{"id":11186,"date":"2016-05-15T20:21:24","date_gmt":"2016-05-15T18:21:24","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=11186"},"modified":"2016-05-15T20:21:24","modified_gmt":"2016-05-15T18:21:24","slug":"umberto-eco-numele-trandafirului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=11186","title":{"rendered":"Umberto Eco, Numele trandafirului"},"content":{"rendered":"

(arena cultural\u0103: cartea & filmul)<\/span><\/p>\n

de Alexandra Medaru<\/p>\n

Umberto Eco (n. 1932 \u2013 d. 2016) a fost scriitor, editor, filosof, semiotician, pre\u0219edinte al \u0218colii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, \u0219i membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. Printre cele mai cunoscute lucr\u0103ri literare ale sale se num\u0103r\u0103 Numele trandafirului<\/em> (1980), Pendulul lui Foucault<\/em>, Insula din ziua de ieri<\/em> sau Cimitirul din Praga<\/em>.<\/p>\n

Numele trandafirului<\/em> (Ed. Adev\u0103rul Holding, 2010) apar\u021bine stilului func\u021bional beletristic, categoriei estetice a comicului, subcategoriei estetice satirice, genului literar epic, speciei literare a romanului poli\u021bist (medieval).<\/p>\n

Romanul prezint\u0103 caracteristici ale urm\u0103toarelor curente literare: postmodernism, (neo)baroc, \u0219i manierism. Vin \u00een ajutorul acestei afirma\u021bii argumentele de mai jos:<\/p>\n

1) Postmodernismul \u201edenume\u0219te, \u00een literatur\u0103, o atitudine \u0219i o tendin\u021b\u0103 diferite de cele ale modernismului. Dac\u0103 modernismul, cu variantele sale avangardiste, marca o ruptur\u0103 cu trecutul, o voin\u021b\u0103 de \u00eennoire presupun\u00e2nd o faz\u0103 violent demolatoare, postmodernistul este artistul hiper-livresc care \u0219tie c\u0103 noutatea absolut\u0103 este exclus\u0103 \u0219i care decide s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 pa\u0219nic cu tradi\u021bia. Pierz\u00e2ndu-\u0219i inocen\u021ba, fiind marele cititor de texte \u00eenainte de a fi scriitor, el simte c\u0103 spa\u021biile r\u0103mase pentru rostiri inedite sunt extrem de \u00eenguste. De aceea va trimite cu deta\u0219are, cu ironie, cu superb\u0103 toleran\u021b\u0103 la biblioteca uria\u0219\u0103 care-l preced\u0103. Procedeul se nume\u0219te intertextualitate \u0219i exploateaz\u0103 referin\u021bele livre\u0219ti p\u00e2n\u0103 la dimensiunea unui stil\u201d (Irina Petra\u0219, Teoria literaturii. Dic\u021bionar-antologie<\/em>, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103, 2009). Acest curent literar se reg\u0103se\u0219te \u00een Numele trandafirului<\/em> la nivelul structurii. De-a lungul romanului, Eco utilizeaz\u0103 de nenum\u0103rate ori intertextualitatea \u00eencorpor\u00e2nd \u00een roman citate \u00een latin\u0103 sau alte limbi apar\u021bin\u00e2nd unor texte celebre. \u00cen ajutorarea afirma\u021biei mele vine \u0219i Christopher Butler \u00een a sa Postmodernism: A Very Short Introduction <\/em>(2002), care d\u0103 drept argument un citat din roman: \u201ec\u0103r\u021bile vorbesc mereu despre alte c\u0103r\u021bi \u0219i fiecare poveste spune o poveste care deja a fost spus\u0103\u201d, referindu-se la ideea postmodernist\u0103 c\u0103 toate textele fac referire la alte texte (intertextualitate). Aceea\u0219i idee este sus\u021binut\u0103 \u0219i \u00een The Cambridge Introduction to Postmodern Fiction<\/em> (2009) de Bran Nicol.<\/p>\n

<\/p>\n

2) (Neo)baroc \u2013 Spune aceea\u0219i Irina Petra\u0219 \u00een Teoria literaturii. Dic\u021bionar-antologie<\/em>: \u201eCa \u0219i categorie estetic\u0103 etern\u0103, barocul denume\u0219te sf\u00e2r\u0219itul perioadelor clasice, echilibrate \u0219i se manifest\u0103 prin fantezie dezl\u0103n\u021buit\u0103, exaltare, respingere a regulilor, cultivare a hiperbolei \u0219i a antitezei, gust pentru fantastic, fervoare, pitoresc, gust al pateticului \u0219i al decorativului\u201d. Alte c\u00e2teva elemente sunt de re\u021binut, ele reflect\u00e2nd faptul c\u0103 Numele trandafirului<\/em> se \u00eencadreaz\u0103 \u00een baroc:<\/p>\n

