de Alexandru Iona\u0219cu<\/p>\n
\u00a0<\/strong><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ce este postmodernismul? <\/strong><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>Obiec\u0163iile lui Eugen Negrici \u00een privin\u0163a nebuloasei conceptului \u015fi a multitudinii de direc\u0163ii \u015fi defini\u0163ii, adesea contrare, ca \u015fi a ra\u0163iunilor culturale \u2013 opozi\u0163ia fa\u0163\u0103 de discursul unic al puterii totalitare \u015fi voin\u0163ei de \u00eenregimentare a g\u00e2ndirii \u2013 care au contribuit la popularitatea termenului \u00een ultima decad\u0103 comunist\u0103, sunt bine \u00eentemeiate: curent artistic care implic\u0103 \u015fi literatura, curent filosofic care ,,implic\u0103 situarea omului \u00een postmodernitate (\u015fi ea dificil de definit \u015fi de datat)”[1]<\/a>, o alt\u0103 etap\u0103 a civiliza\u0163iei umane sau cel pu\u0163in a secolului XX. Ca \u015fi \u00eenregistrarea modalit\u0103\u0163ii prin care conceptul a p\u0103truns \u00een literatura rom\u00e2n\u0103: studen\u0163i filologi care aveau speran\u0163a unei sincroniz\u0103ri literare cu Occidentul, mai ales cu cel anglofon.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Al doilea punct ar putea fi considerat fie un fel de sincronizare dezechilibrat\u0103, fie una particular\u0103 \u2013 \u0163in\u00e2nd cont de realit\u0103\u0163ile epocii \u2013, fie o sincronizare insular\u0103, de breasl\u0103 \u2013 academismul filologic. De altfel, primele dou\u0103zeci de pagini din teza doctoral\u0103 a lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu nu las\u0103 loc de \u00eendoial\u0103. Rom\u00e2nia ceau\u015fist\u0103 \u015fi izolat\u0103 \u00een interiorul Cortinei de Fier nu \u00eendeplinea nicio condi\u0163ie a unei societ\u0103\u0163i postmoderne: absen\u0163a pie\u0163ei libere, a informa\u0163iei ne\u00eengr\u0103dite, mobile \u015fi dincolo de ideologii \u015fi na\u0163iuni, a relativiz\u0103rii valorilor, a oric\u0103rui discurs feminist \u015fi minoritar, a schimb\u0103rii raporturilor dintre sexe \u015fi a pulveriz\u0103rii familiei nucleare, a teoriilor poststructuraliste (Foucault sau Derrida, ca s\u0103 nu mai vorbesc de Deleuze \u015fi Guattari, tradu\u015fi abia dup\u0103 Revolu\u0163ie!), absen\u021ba societ\u0103\u0163ii de consum postindustriale \u015fi a unei tehnologii la nivel occidental \u2013 de exemplu, datorit\u0103 sistemului totalitar, revolu\u0163ia \u00een informatic\u0103 era retard\u0103, motiv pentru care computerul nu era personal, <\/em>\u00een \u00een\u0163elesul englezesc al termenului, ci institu\u0163ional, <\/em>adic\u0103 destinat anumitor categorii socio-profesionale \u2013, literatura care se zb\u0103tea s\u0103 \u0163in\u0103 ideologicul la distan\u0163\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi \u00eendrepta privirile spre trecutul precomunist, mai pu\u0163in spre contemporaneitatea occidental\u0103 \u2013 cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 la optzeci\u015fti \u015fi postoptzeci\u015fti, se poate afirma c\u0103 \u00een Centru se plasau poezia metaforic\u0103 st\u0103nescian\u0103 \u015fi romanele ,,obsedantului deceniu”, \u00een timp ce onirismul, poezia cotidianului atins de intertextualitate, practicat\u0103 de Mircea Iv\u0103nescu sau proza \u015ecolii de la T\u00e2rgovi\u015fte se g\u0103seau la Periferic \u2013, absen\u0163a pluriperspectivismului \u2013 discursul oficial disemina o g\u00e2ndire magic-teleologic\u0103, de fapt secularizarea eshatologiei iudeo-cre\u015ftine: credin\u0163a \u00eentr-un viitor perfect, inevitabil \u015fi etern, un veritabil metaviitor.