{"id":11098,"date":"2016-02-28T16:44:47","date_gmt":"2016-02-28T14:44:47","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=11098"},"modified":"2016-02-28T23:59:03","modified_gmt":"2016-02-28T21:59:03","slug":"estetica-asasinului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=11098","title":{"rendered":"(Est)etica asasinului"},"content":{"rendered":"

[\u0218erban Andrei Mazilu, Anotimpul pumnalelor,<\/em> pref. de Oliviu Cr\u00e2znic, Crux Publishing, Bucure\u0219ti, 2015]<\/strong><\/p>\n

\u00a0de\u00a0\u0218tefan Bolea<\/p>\n

\u0218erban Andrei Mazilu (n. 1983) a debutat \u00een 2013 \u00een Statele Unite cu remarcabilul roman Crux<\/em> (publicat la Wheelman Press), scris \u00eentr-o englez\u0103 limpede, cursiv\u0103, flawless<\/em>. \u0218i-a completat trilogia Angellove<\/em> cu nuvelele Magic Madness<\/em> \u0219i Limbo<\/em>. Faptul c\u0103 autorul st\u0103p\u00e2ne\u0219te engleza la un nivel excep\u021bional i-a contrariat pe unii din membrii fandom-ului autohton care, probabil complexa\u021bi de claritatea \u0219i energia romanului american, i-au prezis un destin minor \u00een literatura rom\u00e2n\u0103. Iat\u0103 c\u0103 s-au \u00een\u0219elat, Mazilu dovedind c\u0103 \u00ee\u0219i poate exploata incon\u0219tientul creativ la un nivel maxim \u0219i \u00een limba sa matern\u0103.<\/p>\n

Prefa\u021batorul s\u0103u, cunoscutul prozator Oliviu Cr\u00e2znic, atrage aten\u021bia asupra (neo)romantismului lui \u0218erban (manifestat prin melancolia nervalian\u0103, prin dezechilibrul interior al protagoni\u0219tilor \u0219i prin dinamismul s\u0103u exacerbat), \u0219i asupra tendin\u021bei sale de a pl\u0103smui anti-eroi. Romantismul autorului nu mai trebuie demonstrat \u2013 aici autorul poate fi comparat cu E. A. Poe, E. T. A. Hoffmann sau A. Chamisso. De multe ori, urm\u0103rind-i scriitura, ai impresia c\u0103 \u201evezi\u201d un fragment din Faust<\/em>-ul lui Gounod, din For\u021ba destinului<\/em> lui Verdi sau din uvertura Romeo \u0219i Julieta<\/em> de Ceaikovski. Spun \u201evezi\u201d (\u0219i nu \u201eauzi\u201d) pentru c\u0103 proza sa fantasy are un patetism aparte \u0219i un caracter exhibi\u021bionist (un fel de \u201ein your face, MF!\u201d), ce oscileaz\u0103 \u00eentre ieremiada wertherian\u0103 \u0219i cultul individului al lui Carlyle. Dar mai ales anti-eroismul lui Mazilu mi se pare un semn de progres \u00een literatura fantasy autohton\u0103. Urm\u00e2ndu-i pe unii din reprezentan\u021bii cei mai de seam\u0103 ai post-romantismului (Maupassant, cel din Horla<\/em>, Villiers de l\u2019Isle Adam, cel din Povestiri crude<\/em> \u0219i nu numai, Arthur Machen, R. L. Stevenson), Mazilu face conjunc\u021bia dintre fantasy<\/em> \u0219i postmodernism<\/em>, trademark<\/em>-ul s\u0103u fiind ironia<\/em> (\u0219i anume, o ironie virulent\u0103, cinic\u0103, flamboaiant\u0103 \u0219i uneori disturbing<\/em>). Romantismul (\u0219i jalea lui spectacular\u0103) \u0219i ironia (care dinamiteaz\u0103 toat\u0103 scenografia tradi\u021bional\u0103) intr\u0103 \u00een contradic\u021bie: din tensiunea aceasta, din aceast\u0103 \u00e9cart\u00e8lement<\/em> se na\u0219te proza sa, totodat\u0103 rich<\/em> \u0219i ambigu\u0103, excesiv\u0103 \u0219i exploziv\u0103, (uneori) melodramatic\u0103 \u0219i narcisist\u0103.<\/p>\n