\u201e1. barocul exprim\u0103 sentimentul universal al contradic\u021biilor vie\u021bii, polaritatea, conflictul tendin\u021belor antagonice, creator de contraste, opozi\u021bii \u0219i oscila\u021bii continui…<\/p>\n

    \n
  1. opera baroc\u0103 sugereaz\u0103 mobilitatea, fluiditatea, mi\u0219carea…<\/li>\n
  2. dezagregarea l\u0103untric\u0103, produc\u0103toare de antiteze \u00een serie, scindeaz\u0103 \u00eentreaga viziune baroc\u0103 a lumii, exprimat\u0103 printr-o serie de opozi\u021bii tipice, \u00eenso\u021bite de con\u0219tiin\u021ba lor manifest\u0103…<\/li>\n
  3. acela\u0219i antagonism apare \u0219i pe plan psihologic, mi\u0219cat de for\u021be \u00een perpetu\u0103 tensiune (ra\u021biune \u0219i pasiune, spirit \u0219i sim\u021buri, trup \u0219i suflet)…\u201d (Adrian Marino, Dic\u021bionar de idei literare<\/em>, vol. I, Ed. Eminescu, 1973).<\/li>\n<\/ol>\n

    Referitor la neobaroc, trebuie amintit c\u0103 este un curent bombastic (manifestat \u00eendeosebi la \u00eenceputul secolului al XIX-lea) care re\u00eencearc\u0103 s\u0103 re\u00eenvie barocul. La nivel literar, acesta se caracterizeaz\u0103 printr-o serie de elemente care se reg\u0103sesc \u0219i \u00een Numele trandafirului<\/em> conform lui HyunJoo Yoo (The Neo-Baroque of Our Time: A Reading of Umberto Eco\u2019s The Name of the Rose<\/em>), \u0219i anume: intertextualitatea, serialitatea, instabilitatea, ne\u00eencrederea asupra realit\u0103\u021bii, rolul activ al cititorului. Despre intertextualitate (caracteristic\u0103 \u0219i postmodernismului) am men\u021bionat anterior. Serialitatea (neo)baroc\u0103 nu are \u00eenceputuri \u0219i sf\u00e2r\u0219ituri clare, ci o preferin\u021b\u0103 pentru structura multipl\u0103 \u0219i fragmentat\u0103 ce aminte\u0219te de un labirint, \u00een cazul romanului lui Eco biblioteca este labirintul caracteristic barocului. \u201eStructura labirintic\u0103 este bazat\u0103 pe un sistem de semne care \u00ee\u0219i schimb\u0103 constant semnifica\u021bia\u201d (HyunJoo Yoo), de unde rezult\u0103 instabilitatea \u0219i ne\u00eencrederea asupra realit\u0103\u021bii. De asemenea, ne\u00eencrederea asupra realit\u0103\u021bii este reflectat\u0103 \u0219i de faptul c\u0103 \u00eensu\u0219i William de Baskerville afirm\u0103 c\u0103 nu crede \u00eentr-un adev\u0103r absolut \u0219i ajunge la descoperirile din final printr-o simpl\u0103 \u00eent\u00e2mplare. \u00cen plus, prin folosirea intertextualit\u0103\u021bii, romanul solicit\u0103 cititorului s\u0103 interpreteze semne \u0219i mesaje din perspectiva proprie. Contradic\u021bia specific\u0103 barocului \u0219i antagonismul psihologic sunt caracteristice lui Adso care nu este capabil a mai folosi limbajul perfect (sacru) pentru a povesti experien\u021ba sexual\u0103 care \u00eel macin\u0103 fiind prins \u00een lupta l\u0103untric\u0103 dintre pornirile sale profane \u0219i cele dumnezeie\u0219ti. Cu ale cuvinte se poate afirma c\u0103 Numele trandafirului<\/em> se \u00eencadreaz\u0103 \u00een neobaroc oglindind mentalitatea \u0219i estetica baroce.<\/p>\n

