei, ziua dormeam, \u00eei vedeam rar, dar aveam \u0219i c\u00e2teva prietenii printre ei. \u00cen clipele acelea, am auzit nu numai urletul oamenilor, dar \u0219i urletul p\u0103m\u00e2ntului, cimentului, al ferestrelor sparte gonind aerul din \u00eenc\u0103peri, zgomotul trosnind al lemnelor \u0219i oamenilor, deopotriv\u0103. Efectiv nu am putut s\u0103 schi\u021bez vreun gest, eram blocat fizic, nu am mi\u0219cat niciun deget. Dar nu frica m\u0103 cuprinsese, ci mirarea. Dintr-o dat\u0103, u\u0219a de la baie a plesnit \u00een dou\u0103, de sus \u00een jos. M-am trezit cum nu aveam s\u0103 mai v\u0103d niciodat\u0103, cu picioarele acoperite \u00een vine de pantaloni, dar at\u00e2rn\u00e2nd \u00een gol, efectiv se b\u0103l\u0103g\u0103neau \u00een aer. Toate etajele c\u0103zuser\u0103 unele peste altele, eu fiind la \u0219apte. Doar un munte de moloz \u00een fa\u021ba ochilor. \u0218i c\u00e2te o m\u00e2n\u0103, un picior, o hain\u0103, o u\u0219\u0103 de frigider. Chiar mi s-a p\u0103rut c\u0103 am z\u0103rit pe se\u00f1ora Arnoldi, o arhitect\u0103 deosebit\u0103, a f\u0103cut c\u00e2teva lucruri extraordinare \u00een Santiago, are \u0219i o cl\u0103dire care \u00eei poart\u0103 numele. Era de fapt o jum\u0103tate din corpul ei, t\u0103iat\u0103 cu o grind\u0103 deasupra bazinului.
\nB\u0103tr\u00e2nul jazzman se opri brusc. Eliza din bra\u021bele lui \u00eel m\u00e2ng\u00e2ie pe cap, a\u0219a cum \u00ee\u0219i \u00eencurajeaz\u0103 p\u0103rin\u021bii copilul care st\u0103 s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, dar se ab\u021bine de ru\u0219ine.
\n\u2014 Dup\u0103, c\u00e2nd s-a mai l\u0103sat praful, mi-am dat seama ce p\u0103\u021bisem, a reluat cu aceea\u0219i verv\u0103, ca \u0219i cum nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat, gesticul\u00e2nd \u0219i aplec\u00e2ndu-\u0219i \u0219i mai mult b\u0103rbia. \u00cen toiul lucrurilor, nu \u00een\u021belesesem, dar mi-am dat seama dup\u0103. Dac\u0103 a\u0219 fi \u00eencercat s\u0103 ies din baie, s\u0103 fug din calea urgiei, cum au f\u0103cut at\u00e2\u021bia al\u021bii \u0219i a\u0219a cum \u00ee\u021bi zice instinctul, acum nu a\u021bi mai fi vorbit cu mine, ci cu stafia mea. Poate doar la fel de ur\u00e2t\u0103 la \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are, dar totu\u0219i un duh, neh?
\nR\u00e2nji, \u00ee\u0219i aprinse repede o \u021bigar\u0103 \u0219i continu\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u0219tepte o confirmare asupra propriului aspect fizic.