Aendo, personajul principal al romanului, adept al zeului mortuar Thanos, pare o personificare (ne amintim: simultan romantic\u0103 \u0219i postmodern\u0103) a arhetipului Umbrei, o idealizare a tipului asasinului. \u201eAendo \u00eens\u0103 nu ezitase o clip\u0103 \u2013 cumva, purt\u00e2nd din nou cu el instrumentele letale, se \u0219tia fiind mai periculos dec\u00e2t orice monstru, real sau \u00eenchipuit, ce ar fi h\u0103l\u0103duit prin acele d\u0103r\u00e2m\u0103turi.\u201d (109) Un filosof contemporan sugera c\u0103 nu puterea conteaz\u0103, ci sentimentul c\u0103 o posed\u0103m: a\u0219adar, ne putem sim\u021bi empowered<\/em> prin Aendo. O mostr\u0103 a stilului lui Andrei o g\u0103sim \u00een urm\u0103torul pasaj, \u00een care autorul dezv\u0103luie simbioza dintra Aendo \u0219i Thanos, pasti\u0219\u00e2nd povestea \u201efull of sound and fury\u201d intonat\u0103 de Macbeth: \u201e\u00centreaga lui existen\u021b\u0103 p\u0103rea ireal\u0103, ca o poveste parc\u0103 inten\u021bionat absurd\u0103, scris\u0103 de m\u00e2na zeului nebun \u0219i generos pres\u0103rat\u0103 cu mai multe tragedii dec\u00e2t putea un simplu om s\u0103 tolereze \u00eenainte de a-\u0219i pierde iremediabil min\u021bile; Aendo privise Moartea \u00een ochi \u0219i El \u00eel privise \u00eenapoi prin ochii altora at\u00e2t de des \u00eenc\u00e2t p\u0103rea ceva normal. Dar nimic din tot ce i se \u00eent\u00e2mplase vreodat\u0103 nu era \u0219i nu mai putea fi considerat obi\u0219nuit, creierul ced\u00e2nd finalmente insisten\u021bei cu care distopicul acum<\/em> \u00eei c\u0103lca \u00een picioare r\u0103m\u0103\u0219i\u021ba de echilibru mintal\u201d (41). Observa\u021bi stilul autoreferen\u021bial, autoironia indus\u0103 de adjectivul \u201edistopic\u201d.<\/p>\n

A\u0219a-numita simbioz\u0103 dintre personificarea umbrei \u0219i temeiul ei (amintind de analogia Atman-Brahman \u00een cheie nihilist\u0103) reiese din alt pasaj: \u201eDar era mai mult de-at\u00e2t: cu fiecare lovitur\u0103 letal\u0103, Aendo se sim\u021bea din ce \u00een ce mai puternic, dar \u0219i mai fl\u0103m\u00e2nd, iar actul uciderii \u00een sine \u00eei construia cu grij\u0103 \u0219i aten\u021bie o dependen\u021b\u0103 perverse \u2026 [C]umva, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, Aendo satisf\u0103cuse apetitul straniu al Mor\u021bii, iar zeul, mul\u021bumit de mercenarul s\u0103u, se l\u0103f\u0103ia \u00een abisurile cosmosului.\u201d (138) Poate suntem cu to\u021bii avatarii unor zei (sau demoni): important este s\u0103 stabilim la momentul oportun cont(r)actul! Continu\u00e2nd analogia dintre Atman care se identific\u0103<\/em> cu Brahman, a sinelui particularizat care prin theosis<\/em> devine Dumnezeu, ajungem la un extras decisiv, \u00een care Aendo vede esen\u021ba existen\u021bei<\/em>, amintind de momentul din Matrix<\/em> \u00een care Neo vede codul din care este compus realitatea. Pe marginea acestui fragment, am putea spune, odat\u0103 cu Cioran, c\u0103 lumea este compus\u0103 \u00eentre cunosc\u0103tori \u0219i ignoran\u021bi, \u00eentre trezi\u021bi \u0219i adormi\u021bi: \u201eAendo ateriz\u0103 silen\u021bios, dar realiz\u0103 c\u0103 nu se putea mi\u0219ca \u2013 sufletele pe care tocmai i le oferise lui Thanos umpluser\u0103 vidul lacom din el \u0219i, precum un experiment genetic ajuns la maturitate, un foc negru \u00eel mistui pe din\u0103untru, schimb\u00e2ndu-l \u00een altceva<\/em>. Vedea clar, \u00een lumina portocalie a l\u0103mpilor, dar nu prin ochi muritori, ci prin cei ai zeului nebun. Vedea esen\u021ba realit\u0103\u021bii, atomii de energie ai spiritelor \u0219i, prin grani\u021ba neobturat\u0103 de limita omului obi\u0219nuit, dincolo<\/em> se suprapunea cu aici<\/em>.\u201d (139-140)<\/p>\n