      \n
    1. Manierism \u2013 este o \u201eno\u021biune folosit\u0103 pentru a desemna fie copierea sau combinarea eclectic\u0103 a mijloacelor de expresie ale unuia sau ale mai multor mae\u0219tri, fie repetarea propriilor procedee artistice\u201d (***, Dic\u021bionar enciclopedic<\/em>, vol. IV, Ed. Enciclopedic\u0103, 2001). Cu alte cuvinte, manierismul se caracterizeaz\u0103 prin aceea c\u0103 e o imita\u021bie a artei antecesorilor, iar Umberto Eco \u00een Numele trandafirului<\/em> tocmai aceasta face: se inspir\u0103 din operele de art\u0103 ale antecesorilor trat\u00e2nd tot arta (la centrul tuturor \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor st\u00e2nd chiar Poetica <\/em>lui Aristotel).<\/li>\n<\/ol>\n

      Titlul romanului poate fi explicat prin intermediul cuvintelor care sf\u00e2r\u0219esc Numele trandafirului<\/em>: \u201eD\u0103inuie prin nume str\u0103vechiul trandafir, dar nu mai p\u0103str\u0103m dec\u00e2t numele (denumirile goale)\u201d \u2013 traducere de Stella Petecel din postfa\u021ba volumului publicat de Ed. Adev\u0103rul Holding. Acesta este un hexametru din De conteptu mundi <\/em>(Despre dispre\u021bul lumii<\/em>) de Bernardo Morliacense care vorbe\u0219te despre ideea c\u0103 din toate lucrurile care au pierit nu mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t simplul lor nume, concept care \u00eel atrage peste m\u0103sur\u0103 pe Eco. Afirm\u0103 Florin Chiri\u021bescu \u00een postfa\u021ba romanului: \u201eNumele, deci! De fapt nominalism se numea \u0219i filosofia lui William Ockham, savantul c\u0103lug\u0103r franciscan despre care aminte\u0219te adesea Guglielmo, eroul c\u0103r\u021bii noastre. Cit\u0103m din Micul dic\u021bionar enciclopedic<\/em> (Ed. enciclopedic\u0103 rom\u00e2n\u0103, 1972): \u00abNominalism: Curent filosofic medieval care sus\u021bine c\u0103 numai lucrurile individuale exist\u0103 cu adev\u0103rat, no\u021biunile generale (universale) nefiind dec\u00e2t simple cuvinte, nume ale lucrurilor.\u00bb Nominalism, ockhaism, cum s-a numit, ra\u021bionalismul acesta sever avea s\u0103 influen\u021beze mult filosofia secolelor ce au urmat, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la acea evaluare a limbii ca sistem conven\u021bional de semne a lui Ferdinand de Saussure. De altfel, Eco, format la \u0219coala lingvisticii franceze saussuriene, din care avea s\u0103 se nasc\u0103 \u00een cele din urm\u0103 semiologia, m\u0103rturise\u0219te…c\u0103 adesea \u00eel citea pe Ockham.<\/p>\n

      A\u0219a se explic\u0103, destul de limpede, credem, titlul romanului lui Eco. A\u0219a se justific\u0103 faptul c\u0103 mul\u021bi critici, italieni \u0219i str\u0103ini, au v\u0103zut \u00een Numele trandafirului<\/em> o demonstra\u021bie \u00een cheie narativ\u0103 a teoriei semiotice elaborate de Eco\u201d.<\/em><\/p>\n

      Semiotica reprezint\u0103 studiul general al semnelor cuprinz\u00e2nd trei p\u0103r\u021bi: pragmatica (rela\u021bia semn-om), semantica (rela\u021bia semn-semnificat) \u0219i sintactica (rela\u021bia dintre semne) (***, Dic\u021bionar enciclopedic<\/em>, Ed. Enciclopedic\u0103, 2006). \u00cen lucrarea O teorie a semioticii<\/em>, Umberto Eco a \u00eencercat s\u0103 construiasc\u0103 teoria general\u0103 a semioticii pe baza teoriei codurilor ad\u0103ug\u00e2nd o investiga\u021bie asupra producerii de semne. \u00cen Numele trandafirului<\/em> cititorului i se solicit\u0103 s\u0103 interpreteze semne \u0219i mesaje din perspectiv\u0103 proprie. \u201eRomanul este o fresc\u0103 semiotic\u0103, narativ\u0103, figurativ\u0103 \u00een care totul e citare \u0219i implicare a cititorului\u201d (HyunJoo Yoo).<\/p>\n

