{"id":11056,"date":"2015-12-31T17:35:24","date_gmt":"2015-12-31T15:35:24","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=11056"},"modified":"2015-12-31T17:35:24","modified_gmt":"2015-12-31T15:35:24","slug":"david-grossman-la-bucuresti-despre-carti-politica-si-apatie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=11056","title":{"rendered":"David Grossman la Bucure\u015fti – despre c\u0103r\u0163i, politic\u0103 \u015fi apatie\u00a0"},"content":{"rendered":"

de\u00a0Adrian Grauenfels
\nfotografii:\u00a0Paulina Selaru<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

La Muzeul \u0162\u0103ranului Rom\u00e2n (clubul \u0162\u0103ranului), ticsit de oameni \u015fi fum gros de \u0163igar\u0103, l-am \u00eent\u00e2lnit pe scriitorul israelian David Grossman, invitat la o discu\u0163ie despre literatur\u0103 \u015fi politic\u0103, de fapt un fascinant maraton confesional. Am consemnat cu fidelitate discursul d-lui Grossman \u00een speran\u0163a c\u0103 vom cunoa\u015fte o parte din g\u00e2ndurile acestui scriitor de limb\u0103 ebraic\u0103 tradus \u00een circa 30 de limbi diferite.<\/p>\n

 <\/p>\n

\"\"
\nNoiembrie 2015 la Bucure\u015fti<\/p>\n

Grossman \u00eencepe cu relatarea recentei tragedii teroriste de la Paris. Scriitorul \u015fi so\u0163ia sa se aflau acolo, \u015foca\u0163i. E trist s\u0103 vezi Parisul la c\u00e2teva ore dup\u0103 atentat. Parizienii au \u00eencercat s\u0103 revin\u0103 la normal, la firescul marelui ora\u015f. Dar ei nu \u00een\u0163elegeau ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, ce se petrece. C\u00e2t de profund\u0103 este schimbarea care a venit. Teroarea strive\u015fte esen\u0163a libert\u0103\u0163ii \u015fi a egalit\u0103\u0163ii. Teroarea te face suspicios, atent \u00een jur. O astfel de experien\u0163\u0103 terorist\u0103 te constr\u00e2nge s\u0103-i categorise\u015fti pe cei din jur, pe to\u0163i, dup\u0103 piele, culoare, vorb\u0103, maniere. Pre\u015fedintele Holland a spus “Fran\u0163a este \u00een r\u0103zboi”. Francezul nu \u00een\u0163elege ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00een r\u0103zboi. \u00cen astfel de situa\u0163ii cuvintele uzuale sunt primele victime. E\u015fti tentat s\u0103 manipulezi limba ca tu s\u0103 fii protejat. Limbajul nu mai reflect\u0103 realitatea. Guvernele folosesc un limbaj care s\u0103 descrie situa\u0163ia nou creat\u0103 dup\u0103 cum cer interesele politice. Este ca un tampon \u00eentre individ \u015fi situa\u0163ie. El \u00eei separ\u0103 pe cei r\u0103i de cei buni. Devii blocat \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie \u015fi dup\u0103 un timp apare un dic\u0163ionar al limbii, care te protejeaz\u0103. Este o limb\u0103 care te calmeaz\u0103 sau te asmute contra inamicului. Literatura are nevoie de o anumit\u0103 precizie. \u00cen c\u0103r\u0163ile mele invit oamenii s\u0103 accepte o multitudine de condi\u0163ii \u015fi o cale de expunere a lor. Indivizii sunt surprin\u015fi \u00een situa\u0163ii extreme. Strivi\u0163i de violen\u0163\u0103 sau de o cruzime extrem\u0103. Ei \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi reclame individualitatea: de pild\u0103 c\u00e2nd este vorba de evrei \u00een Holocaust, oameni obi\u015fnui\u0163i, ca noi, care au fost expu\u015fi la vederea unor corpuri de cadavre mutilate. Sau cei afla\u0163i sub ocupa\u0163ie militar\u0103, paraliza\u0163i de frica de a-i pierde pe cei dragi. Am \u00eenv\u0103\u0163at ce mult afecteaz\u0103 aceast\u0103 expunere via\u0163a \u015fi cum prin cuvinte se schimb\u0103 ceva \u00een tine, ca scriitor. Schimb\u0103rile se produc \u015fi \u00een alte situa\u0163ii. Cartea mea “Un cal intr\u0103 \u00eentr-un bar”, recent lansat\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103, explic\u0103 de de ce nu sunt un adept al stand-up comediilor. C\u00e2nd textul este bun, e grozav, dar ce vedem la TV este patetic \u015fi nu m\u0103 distreaz\u0103. Totul este ridiculizat. Este o situa\u0163ie nepl\u0103cut\u0103, defectiv\u0103. Nu sepoate face b\u0103\u015fc\u0103lie din orice, cu orice pre\u0163. \u00cen cartea pomenit\u0103 exist\u0103 un personaj, Dovale, de 57 de ani, care pe scen\u0103 este brutal \u015fi \u00ee\u015fi chinuie audien\u0163a. E agresiv cu publicul. \u00ce\u015fi bate joc de cei din sal\u0103. Iat\u0103 o scen\u0103 cheie: \u00cen Natania, \u00eentr-un bar, o doamn\u0103 de statura mic\u0103 \u015fi cu o fire copil\u0103roas\u0103 asist\u0103 la show. Dovale o cunoa\u015fte personal, femeia este \u015focat\u0103 de glumele sale vulgare, nu le \u00een\u0163elege, crede c\u0103 e vorba de o tr\u0103dare, o \u00een\u015fel\u0103torie, c\u00e2t sunt spusele de dureroase. Dovale nu o recunoa\u015fte \u00een public, dar simte acolo un element care i se opune. Ea \u00eei zice: “Tu erai un b\u0103iat bun.”. Brusc Dovale trece la alt\u0103 poveste, una nou\u0103, diferit\u0103 de cele de dinainte. Noua poveste este trist\u0103, adev\u0103rat\u0103, a unui copil de 14 ani. P\u0103rin\u0163ii lui nu se \u00een\u0163eleg, sunt certuri mereu \u00eentre ei \u015fi copilul este trimis \u00een Neghev. Este speriat, derutat, se simte abandonat. Dup\u0103 3 zile de cantonament \u00eentr-o tab\u0103r\u0103 de antrenament militar un soldat \u00eei cere lui Dovale s\u0103 vin\u0103 imediat la comandant. \u00cen fug\u0103! cere soldatul, dar de ce aceast\u0103 grab\u0103? Soldatul \u00eei spune c\u0103 la ora 16 trebuie s\u0103 fie la o \u00eenmorm\u00e2ntare. Un command car \u00eei este pus la dispozi\u0163ie \u015fi timp de 4 ore de drum copilul nu \u015ftie nimic. Cine a murit, mama sau tata? Era un copil timid, cum s\u0103 \u00eentrebe a\u015fa ceva un str\u0103in. Morala acestei pove\u015fti este atitudinea de indiferen\u0163\u0103, ignorarea celuilalt, o form\u0103 grav\u0103 a cruzimii la care suntem supu\u015fi. Grossman c\u00e2nd scrie nu vrea s\u0103 jigneasc\u0103. Scrisul este un proces lung, autorul se g\u00e2nde\u015fte la cititor, la rase, la politicieni, pe cine ar putea jigni. O poveste bine scris\u0103 este dictat\u0103 de melodie, de vocea ei, de ritm. Nu se poate scrie dec\u00e2t urm\u00e2nd precis linia pove\u015ftii, este o necesitate irezistibil\u0103. Eu nu scriu c\u0103r\u0163i de bucate, spune Grossman. C\u0103r\u0163ile \u00eei sunt cuiva importante. E nevoie de dulcea\u0163\u0103 \u00een lumea grosolan\u0103 de afar\u0103. Prin anii 60 eram un t\u00e2n\u0103r oarecare, tr\u0103iam \u00een Ierusalim. Prima mea carte am dat-o \u00eenainte de publicare tatei, s-o citeasc\u0103. Tata a zis: e dr\u0103gu\u0163, dar cine din afara familiei te va \u00een\u0163elege? Cartea a fost tradus\u0103 \u00een 15 limbi. I-am zis tatei vezi ?cineva a \u00een\u0163eles.<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