La fel ca la S. Kierkegaard sau la Oscar Wilde, care lega estetismul de un anume demonism, asasinul ini\u021biat al lui Mazilu nu este str\u0103in de fiorul estetic: \u201e Asasinul nu-\u0219i putea st\u0103p\u00e2ni sentimentul inexplicabil de satisfac\u021bie pe care-l sim\u021bea atunci c\u00e2nd pot\u0103ile sale induceau o fric\u0103 suprem\u0103 \u00een victime; nu se sim\u021bea vinovat, dar nici nu era str\u0103b\u0103tut de-un fior sadic, ci era acea mul\u021bumire a artistului trec\u00e2nd o ultim\u0103 perie peste o sculptur\u0103 perfect\u0103, retu\u0219ul final ad\u0103ugat unei picturi sau punctul din urm\u0103 ce \u00eencheia o povestire reu\u0219it\u0103.\u201d (272)<\/p>\n

Continu\u00e2nd paralela cu g\u00e2nditorul danez, am putea spune c\u0103 autorului rom\u00e2n \u00eei izbute\u0219te o stranie intersectare a stadiilor estetic \u0219i religios, evit\u00e2nd eticul sau pilula de moralin\u0103, dispre\u021buit\u0103 de Nietzsche. Totu\u0219i aceast\u0103 transgresiune a eticului este doar aparent\u0103, pentru c\u0103 la fel ca alte personaje nihiliste din istoria literaturii (de pild\u0103 aidoma lui Bazarov), Aendo ascunde o anume etic\u0103, un foc \u00een care binele \u0219i r\u0103ul ard retorta sinelui, chiar dac\u0103 aceasta apar\u021bine Ordinului Asasinilor: nichts ist wahr, alles erlaubt<\/em>. \u0218erban Andrei Mazilu, mix\u00e2nd (dup\u0103 re\u021beta dezv\u0103luit\u0103) romantismul cu postmodenismul, a creat un personaj deopotriv\u0103 profund \u0219i veridic, cu un suflet medieval \u0219i o privire contemporan\u0103, un antierou luminat cu r\u0103d\u0103cini \u00eentr-un Unterwelt<\/em> arhetipal.<\/p>\n

#<\/p>\n

text publicat ini\u021bial \u00een revista Mozaicul<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[\u0218erban Andrei Mazilu, Anotimpul pumnalelor, pref. de Oliviu Cr\u00e2znic, Crux Publishing, Bucure\u0219ti, 2015] \u00a0de\u00a0\u0218tefan Bolea \u0218erban Andrei Mazilu (n. 1983) a debutat \u00een 2013 \u00een Statele Unite cu remarcabilul roman Crux (publicat la Wheelman Press), scris \u00eentr-o englez\u0103 limpede, cursiv\u0103, flawless. \u0218i-a completat trilogia Angellove cu nuvelele Magic Madness \u0219i Limbo. Faptul c\u0103 autorul st\u0103p\u00e2ne\u0219te […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,1188],"tags":[1113,1189,984,39],"class_list":["post-11098","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-45","tag-critica","tag-egophobia-45","tag-serban-andrei-mazilu","tag-stefan-bolea"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2T0","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11098","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11098"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11098\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11124,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11098\/revisions\/11124"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11098"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11098"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11098"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}