      Din punct de vedere al subiectului, Numele trandafirului<\/em> urm\u0103re\u0219te \u00eent\u00e2mpl\u0103rile petrecute la o m\u00e2n\u0103stire condus\u0103 de Abatele Abbone \u00een anul 1327. Personajele principale, William (Guglielmo) de Baskerville \u0219i Adso de Melk, pornesc \u00een investigarea crimelor care au loc \u00een r\u00e2ndul c\u0103lug\u0103rilor. Din punct de vedere al timpului istoric, cititorul este situat \u00een timpul conflictului dintre Ludovic de Bavaria (\u201ecobor\u00e2t \u00een Italia pentru a reface demnitatea Sf\u00e2ntului Imperiu Roman, potrivit dorin\u021bei Celui de Sus, \u0219i spre ru\u0219inea josnicului uzurpator \u0219i simoniac \u0219i ereziarh care a p\u00e2ng\u0103rit la Avignon numele sf\u00e2nt al Apostolului \u2013 vorbesc de numele p\u0103c\u0103tos al lui Giacomo din Cahors…\u201d) \u0219i papa Ioan al XXII-lea (pe numele s\u0103u anterior, Giacomo din Cahors).<\/p>\n

      Romanul prezint\u0103 ni\u0219te particularit\u0103\u021bi aparte, \u0219i anume:<\/p>\n

        \n
      1. Personajul principal, William de Baskerville, are la baz\u0103 o serie de elemente. \u00cen primul r\u00e2nd, Eco \u00eei folose\u0219te ca surs\u0103 de inspira\u021bie pe Sherlock Holmes (cu care se asem\u0103n\u0103 fizic, dar \u0219i din punct de vedere al comportamentului; \u00een plus, la fel ca Holmes, are un \u00eenso\u021bitor-narator, pe Adso, c\u0103lug\u0103rul benedictin), celebrul detectiv creat de Sir Arthur Conan Doyle (inclusiv numele Baskerville este preluat din romanul C\u00e2inele din Baskerville<\/em>, idei sus\u021binute \u0219i de David R. Richter \u00een al s\u0103u Eco\u2019s Echoes: Fictional Theory and Detective Practice in the Name of the Rose<\/em>), \u0219i pe p\u0103rintele Brown al lui G. K. Chesterton. Acestora Eco \u00eel adaug\u0103 chiar pe William Ockham (anterior men\u021bionat) de la care preia prenumele \u0219i \u00eel d\u0103 c\u0103lug\u0103rului franciscan.<\/li>\n
      2. Eco se folose\u0219te de figuri istorice reale. \u201eRobert Bacon a existat, ca \u0219i William Ockham. Au existat \u0219i Gioacchino da Fiore, \u0219i Michele da Cesena, \u0219i Ubertino de Casale… \u0218i inchizitorul francez Bernard Gui a tr\u0103it \u00een realitate…\u201d (Florin Chiri\u021bescu) Dintre ace\u0219tia, inchizitorul Bernardo Gui (n\u0103scut Bernard Guidoni) joac\u0103 un rol esen\u021bial fiind antierou \u0219i du\u0219man al lui William de Baskerville, venit s\u0103 ancheteze \u00eent\u00e2mpl\u0103rile de la m\u00e2n\u0103stire.<\/li>\n
      3. Influen\u021bat de opera lui Jorge Luis Borges, Eco creeaz\u0103 un \u00eentreg personaj. Este vorba despre bibliotecarul orb, Jorge din Burgos. Asem\u0103n\u0103rile dintre cei doi nu se opresc doar la nume. Borges a fost orb \u00een ultimii ani de via\u021b\u0103 \u0219i a fost directorul Bibliotecii Na\u021bionale a Argentinei \u2013 un alt element comun, c\u0103ci orbul \u00eencearc\u0103 s\u0103 protejeze biblioteca \u0219i, mai ales, Poetica<\/em> lui Aristotel.<\/li>\n<\/ol>\n

        Printre temele abordate de autor se reg\u0103sesc: istoria, crea\u021bia, condi\u021bia uman\u0103, iubirea, raportul dintre om \u0219i Dumnezeu. \u00cen ceea ce prive\u0219te motivele literare, pot fi identificate: c\u0103lug\u0103rul-detectiv, antieroul, tensiunea sexual\u0103, ispita etc.<\/p>\n

        Opera are meritul de a semnala cititorilor importan\u021ba istoriei, a artei, a culturii. De asemenea, pune accentul pe dialogul cu divinitatea prin intermediul monologului interior purtat de Adso care tr\u0103ie\u0219te sentimente puternice contradictorii privind \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din m\u00e2n\u0103stire, dar \u0219i cu referire la momentul \u00een care se \u00eendr\u0103goste\u0219te de \u021b\u0103r\u0103ncu\u021b\u0103 \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 pe sine \u0219i s\u0103-\u0219i redob\u00e2ndeasc\u0103 credin\u021ba.<\/p>\n