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Rom\u00e2nia comunist\u0103: societate \u00eenchis\u0103\u00a0 , parmenidian\u0103 \u2013 inexisten\u0163a schimb\u0103rii, prezen\u0163a utopiei care se define\u015fte ca fiind imutabil\u0103.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Se pune o \u00eentrebare: cum ar trebui istoriografia literar\u0103 \u2013 de la universitate p\u00e2n\u0103 la manualele de limba \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103 \u2013 s\u0103 numeasc\u0103 capitolul dedicat prezentei etape a literaturii rom\u00e2ne postbelice? Postmodernismul literar rom\u00e2nesc<\/em>. A\u015fa \u015fi nu altfel, pentru c\u0103 doar literatura a fost atins\u0103 de acest curent: ,,Despre o atitudine explicit \u015fi con\u015ftient postmodern\u0103 se poate vorbi \u00eens\u0103 \u00een lumea rom\u00e2neasc\u0103 abia dup\u0103 1980. Chiar \u015fi dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 \u00eens\u0103 ar fi hazardat s\u0103 vorbim despre o impunere temeinic\u0103 a conceptului. Putem constata doar c\u0103 este primul concept teoretic important, denumind un curent literar<\/em> (subl. noastr\u0103), intrat \u00een limbajul critic rom\u00e2nesc dup\u0103 ultimul r\u0103zboi [\u2026][2]<\/a> Personal, chiar \u015fi folosirea unei sintagme ca ,,atitudine explicit \u015fi con\u015ftient postmodern\u0103” \u00eemi pare a fi hazardat\u0103: un s\u0103tean din colectiv\u0103, un muncitor din mastodontul industrial al ora\u015fului, o femeie, indiferent de v\u00e2rst\u0103 \u015fi ocupa\u0163ie, un activist de orice rang \u2013 asta ca s\u0103 r\u0103m\u00e2nem strict \u00een cadrul predecembrist! \u2013 cu siguran\u0163\u0103 nu se raportau la existen\u0163\u0103 \u015fi la identitatea proprie precum o persoan\u0103 din Fran\u0163a sau Statele Unite.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen ceea ce prive\u015fte primul argument al lui Eugen Negrici \u2013 dificultatea de a prinde termenul \u00eentr-o defini\u0163ie c\u00e2t de c\u00e2t stabil\u0103 \u2013, trebuie trecute \u00een revist\u0103 principalele linii care str\u0103bat viziunea asupra conceptului. Un element este recurent \u015fi comun tuturor direc\u0163iilor pe care le noteaz\u0103 Eugen Negrici: discreditarea metafizicii.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Subminarea unor concepte fundamentale \u2013 fiin\u0163a, ontologia \u015fi cunoa\u015fterea ca fiind determinate de c\u0103tre realit\u0103\u0163i sau valori eterne \u2013 de c\u0103tre Nietzsche \u015fi mai t\u00e2rziu de c\u0103tre Heidegger a dus dependen\u0163a acestora de condi\u0163ii valabile doar \u00eentr-un anumit spa\u0163iu \u015fi timp. Pr\u0103bu\u015firea certitudinilor metafizice \u015fi eterne se impune cu mai mult\u0103 acuitate \u00een condi\u0163iile \u00een care certitudinea conceptelor \u2013 care clamau obiectivitatea \u2013 a dus la dogme responsabile pentru dezastrele secolului XX. C\u0103rt\u0103rescu vorbe\u015fte despre rolul progresului tehnologic: democratizarea artei. Gra\u0163ie capacit\u0103\u0163ii de-a fi copiat\u0103 \u015fi r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een mas\u0103 \u2013 mediul se pluralizeaz\u0103 \u015fi vizualul cap\u0103t\u0103 un rol ubicuu, f\u0103c\u00e2nd posibil\u0103 informa\u0163ia rapid\u0103, disponibil\u0103 