\u00cen 2006 familia Grossman l-a pierdut pe Uri, fiul lor, \u00een r\u0103zboiul cu Hizbullah. L-am piedut pe Uri \u00een Liban \u00een ultimele ore de r\u0103zboi. Nu pot discuta \u00een public ce am sim\u0163it atunci, dar a\u015f vorbi despre \u00eentoarcerea la scris. Cam 3 ani \u00eenainte de incident am scris cartea “P\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului”. O femeie de 50 de ani \u00ee\u015fi duce copilul la r\u0103zboi. Ea \u015ftie c\u0103 fiul ei nu se va \u00eentoarce viu. Ea st\u0103 acas\u0103 \u015fi a\u015fteapt\u0103 vestea mor\u0163ii sale. Realizeaz\u0103 c\u0103 este nevoie de 2 persoane: cel care transmite \u015fi cel care prime\u015fte vestea. Are ideea nebun\u0103 c\u0103 dac\u0103 nu va fi acas\u0103, mecanismul mor\u0163ii neanun\u0163ate va fi am\u00e2nat sau poate chiar inversat. Chiar \u015fi r\u0103zboiul acesta monstruos s\u0103 fie anulat. \u00centr-o secund\u0103 ea fuge de acas\u0103 evad\u00e2nd vestitorilor. Pleac\u0103 pe jos, dar nu singur\u0103, ci \u00eel ia cu ea pe Avram, iubitul ei de la 16 ani.<\/p>\n

