de Adrian Grauenfels<\/p>\n
Julio Cort\u00e1zar s-a n\u0103scut \u00een anul 1914 ca fiu al unui cuplu de argentineni, tat\u0103l s\u0103u fiind ata\u015fat la ambasada din Bruxelles – Belgia exact \u00een momentul \u00een care regatul este ocupat de trupele germane ale Kaizerului Wilhelm II. Copilul \u015fi familia sa se mut\u0103 \u00een Elve\u0163ia neutr\u0103, la Zurich, unde vor petrece doi ani. De acolo trec prin Geneva \u015fi apoi \u00een Spania la Barcelona.<\/p>\n
Vor reveni la Buenos Aires spre finele lui 1919. Tat\u0103l dispare un an mai t\u00e2rziu, iar Cort\u00e1zar copil\u0103re\u015fte \u00eempreun\u0103 cu mama \u015fi surorile sale \u00een Banfield, o suburbie a marelui ora\u015f. \u00centr-o scrisoare datat\u0103 decembrie 1963, autorul descrie perioada petrecut\u0103 la Banfield ca fiind plin\u0103 de sacrificii, fragil\u0103 \u015fi teribil de trist\u0103. Era un copil boln\u0103vicios, st\u0103tea mai mult \u00een pat, citind. Mama, sa \u015fi ea o cititoare poliglot\u0103, \u00eel faciliteaz\u0103 familiarizarea cu operele lui Jules Verne \u015fi cu alte c\u0103r\u0163i de aventuri, perioad\u0103 despre care Cort\u00e1zar va scrie \u00een magazinul argentinian “Plural”: “Mi-am petrecut copil\u0103ria \u00eentr-o cea\u0163\u0103 plin\u0103 de spiridu\u015fi \u015fi elfi, cu un sentiment de spa\u0163iu \u015fi de timp, complet diferit celor din jur.” Ob\u0163ine la 18 ani calificarea de profesor de \u015fcoal\u0103. Mai t\u00e2rziu va urma studii de filosofie \u015fi litere la Universitatea din Buenos Aires, dar renun\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 ob\u0163in\u0103 diploma, din motive financiare. Revine s\u0103 predea la dou\u0103 \u015fcoli din care una aflat\u0103 \u00een ora\u015ful Bolivar.<\/p>\n
\n
\u00cen 1938, sub pseudonimul Julio Denis, public\u0103 un prim volum de sonete “Prezen\u0163e”, de care se dezice mai t\u00e2rziu spun\u00e2nd \u00eentr-un interviu din1977 c\u0103 este singura sa carte ne-conform\u0103 cu principiul dup\u0103 care scrisul \u00eentr-o carte trebuie s\u0103 fie 100% fidel cu ce vrea autorul s\u0103 spun\u0103. \u00cen 1944 este numit profesor de francez\u0103 la Universitatea Na\u0163ional\u0103 din Cuyo-Mendoza, dar demisioneaz\u0103 dup\u0103 numai doi ani sub presiunile politice ale regimului Peron.<\/p>\n
Mai lucreaz\u0103 ca traduc\u0103tor pentru Camera de Comer\u0163, iar \u00een 1949 public\u0103 o pies\u0103 de teatru bazat\u0103 pe povestea mitologic\u0103 a lui Tezeu \u015fi a Minotaurului, cu numele “Regii”.<\/p>\n
Emigreaz\u0103 \u00een Fran\u0163a (1951) unde va r\u0103m\u00e2ne pentru tot restul vie\u0163ii. A lucrat la UNESCO ca traduc\u0103tor. Operele sale majore le scrie la Paris si la Saignon \u00een sudul Fran\u0163ei. Printre ele g\u0103sim numeroase povestiri scurte: “Bestiario” (1951), “Finalul jocului” (1956), “Armele secrete” (1959), “Un oarecare Lucas” (1979). Devine celebru pentru colec\u0163iile de proz\u0103 scurt\u0103, Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez scriind despre el: “Este un idol care treze\u015fte dragoste, dar \u015fi mari invidii. \u00cen plus, inspir\u0103 un sentiment pu\u0163in obi\u015fnuit: devotamentul. A fost argentinianul care a \u015ftiut s\u0103 se fac\u0103 iubit de toat\u0103 lumea”.<\/p>\n
\n
\n
Se \u00eensoar\u0103 \u00een 1953 cu Aurora Bern\u00e1rdez, argentinian\u0103, traduc\u0103toare \u015fi ea. Dup\u0103 divor\u0163, cunoa\u015fte o scriitoare \u015fi produc\u0103toare de film din Lituania, Ugn\u0117 Karvelis cu care tr\u0103ie\u015fte f\u0103r\u0103 o c\u0103s\u0103torie formal\u0103. Femeia \u00eel determin\u0103 s\u0103 fac\u0103 multe vizite \u00een Cuba, \u0163ar\u0103 care \u00eei st\u00e2rne\u015fte intersul pentru politic\u0103 \u015fi \u00eei modific\u0103 felul de a scrie. Dup\u0103 1960 public\u0103 patru romane: “C\u00e2\u015ftig\u0103torii”, ” Hopscotch”, ” Manual pentru Manuel” , “62: Model de Asamblat”. Alte dou\u0103 romane \u00eei vor ap\u0103rea postum: “Examenul” \u015fi “Premiile”. “Hopscotch” este o carte special\u0103 care invit\u0103 cititorul s\u0103 aleag\u0103 \u00eentre modurile linear sau aleator al citirii. Acela\u015fi stil va fi folosit \u015fi de al\u0163i scriitori Latino-Americani ca Jos\u00e9 Lezama Lima, Carlos Fuentes, Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez \u015fi Mario Vargas Llosa.<\/p>\n