oric\u00e2nd \u015fi oriunde \u2013, produsul artistic este \u00eenl\u0103turat din cercurile elitiste \u015fi devine un element de decor al cotidianului, la dispozi\u0163ia oricui prin intermediul industriei de divertisment. Efectul? Memoria colectiv\u0103 se flexibilizeaz\u0103 \u015fi diferen\u0163ele spa\u0163io-temporale dintre o oper\u0103 \u015fi alta \u00ee\u015fi pierd consisten\u0163a: percep\u0163ia de prezent ubicuu care poate fi observat\u0103 la o scriere precum Levantul, <\/em>unde epoci istorice \u2013 de la pa\u015foptism la optzeci\u015fti \u2013 , autori \u2013 de la preromantici la N. St\u0103nescu \u2013 \u015fi genuri literare comunic\u0103 \u00eentre ele prin intermediul pasti\u015fei. Trecutul este actualizat ironic, nu nostalgic precum la romantici; sunt c\u0103utate conven\u0163iile \u015fi nu valori imuabile, rolul lor nemaifiind didactic, ci \u00een scopul delect\u0103rii.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Pornind de la ideea de pr\u0103bu\u015fire a certitudinilor: se poate schi\u0163a o periodizare a postmodernului. C\u0103rt\u0103rescu, de exemplu, este de acord c\u0103 ultima conflagra\u0163ie mondial\u0103 poate fi considerat\u0103 ca evenimentul major \u00een urma c\u0103ruia au ap\u0103rut deplas\u0103rile de perspectiv\u0103 asupra lumii \u015fi culturii, punctul culminant fiind mi\u015fc\u0103rile de contestare din anii ’60. Primele pagini din volumul colectiv G\u00e2ndirea slab\u0103<\/em>[3]<\/a> prezint\u0103, dup\u0103 afirmarea mizei filosofice \u2013 c\u0103derea \u00een desuetudine a normativit\u0103\u0163ii \u015fi finalit\u0103\u0163ii \u2013 o cronologie: \u00een anii ’60 se caut\u0103 structuri subiective, fluide \u015fi descentrate, centrele se pluralizeaz\u0103 \u015fi devin autonome, ra\u0163iunile economice din vulgata marxist\u0103 cap\u0103t\u0103 o dimensiune existen\u0163ial\u0103 \u015fi metafizica este pus\u0103 la \u00eendoial\u0103, \u00een timp ce urm\u0103torul deceniu subiectivitatea produce rupturi notabile \u015fi ,,[\u2026] criza se caut\u0103 de fapt chiar \u00een interiorul ideii \u00eense\u015fi de adev\u0103r.”[4]<\/a><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dou\u0103 dintre concep\u0163iile asupra postmodernit\u0103\u0163ii ni se par semnificative: no\u0163iunea de g\u00e2ndire slab\u0103<\/em> \u015fi scepticismul \u00een fa\u0163a metapovestirilor.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mult simplificat, conceptul de g\u00e2ndire slab\u0103<\/em>, analizat \u015fi de c\u0103tre C\u0103rt\u0103rescu, presupune o fluctua\u0163ie a valorilor, debarasarea lor de orice finalism cu preten\u0163ii de ra\u0163ionalitate \u015fi \u00eendep\u0103rtarea de centrele de putere. \u00cen opozi\u0163ie cu g\u00e2ndirea tare<\/em> care se consider\u0103 universal\u0103 \u015fi atemporal\u0103, dominatoare \u015fi care nu ia \u00een considerare incertitudinea. Scopul este universalizarea unui anumit proiect social prin dirijarea realit\u0103\u0163ii, spre deosebire de g\u00e2ndirea slab\u0103<\/em>.