Avram la 21 de ani (c\u00e2t avea \u00een r\u0103zboiul din 1973) fusese f\u0103cut prizoner \u00een Egipt, el nu \u00een\u0163elege de ce l-au l\u0103sat \u00een via\u0163\u0103. Femeia (pe nume Ora ) \u00eei poveste\u015fte lui Avram povestea vie\u0163ii lui Ofer (fiul Orei) de la \u00eenceput, cu toate detaliile, precise, obsesiv expuse. Avem aici un antipod teribil: familie-r\u0103zboi; via\u0163\u0103-distrugere; r\u0103zboi-copil.<\/p>\n

Grossman se g\u00e2nde\u015fte: de ce detaliile povestite de Ora sunt importante? C\u00e2nd avem un copil vrem pentru el ce e mai bun, e \u00een natura noastr\u0103. Noi cerem destinului: Cru\u0163\u0103 copilul meu! Ora \u00eencearc\u0103 s\u0103-l apere pe Ofer prin c\u0103l\u0103toria ei \u015fi prin povestirea detaliilor. 3 ani \u015fi 3 luni mai t\u00e2rziu Uri, fiul lui Grossman, cade pe front. Grossman hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 refac\u0103 povestea imediat la ie\u015firea din Shiva (cele 7 zile de doliu la evrei). Grossman rescrie treptat cartea ad\u0103ug\u00e2nd instinctiv via\u0163\u0103 personajelor sale. “Am pus \u00een carte glume, veselie, anecdote, pasiuni \u015fi sl\u0103biciuni ca s\u0103 fac nara\u0163iunea s\u0103 par\u0103 real\u0103. Am ales via\u0163a \u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la via\u0163\u0103”.<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

despre ISRAEL<\/p>\n

Democra\u0163ia Israelian\u0103 se afl\u0103 \u00een pericol. S\u0103 ne uit\u0103m \u00eenapoi acum 68 de ani. Evreii veneau \u00een \u0163ara promis\u0103, dup\u0103 groz\u0103via Holocaustului care a ucis milioane.<\/p>\n

Veneau cu sutele de mii. \u00cen ciuda tuturor dificult\u0103\u0163ilor s-a creat un stat solid. Erau r\u0103zboaie, o economie problematic\u0103, lipsuri \u015fi totu\u015fi s-a creat o via\u0163\u0103 promi\u0163\u0103toare, o cultur\u0103, o industrie \u015fi o agricultur\u0103, iar \u00een final marea izb\u00e2nd\u0103: o democra\u0163ie. Este un miracol pentru c\u0103 majoritatea veneau din \u0163\u0103ri care nu erau democra\u0163ii. Azi suntem lipsi\u0163i de speran\u0163a de a solu\u0163iona raporturile cu cei din jur. Nu militar, nici politic. Tr\u0103im \u00een apatie, vacuum \u00eentre oameni, sistem \u015fi celelate \u0163\u0103ri. Dar natura nu permite vacuum. Sunt for\u0163e care dicteaz\u0103 extremism, for\u0163e rasiste care umplu acest vid. Pentru Grossman este vital s\u0103 tr\u0103im \u00een pace, prosperitate, axa\u0163i pe viitor. 2000 de ani evreii nu au avut o \u0163ar\u0103. Acum o avem, este Israelul \u015fi noi trebuie s\u0103 corect\u0103m starea de permanent\u0103 amenin\u0163are.<\/p>\n

\"\"
\nNoiembrie 2015 la Bucure\u015fti<\/p>\n

**<\/p>\n

A doua zi am vizitat t\u00e2rgul de carte Gaudeamus 2015. Am g\u0103sit printre milioane de tituri \u015fi c\u0103r\u0163ile lui David Grossman traduse \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Puse la loc de cinste, prezente, vibrante \u015fi vizibile. Noaptea, \u00een avionul de Tel Aviv l-am z\u0103rit a\u015fezat l\u00e2ng\u0103 so\u0163ie, \u00eenapoi spre cas\u0103. De\u015fi t\u00e2rziu, era cufundat \u00een lectur\u0103, poate \u00een construc\u0163ia unui nou roman. Un intelectual adev\u0103rat nu-\u015fi permite luxul odihnei. El modeleaz\u0103 con\u015ftiin\u0163e \u015fi idei, somnul ra\u0163iunii va fi am\u00e2nat c\u00e2t timp realitatea nu o permite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de\u00a0Adrian Grauenfels fotografii:\u00a0Paulina Selaru     La Muzeul \u0162\u0103ranului Rom\u00e2n (clubul \u0162\u0103ranului), ticsit de oameni \u015fi fum gros de \u0163igar\u0103, l-am \u00eent\u00e2lnit pe scriitorul israelian David Grossman, invitat la o discu\u0163ie despre literatur\u0103 \u015fi politic\u0103, de fapt un fascinant maraton confesional. Am consemnat cu fidelitate discursul d-lui Grossman \u00een speran\u0163a c\u0103 vom cunoa\u015fte o parte […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,1188],"tags":[87,1120,1201,1189],"class_list":["post-11056","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-45","tag-adrian-grauenfels","tag-articole","tag-david-grossman","tag-egophobia-45"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Sk","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11056","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11056"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11056\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11057,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11056\/revisions\/11057"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11056"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11056"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11056"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}