        Atmosfera romanului este dinamic\u0103, misterioas\u0103, sobr\u0103, tensionat\u0103, construit\u0103 potrivit pentru a reflecta lumea medieval\u0103 \u00een care se petrece ac\u021biunea. Registrul lingvistic este cult, utilizat de a\u0219a-natur\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 reflecte personalitatea personajului care relateaz\u0103 \u2013 Adso de Melk, un c\u0103lug\u0103r benedictin.<\/p>\n

        \u00cen concluzie, Numele trandafirului<\/em> se adreseaz\u0103 cititorilor maturi sau care se afl\u0103 la finalul adolescen\u021bei, pasiona\u021bi de istorie, de cultur\u0103, de mistere sau de pove\u0219ti detectiviste.<\/p>\n

        Numele trandafirului<\/em><\/strong>, filmul<\/strong><\/p>\n

        Numele trandafirului<\/em> a fost ecranizat de 20th Century Fox \u00een 1986 av\u00e2ndu-i \u00een rolurile principale pe Sean Connery (William de Baskerville) \u0219i Christian Slater (Adso de Melk), fiind regizat de Jean-Jacques Annaud \u0219i inclus de IMDb \u00een urm\u0103toarele categorii: poli\u021bist, mister, suspans.<\/p>\n

        Ecranizarea p\u0103streaz\u0103 destul de bine firul epic al romanului, ac\u021biunea peliculei construindu-se \u00een jurul mor\u021bilor misterioase ale c\u0103lug\u0103rilor de la m\u00e2n\u0103stirea condus\u0103 de abate (interpretat de Michael Leonsdale) \u0219i \u00een jurul reac\u021biilor \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aceste crime. C\u0103lug\u0103rii cred c\u0103 mor\u021bile celorlal\u021bi confra\u021bi sunt o pedeaps\u0103 a lui Dumnezeu sau un act al diavolului, \u00eens\u0103, lipsit de aceast\u0103 convingere, William de Baskerville va porni cercet\u0103rile, fiind ajutat de mai t\u00e2n\u0103rul Adso.<\/p>\n

        Filmul a fost un succes \u00een Europa (unde a primit numeroase premii, dintre care dou\u0103 Premii BAFTA \u2013 pentru cel mai bun actor, Sean Connery; pentru cel mai bun machiaj, Hasso von Hugo) \u0219i la nivel mondial, mai pu\u021bin \u00een Statele Unite.<\/p>\n

        Pelicula se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentr-un ritm lent, tonul este \u00eentunecat, cu decoruri sumbre care s\u0103 amplifice misterul \u0219i tensiunea, iar loca\u021biile sunt alese de a\u0219a-natur\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 reconstruiasc\u0103 atmosfera medieval\u0103.<\/p>\n

        <\/p>\n

        Povestea este complex\u0103, tema central\u0103 a filmului baz\u00e2ndu-se pe ideea c\u0103 Biserica dore\u0219te s\u0103 ascund\u0103 cuno\u0219tin\u021bele \u00een timp ce al\u021bi g\u00e2nditori se opun \u0219i doresc s\u0103 le fac\u0103 publice. Fiind anul 1327, majoritatea c\u0103r\u021bilor sunt \u021binute ascunse \u00een m\u00e2n\u0103stiri, pentru c\u0103 ele contravin doctrinei catolice. Acesta este \u0219i motivul pentru care au loc crimele din m\u00e2n\u0103stire, dorin\u021ba de a \u021bine ascuns\u0103 Poetica<\/em> lui Aristotel, iar atunci c\u00e2nd Baskerville \u00eencearc\u0103 s\u0103 afle dac\u0103 biblioteca ar putea fi un factor determinant pentru ce se petrece \u00een m\u00e2n\u0103stire, se confrunt\u0103 cu opozi\u021bia Bisericii.<\/p>\n

        De asemenea, este vremea \u00een care Inchizi\u021bia are un rol activ la nivelul Bisericii, motiv pentru care inchizitorul Bernard Gui (interpretat de F. Murray Abraham) \u00ee\u0219i face apari\u021bia \u00eentre zidurile m\u00e2n\u0103stirii. Pe m\u0103sur\u0103 ce au loc cercet\u0103rile, vom afla c\u0103 William de Baskerville are un trecut conectat de cel al inchizitorului.<\/p>\n