\n\u2014 Singurul perete care nu c\u0103zuse fusese cel lipit de cl\u0103direa vecin\u0103, o ranforsaser\u0103 cu fier, la construc\u021bie, \u00eel lipiser\u0103 efectiv de cea veche. La asta a ajutat \u0219i podeaua b\u0103ii, care era turnat\u0103 din beton, suprapus\u0103, ceva ce se folosea dup\u0103 aceea la toate cartierele muncitore\u0219ti, era mai u\u0219or de montat de-a gata, dec\u00e2t de pigulit la fa\u021ba locului. \u00cen fine, nu asta voiam s\u0103 v\u0103 zic. Ce \u00eemi d\u0103dusem seama era c\u0103 \u00een acele secunde c\u00e2t s-a zg\u00e2l\u021b\u00e2it p\u0103m\u00e2ntul eu privisem fascinat mi\u0219carea haotic\u0103 a obiectelor din jurul meu. C\u00e2te o periu\u021b\u0103 aruncat\u0103 \u00een cad\u0103, cu o traiectorie cum numai haosul o poate impune, tencuiala scorojit\u0103 amestec\u00e2ndu-se cu rufele, rufele amestec\u00e2ndu-se cu cioburi de faian\u021b\u0103 maronie, mai multe cioturi de metal ie\u0219ind lent din c\u0103r\u0103mizile de umplutur\u0103, u\u0219a disp\u0103r\u00e2nd, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 cu ru\u0219inea expus\u0103, dar f\u0103r\u0103 ochi s\u0103 o vad\u0103, doar buc\u0103\u021bi \u00eenc\u0103 vii de oameni, oameni cu p\u0103r\u021bi oarbe. \u00cempreun\u0103 formau o ordine macabr\u0103 a dezastrului, a distrugerii, a anihil\u0103rii inutile. \u0218i ceea ce am v\u0103zut era o alc\u0103tuire frumoas\u0103, justificat\u0103 \u00eentr-un fel de ne\u00een\u021beles. M\u0103 sim\u021beam un biet animal fascinat de un joc seduc\u0103tor, care te \u00eenghite lent, ca un \u0219arpe, dar din burta c\u0103ruia nu vrei s\u0103 ie\u0219i, pentru c\u0103 acolo tu \u0219tii c\u0103 e poarta spre Paradis, spre t\u0103r\u00e2mul promis al vreunei minunate salv\u0103ri! Tot ce mai devreme p\u0103ruse logic, ra\u021bional, a\u0219ezat la locul lui, se transformase \u00eentr-un amalgam \u00eentors pe dos, iar eu eram martor la o ordine superioar\u0103, un entropism mult mai profund \u0219i mai adev\u0103rat dec\u00e2t pelicula pe care noi o numim din obi\u0219nuin\u021b\u0103 \u0219i nepricepere realitate. Ce poate vedeam eu era substratul realit\u0103\u021bii, o fa\u021b\u0103 a lucrurilor surprinse \u00een esen\u021b\u0103. Adev\u0103ratul rost al lucrurilor. Atunci am \u00een\u021beles fascina\u021bia unei c\u0103ut\u0103ri dincolo de aparen\u021be. Necesitatea unei astfel de c\u0103ut\u0103ri, nu numai fascina\u021bia. \u0218tiam de ce fusesem cru\u021bat. Trebuia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cineva care s\u0103 priveasc\u0103 totul din alt unghi, care s\u0103 povesteasc\u0103 ce a v\u0103zut. Iar eu m\u0103 pricepeam la muzic\u0103. De atunci m-am schimbat complet. Dac\u0103 \u00eenainte c\u00e2ntam piesele altora \u0219i eram cam del\u0103s\u0103tor, dup\u0103 aia am \u00eenceput s\u0103 \u00eemi compun propriile melodii, s\u0103 caut mesaje care s\u0103 par\u0103 c\u0103 aduc un pic la suprafa\u021b\u0103 acele imagini \u0219i st\u0103ri apocaliptice din 60. Am ajuns s\u0103 improvizez tot mai mult \u00een concertele mele. \u0218ti\u021bi voi, dragii mei, a improviza \u00een jazz \u00eenseamn\u0103 s\u0103 porne\u0219ti de la un ritm, ceva simplu, ceva ce poate fi repetat de oricine, u\u0219or de perceput, \u0219i pleci \u00eencet, \u00eencet, cu disonan\u021be, cu