Cort\u00e1zar folose\u015fte substan\u0163ial monologul interior c\u00e2t \u015fi luciditatea con\u015ftiin\u0163ei a\u015fa cum \u00eenv\u0103\u0163ase de la James Joyce \u015fi al\u0163i moderni\u015fti. Este influen\u0163at de Suprareali\u015fti, de Noul Roman Francez, dar \u015fi de improviza\u0163iile jazzului. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor povestirea “Urm\u0103ritorul” este bazat\u0103 pe via\u0163a saxofonistului american Charlie Parker. A mai scris poezie, drame \u015fi multe fic\u0163iuni de o imagina\u0163ie debordant\u0103, cu care a uimit cititorii (de exemplu “Povestiri cu Cronopii \u015fi Speran\u0163e”). Produce dou\u0103 almanahuri \u00een care combin\u0103 texte sale cu fotografii, gravuri \u015fi desene \u00een stilul almanahurilor rurale care circulau \u00een copil\u0103ria sa.<\/p>\n
\n
C\u0103r\u0163ile sale devin surse de inspira\u0163ie pentru cinematografie. Antonioni face un film de mare succes (“Blowup”, 1960), Jean-Luc Godard produce filmul “Week End” dup\u0103 povestirea “Autostrada Sudului”. Mul\u0163i autori vor scrie c\u0103r\u0163i \u015fi poeme inspirate de stilul hibrid, uneori satiric, inventat de Cort\u00e1zar.<\/p>\n
Julio Cort\u00e1zar moare \u00een 1984 la Paris, l\u0103s\u00e2nd primei sale so\u0163ii drepturile de autor pentru toate c\u0103r\u0163ile sale.<\/p>\n
***<\/p>\n
\n
dou\u0103 poeme de Julio Cort\u00e1zar traduse de Rodica Grigore<\/p>\n
\n
O scrisoare de dragoste<\/strong><\/p>\n \n Tot ceea ce-mi doresc de la tine<\/p>\n e at\u00e2t de pu\u0163in \u00een fond<\/p>\n pentru c\u0103, \u00een fond, e totul,<\/p>\n \n ca un c\u00eeine ce trece, o colin\u0103,<\/p>\n nimicurile astea cotidiene,<\/p>\n spicul \u015fi p\u0103rul \u015fi dou\u0103 turte,<\/p>\n mireasma trupului t\u0103u,<\/p>\n ceea ce spui despre un lucru oarecare,<\/p>\n \u00eempreun\u0103 cu mine sau \u00eempotriva mea,<\/p>\n \n toate astea \u00eenseamn\u0103 at\u00e2t de pu\u0163in<\/p>\n \u015fi mi le doresc de la tine pentru c\u0103 te iubesc.<\/p>\n \n s\u0103 prive\u015fti dincolo de mine<\/p>\n s\u0103 m\u0103 iube\u015fti cu violenta nep\u0103sare<\/p>\n a dimine\u0163ii, \u0163ip\u0103tul<\/p>\n din clipa c\u00eend mi te d\u0103ruie\u015fti s\u0103 lumineze<\/p>\n chipul unui \u015fef de birou,<\/p>\n \n iar pl\u0103cerea pe care-o invent\u0103m \u00eempreun\u0103<\/p>\n s\u0103 fie un alt semn al libert\u0103\u0163ii.<\/p>\n \n \n \n De citit \u00een form\u0103 interogativ\u0103<\/strong><\/p>\n \n Ai v\u0103zut<\/p>\n ai v\u0103zut cu adev\u0103rat<\/p>\n z\u0103pada astrele pa\u015fii catifela\u0163i ai brizei<\/p>\n Ai atins<\/p>\n ai atins cu adev\u0103rat<\/p>\n farfuria p\u00e2inea chipul acestei femei pe care-o iube\u015fti at\u00e2t<\/p>\n Ai tr\u0103it<\/p>\n asemenea unei lovituri \u00een frunte<\/p>\n clipa g\u00e2f\u00e2itul c\u0103derea fuga<\/p>\n Ai \u015ftiut<\/p>\n cu fiecare por al pielii \u00een\u0163elepte<\/p>\n c\u0103 ochii t\u0103i m\u00eeinile tale sexul t\u0103u inima ta blajin\u0103<\/p>\n pe toate trebuie s\u0103 le arunci<\/p>\n s\u0103 le pl\u00e2ngi<\/p>\n trebuie s\u0103 le inventezi \u00eenc\u0103 o dat\u0103<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Adrian Grauenfels Julio Cort\u00e1zar s-a n\u0103scut \u00een anul 1914 ca fiu al unui cuplu de argentineni, tat\u0103l s\u0103u fiind ata\u015fat la ambasada din Bruxelles – Belgia exact \u00een momentul \u00een care regatul este ocupat de trupele germane ale Kaizerului Wilhelm II. Copilul \u015fi familia sa se mut\u0103 \u00een Elve\u0163ia neutr\u0103, la Zurich, unde vor […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[55,1208],"tags":[87,1120,1209,1211],"class_list":["post-11162","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-46","tag-adrian-grauenfels","tag-articole","tag-egophobia-46","tag-julio-cortazar"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2U2","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11162","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11162"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11162\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11163,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11162\/revisions\/11163"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11162"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11162"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11162"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}