        De-a lungul filmului, exist\u0103 \u0219i alte conflicte secundare, printre care \u0219i \u00eent\u00e2lnirea sexual\u0103 a lui Adso cu \u021biganca (acest personaj este schimbat, \u00een carte fiind men\u021bionat\u0103 o simpl\u0103 \u021b\u0103r\u0103ncu\u021b\u0103). \u00cen plus, sunt prezente numeroase modific\u0103ri de situa\u021bie \u0219i mistere care p\u0103streaz\u0103 aten\u021bia spectatorului incluz\u00e2nd: homosexualitatea, crima, erezia, arderea pe rug etc.<\/p>\n

        Pelicula este \u00eentunecat\u0103, costumele sunt realizate de a\u0219a-natur\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 se \u00eencadreze \u00een perioada pe care o reflect\u0103 (Evul Mediu), iar regia \u0219i jocul actoricesc sunt de cea mai bun\u0103 calitate (o confirm\u0103 cele 17 premii c\u00e2\u0219tigate la diverse competi\u021bii).<\/p>\n

        #<\/p>\n

        ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; Bucure\u0219ti) este scriitoare de literatur\u0103 fantastic\u0103, literatur\u0103 realist\u0103 \u0219i dram\u0103. Este copywriter \u0219i se implic\u0103 \u00een activit\u0103\u021bi de voluntariat la Wilderness Research and Conservation \u0219i Queero \u2013 Accept Rom\u00e2nia. A absolvit Facultatea de Rela\u021bii Economice Interna\u021bionale din cadrul Academiei de Studii Economice Bucure\u0219ti (cu o lucrare de diplom\u0103 sus\u021binut\u0103 la disciplina \u201eGeopolitic\u0103\u201d, intitulat\u0103 Conflicte rasiale \u2013 consecin\u021be geoeconomice \u0219i geopolitice<\/em>, 2010). De asemenea, de\u021bine o diplom\u0103 de master \u00een cadrul aceleia\u0219i facult\u0103\u021bi ob\u021binut\u0103 la catedra de \u201eGeopolitic\u0103\u201d (cu lucrarea Tibet \u2013 China, un conflict latent<\/em>, 2012). \u00cen 2013, a debutat \u00een Revista de Povestiri<\/em> cu textul P\u0103catul<\/em>. Un an mai t\u00e2rziu (2014) particip\u0103 la Inspired<\/em> \u2013 Concurs de idei la sec\u021biunea dramaturgie, cu textul Contraband\u0103-n alb \u0219i negru<\/em>, premiat cu locul al doilea. Este absolvent\u0103 a Atelierului SF organizat de Revista de povestiri \u0219i Bookblog \u00een 2014 \u0219i membr\u0103 a grupului literar Sec\u021bia 14, \u00eenfiin\u021bat dup\u0103 \u00eencheierea atelierului. \u00cen 2015 \u00ee\u0219i face debutul \u00een literatura fantastic\u0103 cu un dark fantasy intitulat Re\u00cennoirea<\/em> \u00een revista Argos<\/em> nr. 10. Tot \u00een 2015, debuteaz\u0103 pe h\u00e2rtie \u00een antologia Sec\u021biei 14, Eroi f\u0103r\u0103 voie<\/em>. \u00cen 2016, apare cu textul \u00cent\u00e2lnire cu un b\u0103rbat, un satir \u0219i un motan<\/em> \u00een Revista de suspans<\/em>, nr. 25. Pe Alexandra o mai pute\u021bi citi \u0219i la: http:\/\/www.taramuridenicaieri.ro\/<\/a>.<\/em><\/p>\n

         <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

        (arena cultural\u0103: cartea & filmul) de Alexandra Medaru Umberto Eco (n. 1932 \u2013 d. 2016) a fost scriitor, editor, filosof, semiotician, pre\u0219edinte al \u0218colii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, \u0219i membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. Printre cele mai cunoscute lucr\u0103ri literare ale sale se num\u0103r\u0103 Numele trandafirului (1980), Pendulul lui […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1214,8,1208],"tags":[1216,1215,1113,1209],"class_list":["post-11186","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arena-culturala-cartea-filmul","category-critica","category-egophobia-46","tag-alexandra-medaru","tag-arena-culturala-cartea-filmul","tag-critica","tag-egophobia-46"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Uq","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11186","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11186"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11186\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11187,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11186\/revisions\/11187"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11186"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11186"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11186"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}