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Al doilea concept se g\u0103se\u015fte \u00een lucrarea lui Jean-Fran\u00e7ois Lyotard, Condi\u0163ia postmodern\u0103,<\/em> subintitulat\u0103 Raport asupra cunoa\u015fterii<\/em>, amintit\u0103 \u015fi de c\u0103tre Eugen Negrici \u00een capitolul s\u0103u destinat chestiunii postmodernismului rom\u00e2nesc. Miza argument\u0103rii se centreaz\u0103 pe dispari\u0163ia metanara\u0163iunilor <\/em>ca mijloc de legitimare a cunoa\u015fterii \u015fi a capt\u0103rii realit\u0103\u0163ii, motivele fiind progresul \u015ftiin\u0163ific \u015fi subminarea metafizicii. Marile nara\u0163iuni sunt religioase, sociale sau politice \u2013 precum emanciparea prin progres ne\u00eentrerupt. Povestirile nu sunt mituri, chiar dac\u0103 \u00eendeplinesc func\u0163ia acestora \u2013 de a legitima institu\u0163iile, legile, indivizii care le guverneaz\u0103 \u015fi comportamentul uman \u2013 din societ\u0103\u0163ile tradi\u0163ionale. Povestirea nu se raporteaz\u0103 la trecut, origine, ci la viitorul rezumat la un proiect necesar a fi atins, inevitabil de fapt.[5]<\/a><\/p>\n \u00cens\u0103 Lyotard afirm\u0103 c\u0103 termenul semnific\u0103 ,,nara\u0163iuni cu func\u0163ii legitimatoare”. Istoria, sau mai degrab\u0103 modul cu este reconstituit\u0103, \u0163ine tot de nara\u0163iune.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cum se legitimeaz\u0103 cunoa\u015fterea? Metoda este dat\u0103 de\u00a0 jocurile de limbaj \u015fi criteriul este cel al ,,performativit\u0103\u0163ii”: \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul nu mai poate avea preten\u0163ia de a disemina valori umaniste pentru formarea indivizilor, ci trebuie s\u0103 caute a forma competen\u0163e, rolul tehnicienilor trebuind \u00een mod obligatoriu s\u0103 aib\u0103 o importan\u0163\u0103 mai mare. Criteriul de adev\u0103r nu mai are importan\u0163\u0103: informa\u0163ia devine un bun judecat dup\u0103 c\u00e2t de ,,vandabil” \u015fi c\u00e2t de ,,eficient”[6]<\/a> este.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Extinderea informatiz\u0103rii \u015fi sc\u0103parea ei de sub controlul statului ridic\u0103 \u00eentreb\u0103ri asupra consisten\u0163ei realit\u0103\u0163ii: Lyotard prevede apari\u0163ia ,,b\u0103ncilor de date” care nu vor putea fi controlate de c\u0103tre un stat sau o anumit\u0103 putere \u015fi vor constitui o realitate paralel\u0103 \u2013 lumea virtual\u0103 de azi \u2013, iar mediile fotografiei \u015fi cinematografiei, prin faptul c\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndesc repede, submineaz\u0103 preten\u0163ia narativului romanesc de-a reflecta verosimil \u015fi a da sens realit\u0103\u0163ii. Raportul dintre realism \u015fi avangard\u0103: a doua este \u00eenvins\u0103, \u00een orice caz devine marginal\u0103, atunci c\u00e2nd puterea politic\u0103 doar acea versiune a realit\u0103\u0163ii \u2013 a nara\u0163iunii \u2013 considerat\u0103 a fi ,,[\u2026] o medica\u0163ie adecvat\u0103 \u00eempotriva depresiei \u015fi angoasei pe care le resimte.”[7]<\/a><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>Viziunea cunoa\u015fterii drept metanara\u0163iuni care legitimeaz\u0103 un proiect finalist, sau cel pu\u0163in a unui discurs legitimant, cap\u0103t\u0103 o acut\u0103 importan\u0163\u0103 c\u00e2nd se discut\u0103, printre alte forme de cunoa\u015ftere, istoriografia literar\u0103. Ce scop poate avea o istorie literar\u0103 \u015fi cine o legitimeaz\u0103? Cine \u00eel legitimeaz\u0103 pe autorul unei istorii literare? \u015ei, mai important, \u00een contextul postmodern al dispers\u0103rii cunoa\u015fterii \u00een mai multe nara\u0163iuni ata\u015fate de realit\u0103\u0163i spa\u0163io-temporale, c\u00e2t de relevant\u0103 mai poate fi o istorie literar\u0103.