contraste, cu ruperi, se simte c\u0103 ceva pleac\u0103 de acolo, e dus din normalitate. Al\u021bii \u00eei zic experiment, eu \u00eei zic dus cu pluta. S\u0103 \u00eencerci s\u0103 improvizezi e ca un b\u0103\u021b tr\u00e2ntit \u00eentr-o balt\u0103, nu \u0219tii ce valuri poate s\u0103 fac\u0103 \u0219i cum s-ar sim\u021bi un locuitor al b\u0103l\u021bii tr\u0103indu-\u0219i \u00eentreaga lui via\u021b\u0103 pe vreunul din aceste valuri. Cutremurul m-a schimbat pentru c\u0103 a fost f\u0103\u021bi\u0219, brutal peste \u00eenchipuire. F\u0103r\u0103 o realitate pe care s\u0103 o ai ca baz\u0103, nu po\u021bi s\u0103 treci dincolo, la perspectiva nebun\u0103, maladiv\u0103, \u00een care chinui lucrul s\u0103 nu fie el lucrul care este, ci dincolo de substratul lui material, spre o privire din afar\u0103. Asta p\u0103\u021bisem eu, asistasem la o reprezentare pe care \u00een mod normal nu trebuie s\u0103 o vad\u0103 nimeni dac\u0103 vrea s\u0103 \u00ee\u0219i p\u0103streze min\u021bile. Nu era pentru muritorii de r\u00e2nd ca tine, \u0219i ca tine \u0219i ca mine, ci era un miracol care a\u0219tepta s\u0103 fie cuprins de cineva. Oricum, dragilor, din 54 de oameni c\u00e2\u021bi erau \u00een seara aia \u00een blocul meu, doar eu am supravie\u021buit. \u0218i un nenorocit de fochist de la subsol, beat cri\u021b\u0103. Un c\u0103c\u0103cios de muzicant \u0219i un be\u021biv de doi bani, ce s\u0103 mai! Logodnica mea a murit atunci, era \u00een sufragerie, odihneasc\u0103-se. Ne cunoscusem cu trei luni \u00eenainte \u0219i ne f\u0103ceam planuri. Marea iubire! Eu aveam 27, ea 19, \u0219i am fi dus o via\u021b\u0103 cumsecade \u00eempreun\u0103. De-a lungul timpului, am avut trei so\u021bii, mai mul\u021bi copii dec\u00e2t mi-a\u0219 fi dorit, am z\u0103cut de malarie \u00een Dew Delhi, am fost b\u0103tut crunt \u00een Singapore \u0219i am fost primit de regina Marii Britanii, am avut faim\u0103, bani \u0219i succese nem\u0103surate, dar pe ea nu am uitat-o niciodat\u0103. Am colindat lumea \u00een lung \u0219i \u00een lat \u0219i nu am stat mai mult de o lun\u0103 \u00een acela\u0219i ora\u0219 sau \u00een aceea\u0219i vil\u0103. Nu am avut o cas\u0103 a mea. Am \u00eencercat s\u0103 tr\u0103iesc spontan \u0219i s\u0103 g\u0103sesc \u00een muzic\u0103 ceva care s\u0103 semene c\u00e2t de c\u00e2t cu un sens al vie\u021bii. Nu am g\u0103sit, s\u0103 nu crede\u021bi c\u0103 a\u0219 fi vreun \u00een\u021belept care d\u0103 sfaturi, acu’, la sf\u00e2r\u0219it. Nu. Am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 apreciez drumul, c\u0103utarea, nu rezultatul. \u0102sta este r\u0103spunsul pentru tine, dragul meu Carlo, asta trebuie s\u0103 \u0219tie copii t\u0103i…
\n\u0218i a t\u0103cut, complet pierdut \u00een propriile r\u0103ni. Vr\u00e2nd, nevr\u00e2nd, am t\u0103cut \u0219i noi, cu to\u021bii, marca\u021bi de povestea sincer\u0103 a b\u0103tr\u00e2nului Bedros, care pe m\u0103sur\u0103 ce vorbea p\u0103rea s\u0103 fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nit foarte mult, cutele de pe chip c\u0103p\u0103t\u00e2ndu-i un ton vine\u021biu morbid. F\u0103c\u00e2nd un calcul mental, avea 81 de ani.
\nSingurul care declama glorios din cap\u0103tul cel\u0103lalt al mesei era ET.
\n\u2014 Habemus Johanna Duna! a zbierat el \u00eenspre mine, m\u00e2ndru.