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Vom \u00eencheia cercul revenind la Negrici \u015fi obiec\u0163iile sale \u00een leg\u0103tur\u0103 cu hiperboliz\u0103rile care str\u0103bat Istoria\u2026<\/em> c\u0103linescian\u0103. Ceea ce intereseaz\u0103 este caracterul de metanara\u0163iune al acestei istorii ce pare a c\u0103uta o dubl\u0103 legitimare: istoric\u0103 \u015fi literar\u0103. Istoric\u0103: capitole ca Epoca veche<\/em> sau Descoperirea Occidentului<\/em>, al\u0103turi de informa\u0163iile lingvistice \u2013 p\u0103trunderea neologismelor \u00een \u0162\u0103rile Rom\u00e2ne \u2013 vorbesc de prezen\u0163a unui proiect care se folose\u015fte de narativ \u00een scopul construirii unei istorii \u2013 autentice, zice G. C\u0103linescu \u2013 care se vrea a fi paralel\u0103 cu istoria scris\u0103 de profesioni\u015fti, istoricii de forma\u0163ie. Literar\u0103: Eminescu<\/em>, poetul na\u0163ional<\/em> \u2013 literatur\u0103 care se vrea a coincide cu a\u015ftept\u0103ri na\u0163ionale, deci oficial\u0103, deci normativ\u0103<\/em>.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Viziunea c\u0103linescian\u0103: literaturile sunt simple ,,aspecte na\u0163ionale ale aceluia\u015fi spirit cosmic”. Telos literar c\u0103linescian. \u00centrebare: cum voia G. C\u0103linescu s\u0103 fie lecturat\u0103 Istoria\u2026<\/em> sa, \u00een raport cu celelalte istorii ale literaturii rom\u00e2ne care circulau \u00een epoc\u0103, cea a lui Lovinescu, de exemplu? \u00cen paralel? Ca istoriografie literar\u0103 oficial\u0103, celelalte istorii literare fiind secundare? E de la sine \u00een\u0163eles c\u0103 G. C\u0103linescu nu avea o g\u00e2ndire relativ-postmodern\u0103, ins\u0103 dispari\u0163ia certitudinilor teleologice \u015fi pulverizarea metanara\u0163iunilor \u00een nenum\u0103rate pove\u015fti locale, eterogene \u015fi paradoxale nu mai fac posibil\u0103 scrierea unei istorii literare care s\u0103 \u00eenceap\u0103 dintr-o anumit\u0103 perioad\u0103 sau dintr-un punct considerat a fi originar.<\/p>\n \n \n \n \n \n \n \u00a0Bibliografie<\/strong><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>C\u0103rt\u0103rescu, Mircea, Postmodernismul rom\u00e2nesc<\/em>, Bucure\u015fti, Humanitas, 1999.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Jean-Fran\u00e7ois Lyotard, Condi\u0163ia postmodern\u0103, <\/em>Ed. Idea Design&Print, 2003-<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>Jean-Fran\u00e7ois Lyotard, Postmodernul pe \u00een\u0163elesul copiilor, <\/em>Cluj, Biblioteca Apostrof, 1998.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0Negrici, Eugen, Iluziile literaturii rom\u00e2ne<\/em>, Bucure\u015fti, Cartea rom\u00e2neasc\u0103, 2008.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovatti, G\u00e2ndirea slab\u0103, <\/em>Constan\u0163a, ed. Pontica, 1998.<\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n [1]<\/a> Eugen Negrici, Iluziile literaturii rom\u00e2ne<\/em>, Bucure\u015fti, Cartea rom\u00e2neasc\u0103, 2008, p. 169.<\/p>\n [2]<\/a> Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Postmodernismul rom\u00e2nesc<\/em>, Bucure\u015fti, Humanitas, 1999, p. 16.<\/p>\n [3]<\/a> Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovatti, G\u00e2ndirea slab\u0103<\/em>, Constan\u0163a, ed. Pontica, 1998.<\/p>\n [4]<\/a> Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovatti, G\u00e2ndirea slab\u0103, <\/em>p. 6.<\/p>\n [5]<\/a> trimitem la volumul aceluia\u015fi autor, Postmodernul pe \u00een\u0163elesul copiilor, <\/em>Cluj, Biblioteca Apostrof, 1998, pp.24-25.<\/p>\n