\nCurios lucru, de\u0219i ce tocmai auzisem era discordant cu atmosfera relexat\u0103 de \u00eenceput de weekend care contamina pe cei din jurul nostru, cu cvasi topless-ul companioanei care continuase s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eenfig\u0103 tocul cui \u00een glezna \u0219i pulpa mea, cu z\u00e2mbetele \u0219i \u00eencuraj\u0103rile mimice pe care Bedros le primea binevoitor de la dou\u0103 dintre blondele de sales sc\u0103pate pentru moment de sub tutela macho a lui ET, cu privirea intens\u0103 \u0219i t\u0103cut\u0103 a minorei care acum trecuse la ceai \u0219i sorbea foarte englezesc din cea\u0219c\u0103, aristocrat, chiar, cu toate astea povestea jazzmanului mi se p\u0103ruse cel mai natural lucru de pe lume. Era normal ca eu s\u0103 fiu la aceast\u0103 mas\u0103, \u00eenconjurat de ace\u0219ti necunoscu\u021bi pestri\u021bi, tr\u0103ind epoci alienate. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eemi dau seama, tradusesem instant totul \u00een limba rom\u00e2n\u0103, iar \u00een mintea mea sim\u021beam povestea foarte familiar\u0103, ca o conversa\u021bie la care se a\u0219tepta s\u0103 particip. Bedros nu p\u0103ruse nicio clip\u0103 s\u0103 mi se adreseze direct, nici nu m\u0103 privise, de\u0219i \u00eei eram cel mai apropiat, ci discutase \u00eendreptat spre partea de mas\u0103 de l\u00e2ng\u0103 ferestrele \u00eenalte de lemn ale clubului, spre cuplul de italieni middle age. Muzica \u0219i zgomotul de fundal erau prea intense, nu aveau cum s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 mare lucru din ce li se povestea, iar dic\u021bia \u0219i accentul nu \u00eel ajutau pe armean, care scuipa cuvintele prin mijlocul r\u00e2njetului lui de copil b\u0103tr\u00e2n de parc\u0103 ar fi relatat cea mai nou\u0103 fars\u0103 f\u0103cut\u0103 unui bun coleg de trup\u0103, la un after party cu scotch. Eu da, \u00een\u021belegeam cumva f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu. A\u0219a c\u0103 remarca prietenului meu m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 \u00eencrunt. Stricase o vraj\u0103 care m\u0103 primise \u00een bra\u021be ca o plapum\u0103 cald\u0103. Da, habemus Ioana Dun\u0103. OK. Fuck off!
\n\u00cens\u0103 nu mi-am ar\u0103tat iritarea, ci m-am ridicat, m-am frecat cu degetele peste piciorul drept, acolo unde primisem aten\u021bia accesoriilor femeii numit\u0103 Eliza, \u0219i m-am \u00eendreptat amor\u021bit spre ET. Toat\u0103 situa\u021bia cu Ioana Dun\u0103 era prea nou\u0103 \u0219i m-am mirat c\u00e2nd mi-a c\u0103zut din buzunar ecusonul \u0219terpelit de la conferin\u021b\u0103. M-am dat un pas \u00eenapoi, pentru a prinde b\u0103taia lustrei spot \u0219i a vedea mai bine tr\u0103s\u0103turile tip\u0103rite pe cartonul plastifiat. Chipul mi se p\u0103rea acum complet str\u0103in. L-am examinat atent, ca pentru a-mi da seama dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r este vreun chip acolo, \u0219i nu doar ni\u0219te pete de culoare amestecate inutil, iar pentru un moment mi s-a p\u0103rut c\u0103 ochii care m\u0103 priveau din portretul tip carte de identitate erau identici cu cei negri ai Elizei.<\/p>\n

\n

\n

(Fragment din romanul \u201eMalad\u201d de Alexandru Voicescu, ed. Herg Benet, 2015. Cartea poate fi desc\u0103rcat\u0103 de aici: http:\/\/www.elefant.ro\/ebooks\/fictiune\/literatura-romana\/literatura-romana-contemporana\/malad-246020.html<\/a>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[fragment de roman] de Alexandru Voicescu Am luat tramvaiul \u0219i am ajuns \u00een zona clubului unde ET era deja de 6 ore. S-a ocupat mult de organizare \u0219i nu am avut ce s\u0103-i repro\u0219ez c\u00e2nd aparent m-a l\u0103sat balt\u0103 chiar la evenimentul propriu-zis. Avea o teorie: asemenea oric\u0103rei opere de art\u0103, rezultatul unei crea\u021bii nu […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1098,15],"tags":[723,1099,875,1115],"class_list":["post-10886","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-44","category-proza","tag-alex-voicescu","tag-egophobia-44","tag-fragment-de-roman","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-malad","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10886","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10886"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10886\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10887,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10886\/revisions\/10887"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10886"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10886"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10886"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}